Facebook
Acasă Articole Pagină 116

Articole

Ultimele

32 de carti noi, de citit in octombrie 2019

Adriana Gionea
-
0
32 de carti noi, de citit in octombrie 2019

Octombrie aduce noutăţi scrise atât de autori deja apreciaţi de cititorii din România, cât şi de cei aflaţi la început de carieră, dar care promit o evoluţie menită să îi propulseze în topul noilor scriitori preferaţi. Selecţia noastră include romane istorice, reeditări, thrillere care explorează universul feminin, romane în care masculinitatea este reinterpretată, romane despre maturizare, literatura română contemporană şi cărţi având subiecte şi teme stranii.

Romane istorice   

 

Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte

 

Casanova şi a lui Veneţie devin personajele alese de Matteo Strukul, unul dintre cei mai cititi autori de romane istorice din Italia. Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte este povestea unui pariu amoros, bine strecurat printre intrigi politice, petreceri în palate somptuoase, pericole şi rătăciri prin oraşul-labirint din lagună. Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte are la bază o documentare solidă şi o îmbinare de succes între stilul romanului istoric, al celui de aventuri şi al celui galant din secolul al XVIII-lea. Cartea poate fi cumpărată şi de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Istoria secretă a seniorului din Musashi

 

Istoria secretă a seniorului din Musashi este surpriza toamnei pentru fanii literaturii japoneze care explorează sexualitatea ca poartă de cunoaştere a psihicului uman. Tanizaki, unul dintre cei mai apreciaţi autori japonezi, reinterpretează istoria şi povestea unui personaj emblematic din perspectiva secretelor abisale. Vei descoperi o adâncire în lumea erotismului bizar, expus în stilul nipon, adica sofisticat şi misterios.

 

Acul din sânge

 

După ce a devenit celebră datorită romanului Borgia. Păcatele familiei, autoarea Sarah Bower alege de data aceasta o poveste din anul 1067. În centrul romanului plin de intrigi se află William Cuceritorul şi o femeie irezistibilă. Ea va fi capabilă de a crea una dintre cele mai frumoase tapiserii, dar şi un plan de răzbunare perfect. Romanul poate fi cumpărat şi de pe Libris

 

Romane inspirate din istoria recentă

 

Jurnalul Reniei

 

Cei ce au citit Jurnalul Annei Frank vor dori să o cunoască pe tânăra din Jurnalul Reniei. Acest jurnal redescoperit recent a fost scris de Renia Spiegel. Renia a scris despre lupta pentru supravieţuire şi pentru conservarea iubirii faţă de umanitate în perioada cumplită a Holocaustului. Vei descoperi nu doar o mărturie a terorii, ci şi a dorinţei de a salva tot ce are viaţa mai frumos.

 

Brisbane

 

Admiratorii lui Evgheni Vodolazkin pot alege Brisbane. Romanul este povestea unui mare chitarist pe nume Gleb Ianovski. Gleb s-a născut la Kiev, a studiat în Sankt-Petersburg şi a cunoscut faima la Munchen. Când o boală îi ameninţă existenţa, îşi regăseşte un nou sens povestindu-şi viaţa în faţa unui scriitor dornic de a-i scrie biografia. Cartea poate fi cumpărată şi de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Lumina de veghe

Nominalizat la Man Booker Prize în 2018, Lumina de veghe explorează atmosfera din Londra anilor ’40 văzută prin ochii unui adolescent şi ai surorii lui. Ei au fost lăsaţi de părinţi în grija unui personaj excentric. Michael Ondaatje (Pacientul englez) creează personaje cu lumini şi umbre, asupra cărora îţi vei schimba perspectiva cu fiecare pagină citită.

 

 

Reapariţii

 

Nemurirea

 

Milan Kundera va reveni în atenţia cititorilor datorită reapariţiei în limba română a cărţii Nemurirea. Absurdul ce ameninţă relaţiile interumane şi reflecţiile incisive asupra existenţei rămân elementele-cheie ale unui roman scris aşa cum le place fanilor lui Kundera şi ai literaturii cehe. Romanul poate fi cumpărat şi de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Cartea neliniştirii

 

O altă reapariţie este şi Cartea neliniştirii, semnată de Fernando Pessoa, unul dintre cei mai iubiţi autori porrughezi. Scrisă între 1913 şi 1935, Cartea neliniştirii este o colecţie de gânduri, maxime şi idei despre sensul vieţii şi al creaţiei. Poate fi cumpărată şi de pe Elefant.ro

 

Literatura română contemporană

 

Tonomatul

 

Tonomatul este o colecţie de povestiri scrise pentru cei ce preferă întâlnirile dintre banal şi fantastic. Majoritatea povestirilor au în centru enigme şi întâmplări bizare, ce le apropie de intriga poliţistă cu turnură absurdă. Cartea poate fi cumpărată şi de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Certificat de virginitate

 

Tot o colecţie de proze scurte este şi volumul Certificat de virginitate. Scris de un medic având şi talent literar, povestirile din Certificat de virginitate sunt o călătorie între două ţări şi două lumi – cea reală şi cea suprarealistă. Cartea poate fi cumpărată şi de pe Elefant.ro

 

Cum mi-am petrecut vacanţa de vară

 

T.O.Bobe propune un roman simpatic şi plin de umor despre lumea văzută prin ochii unui copil în varstă de 10 ani. Cum mi-am petrecut vacanţa de vară este un tablou candid şi nonconformist al vulnerabilităţii. Cartea poate fi cumpărată şi de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Constantin

 

Bucureştiul văzut prin ochii unui student devenit chiriaş este personajul romanului Constantin. Iulian Bocai descrie un oraş deopotrivă ispititor şi dificil. Vei (re)descoperi Bucureştiul printr-o succesiune de întâmplări tragicomice. Romanul poate fi cumpărat şi de pe Libris sau Cărtureşti

 

Deborah

Deborah este un roman despre o femeie cu destin demn de un film istoric. Martoră a instalării antisemitismului în România, protagonista va trece dintr-o perioadă istorică în alta, chiar dacă majoritatea evenimentelor vor să îi oprească brusc fireasca înaintare a existenţei. Cartea poate fi cumpărată şi de pe Cărtureşti sau Elefant.ro

 

 Thrillere şi alte romane care explorează universul feminin

 

Soţia bancherului

 

Un thriller din lumea afacerilor, cu anchete, soţii minţite, care trăiesc în lux şi care vor să afle adevărul despre partenerii lor ajunşi în preajma unor persoane dubioase. Iată ce poţi găsi citind Soţia bancherului. Povestea începe cu dispariţia unui avion. La bordul avionului se afla un bărbat influent din lumea financiară. Soţia acestuia bănuieste că nu a fost vorba despre un accident, ci despre o crimă. Singura care o poate ajuta este o jurnalistă ce are acces la secretele înaltei societăţi după ce devine logodnica unui bărbat care moşteneşte o avere colosală.

 

Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor

 

Cinefilii nu vor lăsa romanul Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor să treacă neobservat. Romanul scris de Olga Tokarczuk a inspirat filmul Tablou de vânătoare, premiat şi la Berlinale. Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor este un amestec de thriller suprarealist, critică socială şi protest deghizat în alegorie. Vei descoperi un personaj feminin bine conturat, excentric şi justiţiar. Acest personaj ia dreptatea în propriile mâini când autorităţile corupte devin complicii unor interlopi locali. Forţa vizuală a romanului este sporită de peisajul ce permite întreţinerea atmosferei aflate la graniţa dintre mit şi realitate. Cartea poate fi cumpărată şi de pe Libris sau Cărtureşti 

 

Reţeaua şoaptelor

 

Dacă preferi un thriller cu mesaj feminist, poţi alege Reţeaua şoaptelor. Personajele principale sunt patru femei care se unesc împotriva noului şef, considerat un bărbat misterios, înconjurat de secrete sumbre.

 

Tot binele şi tot răul

Care Santos, alege România pentru a plasa acţiunea cărţii Tot binele şi tot răul. În centrul romanului se află o femeie de succes din Barcelona, al cărei fiu adolescent a trecut printr-o tentativă de suicid. Blocată în aeroportul Henri Coandă, într-o zi cu viscol, protagonista romanului începe să îşi exploreze propria vulnerabilitate. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Fetele Căpitanului

 

Una dintre cele mai bune povestitoare iberice – Maria Duenas – alege de data aceasta o poveste inspirată din viaţa imigranţilor spanioli ajunşi la New York. Fetele Căpitanului are în centru nişte surori din Spania care, împreună cu mama lor, se muta in New York pentru a fi alături de tată. După ce tatăl moare în urma unui accident de muncă, surorile descoperă solidaritatea şi personajele excentrice din comunitatea hispanică stabilită în metropola americană. Împreună vor trece prin multe aventuri. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Valsul lent al ţestoaselor

 

Valsul lent al ţestoaselor este continuarea bestsellerului Ochii galbeni ai crocodililor. În romanul precedent, cititorii au descoperit povestea unei mame dornice de a-şi reface viaţa după ce soţul ei a fugit în Kenya alături de amanta lui. Protagonista scrie un roman de succes, dar pe care îl publică sub numele surorii ei, care se bucură deja de notorietate în randul publicului. În noul roman Valsul lent al ţestoaselor, personajul central feminin va trebui să iasă din situaţii complicate, declanşate de intrigile surorii ei. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

Romane care explorează universul masculin

 

Simetria dorinţelor

 

Romanul Trei etaje este cel prin care autorul israelian Eshkol Nevo a devenit cunoscut în rândul cititorillor din România. Noul roman tradus este Simetria dorinţelor. Vei descoperi ţesătura complicată a unei prietenii marcate de suişuri şi coborâşuri. Personajele centrale sunt patru bărbaţi care, încă din anii de şcoală, se întâlneau pentru a vedea împreună finala Campionatului Mondial de Fotbal. În timpul finalei din 1998, fiecare a scris trei dorinţe pe o foaie de hârtie. Aceste dorinţe ar fi trebuit îndeplinite până la următoarea finală.

 

Regele Solomon

 

Regele Solomon, ultimul roman al lui Romain Gary, spune povestea unui bărbat înstărit, care angajează un tânăr pentru a putea afla de la acesta cum să se bucure din nou de viaţă. Celor două personaje li se vor alătura şi altele având poveşti de viaţă fascinante şi tulburătoare. Cartea poate fi cumpărată de pe Elefant.ro

 

Martor mi-e Dumnezeu

 

Câştigător al Premiului European pentru Literatură în 2014, romanul Martor mi-e Dumnezeu este o abordare tragicomică a poveştii unui bărbat aflat în plină criză. Exploatat de şeful său, apoi concediat, abandonat de iubite şi de familie, personajul central va înota prin existenţa aparent eşuată apelând la nişte soluţii neaşteptate.

 

Romane despre adolescenţă şi maturizare

 

Oameni normali

 

Oameni normali este un roman despre care se tot vorbeşte în blogosfera literară. Îşi ademeneşte cititorii printr-o poveste de iubire care începe în adolescenţă şi continuă în perioada facultăţii. Protagoniştii acestei poveşti sunt fiica unei familii bogate, introvertită şi devenită ţinta răutăţilor în liceu, şi fiul menajerei, un băiat arătos, foarte popular în liceu. Romanul poate fi cumpărat de pe Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Unisex

 

După ce au fost invitaţi să exploreze legăturile dificile dintre mamă şi fiică din romanul Loveşte-ţi inima!, cititorii lui Amelie Nothomb vor analiza de data aceasta legătura dintre tată şi fiică. Romanul Unisex prezintă jocurile psihologice dintr-un cuplu, văzute prin ochii unui copil ajuns adolescent. Romanul poate fi cumpărat de pe Libris sau Cărtureşti 

 

Viaţă sălbatică

Unul dintre cei mai buni scriitori americani, Richard Ford, te invită sa descoperi aceeaşi dinamică a cuplului destrămat văzută prin ochii unui adolescent. Viaţă sălbatică este povestea lui Joe, un adolescent al cărui tată , ce a rămas fără slujbă, decide să lupte împotriva incendiilor forestiere, şi a cărui mamă începe să îşi expună relaţia cu amantul. Cartea poate fi cumpărată de pe Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Să-i reparăm pe cei vii

 

Multipremiat în spaţiul francofon şi nu numai, romanul ecranizat Să-i reparăm pe cei vii are la baza povestea unui adolescent aflat în comă. Victimă a unui accident de maşină după o zi de surfing, el întră în comă cerebrală. Doar inima îi mai bate. Inima lui urmează să ajungă la o femeie aflată la rândul ei pe moarte. Să-i reparăm pe cei vii este considerat un roman contemplativ, având o scriitură memorabilă. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

 Cărţi pline de poveşti stranii

 

Din pântecul balenei

 

Când mitul se infiltrează în romanul istoric ia naştere Din pântecul balenei. Inspirat din viaţa cotidiană a islandezilor ce au trăit în secolul al XVII-lea, Sjon a crea un personaj fascinant. Este vorba despre Jonas, un poet, care mai este exorcist şi tămăduitor. Duce un trai deloc lipsit de pericole, într-o Islandă apăsătoare, aflată încă sub conducători autoritari. Viaţa lui a luat o turnură halucinantă dupa ce ajunge să fie exlilat deoarece a refuzat să participle la o acţiune violentă împotriva pescarilor basci ajunşi în apele scandinave. Pe insulă începe să îşi reamintească nişte întâmplări din trecut, ce forţează graniţa dintre adevăr şi închipuire. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Păsări în gură

 

După traducerea microromanului cu tentă absurd-suprarealistă Vis febril urmează cea a colecţiei de povestiri Păsări în gură. Scriitoarea Samanta Schweblin promite de data aceasta un amestec între Kafka şi basmele întunecate, păstrând aceeaşi cheie halucinantă.

 

Trei povestiri

 

Geniul lui Umberto Eco plus ilustraţiile semnate de Eugenio Carmi oferă o lectură pe care părinţii şi copiii o pot citi împreună. Trei povestiri este o carte plină de candoare şi originalitate, ale căror personaje sunt năstruşnice.

 

Nonficţiune

 

Aşteptarea Penelopei

 

Aurora Liiceanu a scris o nouă carte. De data aceasta îmbinarea dintre istoria literaturii şi psihologie pleacă de la tema aşteptării. De ce unii pot aştepta chiar şi decenii întregi reîntâlnirea cu persoana iubită, în timp ce alţii refuză până şi o zi de aşteptare, continuându-şi viaţa ? Este întrebarea la care Aşteptarea Penelopei încearcă să răspundă, analizând personaje precum Gatsby, Florentino al lui Garcia Marquez  sau Ulise, dar şi personalităţi precum Hadley, prima soţie a lui Hemingway şi vestitul niponolog Donald Keene. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris sau Elefant.ro

 

Dosar permanent

 

Scrisă de unul dintre cei mai vânaţi oameni – Edward Snowden – Dosar permanent este una dintre cărţile anului. În 2013, Snowden acuza autorităţile din SUA că pun la cale un plan de supraveghere în masă la nivel planetar. Dezvăluirile sale şi reacţiile autorităţilor au devenit subiectul unor filme precum Citizenfour şi Snowden (Oliver Stone). Dosar permanent conţine declaraţiile şi mărturiile lui Snowden, inclusiv motivele ce l-au determinat să acuze guvernul SUA de spionaj global. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

Trei femei

 

Bazată pe o documentare ce a durat 10 ani, Trei femei este o explorare a sexualităţii femine. Jurnalista Lisa Taddeo a străbătut America, unde a întâlnit femei din medii şi de vârste diferite. Alege trei poveşti. Protagonistele reale sunt o adolescentă de 17 ani ce are o relaţie cu profesorul ei, o casnică nefericită şi proprietara unui restaurant de lux, al cărei sot adora să o vadă în momentele intime petrecute alături de alţi parteneri. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

 

 

Septembrie poate astepta – Palpitanta cautare a unei scriitoare misterioase

Adriana Gionea
-
0
Septembrie poate astepta – Palpitanta cautare a unei scriitoare misterioase

Septembrie poate aştepta este un roman în care se mizează inteligent, imprevizibil şi eficient pe nevoia cititorului de acel mister plasat în decorul unei metropole vibrante şi pline de magnetism.

Metropola devenită centrul acţiunii este Londra. Vei pendula între Londra anilor ’50, plină de spioni, şi cea din prezent, care atrage visătorii cosmopoliţi. Misterul aruncat în această Londră irezistibilă este legat de imaginea unei scriitoare carismatice precum un star de cinema. Ea a fost angajată de serviciile secrete în timpul luptei împotriva nazismului.

Această scriitoare pe nume Emily J. Parker dispare brusc în timpul paradei organizate în 1955 pentru sărbătorirea unui deceniu de la victoria împotriva armatei hitleriste. Zeci de ani mai târziu, pe urmele ei va pleca o tânără pe nume Rebeca. Este o studentă cu aspiraţii de scriitoare. A venit din Spania în Londra pentru finalizarea tezei de doctorat având ca subiect opera scriitoarei dispărute, Emily J. Parker.

Deşi nu se cunosc, ai impresia că între enigmatica Emily şi entuziasmata Rebeca există un joc psihologic. Emily este precum o fantomă captivantă. Îşi aruncă momeala. Se preface generoasă cu dezvăluirile şi indiciile, apoi devine volatilă. Existenţa ei este plină de umbre, de secrete inaccesibile. Ai impresia că doreşte să se joace abil cu mintea Rebecăi.

Nu doar Emily se joacă derutant în acest roman, ci însăşi autoarea lui, Susana Fortes. O descrie pe Emily atât de convingător, încât nu vei mai şti dacă ea chiar a existat în istoria literaturii sau este rezultatul unei ficţiuni reuşite, camuflate în iluzia veridicităţii.

Septembrie poate aştepta este un amestec de istorie, aventuri, enigme, personaje pline de candoare şi de contradicţii. Nu lipsesc nici referinţele cinefile sau literare. De fapt, însăşi romanul seamănă cu un film ce îmbină echilibrat elementele unui thriller detectivist cu farmec vintage, ancheta cu documentarul şi poveştile reconfortante, pline de condoare, despre tinere care se regăsesc încercând să elucideze misterele din jurul scriitoarei preferate.

Succesul romanului se bazează mai ales pe abilitatea scriitoarei Susana Fortes de a-şi fermeca rapid cititorii amatori de anchete şi de poveşti despre femei care devin surse de inspiraţie. Dar până să ajungi să o cunoşti pe fascinanta scriitoare dispărută, vei descoperi un alt personaj feminin, unul adorabil. Tocmai pe acest personaj se bazează la început chimia dintre poveste şi cititor. Este vorba despre bursiera venită din Spania, pe nume Rebeca. Se regăsesc în ea mulţi cititori visători, dependenţi de lectuă, pentru care viaţa înseamnă o apropiere a realului de ficţiune şi a ficţiunii de cotidian.

Rebeca devine absorbită de personalitatea scriitoarei Emily J. Parker. Viaţa acestei scriitoare este marcată de enigme şi de anumite decizii inexplicabile. Pentru ea, Emily are aura unei eroine. A lucrat alături de spioni şi de creierele ale căror idei au dus la căderea nazismului. A fost premiată datorită scrierilor sale admirate chiar de soţul Virginiei Woolf. Avea un talent precoce, dublat o frumuseţe ce amintea de staruri precum Greta Garbo.

În ciuda unei cariere promiţătoare pe mai multe planuri şi a calităţilor intelectuale ce ar fi trasformat-o într-o vedetă a societăţii britanice postbelice, Emily alege anonimatul. La un moment dat, ea dispare. Nu mai este găsită, căutarea ei fiind abandonată.

Rebeca ştie că Emily a lăsat în urmă nu doar o carte neterminată. Cunoscuţii ei au moştenit şi multe închipuiri despre motivele dispariţiei. Aceste închipuiri ar fi putut sta la baza unui film cu mistere, pericole şi femei fatale devenite dubli agenţi secreţi.

Pe măsură ce se apropie de rezolvarea enigmei legate de viaţa acestei scriitoare, protagonista Rebeca va descoperi o realitate precum un puzzle. Piesele îşi vor schimba ordinea corectă de la un dialog la altul cu bărbatul şi cu femeia ce au cunoscut-o personal pe Emily. La rândul tău vei descoperi un puzzle al indiciilor, a cărui imagine de ansamblu este de fapt o suprapunere a trecutului peste prezent şi a biografiei lui Emily peste amintirile din trecutul Rebecăi.

Septembrie poate aştepta este mai mult decât un simplu roman despre anchete şi femei misterioase. Susana Fortes invită la reflecţii asupra feminităţii în contextul unei anumite perioade ce a schimbat istoria. Feminitatea este puternic legată de pendularea între emancipare şi acea iluzie a siguranţei date de acceptarea unui rol deja stabilit de societate. Deşi păstrează stilul acroşant al unui thriller, Susana Fortes evită reţeta facilă a senzaţionalismului tenebros. Misterul din jurul scriitoarei deschide nişte discuţii mai complexe despre statutul femeii în societate şi despre societatea închistată, incapabilă să înţeleagă personalităţile ieşite din tipare, precum Emily J. Parker.

Citeşte şi Muza – Poveştile tabloului misterios

Poporul cartii – Cat de palpitanta poate deveni cautarea unui manuscris

Orasul in mantie purpurie – Un Rio de Janeiro naucitor, irezistibil si devorator

Adriana Gionea
-
0
Orasul in mantie purpurie – Un Rio de Janeiro naucitor, irezistibil si devorator

Romanul Oraşul în mantie purpurie reflectă perfect un oraş precum Rio de Janeiro. Este acaparant, hipnotic, febril, stupefiant, senzual-dezinhibat, ameţitor până la haos, irezistibil şi terifiant.

Oraşul în mantie purpurie te face să ceri traducerea tuturor cărţilor scrise de Asli Erdogan. Te vei declara vrăjit de modul în care Asli Erdogan reuşeşte, încă de la prima pagină, să te extragă din lumea ta pentru a te arunca în agitaţia clocotitoare a oraşului tropical ademenitor. Exista o chimie între ea şi acest oraş încăpător, generos cu străinii aventurieri şi totodată de necucerit.

Entuziasmul îi va cuprinde mai ales pe cititorii pentru care un roman bun trebuie să echivaleze cu ieşirea din zona de confort. Asemenea personajului central feminin, ei sunt gata să îşi lase propria lume în urmă pentru explorarea unui oraş îndepărtat. Plăcerea este cu atât mai intensă dacă este vorba despre un oraş frenetic precum Rio.

Vei străbate un Rio ce asaltează prin amestecul dintre carnal şi pornirile feroce. Acest amestec este suprapus peste dansul extatic al zâmbetului generos cu durerea. Al culorilor aţâţate de lumina orbitoare a zilei cu noaptea sinistră din mahalale.

Autoarea din Istanbul ajunsă în inima oraşului Rio de Janeiro ştie cum să te arunce în vârtejul unei metropole a extremelor. Ea respecta perfect o lege nescrisă. Este vorba despre legea ce spune că toate romanele autentice despre Brazilia trebuie să reflecte o imagine suprarealistă, în care splendoarea torid-incitantă a tropicelor flirtează neruşinat cu teama şi violenţa extremă.

Rio devine o junglă unde te afunzi alături de personajul central – tânăra turcoaică pe nume Özgür. În această junglă, ghidat de Özgür, întâlneşti agonia şi extazul, paradisul şi coşmarul. Rio este un oraş în care fiorii sunt provocaţi atât de plăcerile fără limite, cât şi de ameninţările care seamănă cu prădătorii din jungla ce pândeşte dealurile metropolei asaltate de favele.

Oraşul în mantie purpurie poate fi considerat genul de roman care îţi schimbă perspectiva nu doar asupra unui oraş la care viseaza mulţi europeni, ci asupra naturii umane. Îţi vei reseta aşteptările şi opiniile raportate la capacitatea fiinţei umane de a îndura haosul unei lumi noi şi contradicţiile frapante, de nesuportat. Fiecare pagină este un amestec năucitor de frumuseţe şi descompunere. Personajul central îţi devine astfel cel mai bun ghid într-un Rio în care apusurile splendide se ridică nepăsătoare deasupra favelelor în care mizeria nu mai are limite.

Modul în care personajul feminin explorează metropola braziliană devine emblematic şi fascinant. Însă este vorba despre acea fascinaţie bizară faţă de un loc al extremelor. În loc să te inhibe, descrierile urâţeniei provocate de sărăcie te provoacă. Te conving să parcurgi cartea până la capăt, deoarece permit infiltrarea unor informaţii considerate nişte veritabile revelaţii şi a rătăcirilor poetice uimitoare.

Deghizată în personajul feminin ce a părăsit Istanbulul pentru a trăi dezinvolt în Rio, Asli Erdogan depăşeşte ipostaza străinului ignorant. Nu alege un oraş tropical pentru a-i exploata aventuros exotismul. Absolventă a unor studii de antropologie urmate chiar in Rio de Janeiro, Asli Erdogan a înţeles esenţa unui oraş al contradicţiilor. Prin ochii săi descoperim năuciţi un oraş-mozaic – un mozaic de culturi, de religii, de clase sociale, de rase.

Puterea de seducţie a romanului se bazează mai ales pe renunţarea la personajele bine conturate (cu excepţia protagonistei). Nimeni nu poate eclipsa prezenţa copleşitoare a marelui personaj – metropola braziliană. Rio este un oraş ce freamătă de acţiune, însă descrierile îl pot reda cel mai bine.

Descrierile din roman sunt abundente precum vegetaţia tropicală, au consistenţă şi magnetism. Te răvăşesc precum o alunecare în vitează într-o lume precum o spirală. Te întrebi ce este real şi ce este doar o fantezie bizară. Dacă nu cumva străbaţi o altă lume. Un delir al protagonistei ajunse în mijlocul unei crize existenţiale, dar şi a unei libertăţi nebănuite.

Viaţa în Rio devine pentru acest personaj feminin din Istanbul o permanentă sursă de inspiraţie, dar şi de nelinişte. Özgür ajunge să fie dependentă de Rio. Totuşi, nu ezită să-şi strige epuizarea provocată de infinita lui agitaţie peste care se întind sunetele împuşcăturilor din favelele controlate de găştile de traficanţi. Nu poate sta departe de Rio nici după ce banii i se termină, iar supravieţuirea îi este ameninţată. Preferă să se târască pe străzile insuportabile din apropierea favelelor, prin barurile de boemi de pe faimoasa colină Santa Teresa. Discută cu personaje excentrice, foşti artişti, actuale epave, dar care nu şi-au pierdut expresivitatea.

Oraşul în mantie purpurie are un efect puternic şi asupra cititorului pe care un roman fără o naraţiune bine închegată l-ar descuraja sau irita la culme. Deşi multe dintre paginile sale par mai degrabă înregistrarea unei rătăciri urbane vecine cu delirul unei minţi zguduite, romanul convinge datorită alternanţei dintre o destăinuire frântă în mii de cioburi şi pasaje consistente datorită cărora afli detalii despre istoria şi dinamica socială a oraşului. Aceste pasaje îţi deschid noi orizonturi dacă te pasionează domenii precum sociologia sau antropologia.

Dincolo de calităţile scriiturii ajung să răzbată calităţile vizuale. Asli Erdogan are flerul, empatia şi privirea cuprinzătoare a unui artist fotograf. Mai are instinctul un fotoreporter ce poate surprinde într-o singură imagine dansul frumuseţii cu morbidul, cu grotescul.

Scriitoarea cuprinde, în acelaşi pasaj, imaginea grandioasă a unui Rio care te înghite. Un Rio deopotrivă cotropitor (datorită frumuseţii) şi înspăimântător precum o jivină prădătoare şi mereu nesătulă. În ciuda gândurilor dezordonate ale personajului central prins în haosul propriei vieţi, romanul este un joc echilibrat. S-au sincronizat exactitatea detaliilor ce ţin de realitatea socială şi poezia camuflată în proză.

Asli Erdogan are un dar la care mulţi visează. Ea scrie precum un autor de documentare sociale cu ochi de poet. Unele pagini trădează un poet înfipt cu picioarele în mocirlă. Aici, mocirla devine mâlul fertil al explorărilor interioare. Asli Erdogan ajunge să extragă frumuseţea unui mare oraş precum Rio. Frumuseţea acestui Rio este rară. Devine cu atât mai îmbătătoare şi mai persistentă cu cât se lasă ademenită în abisurile unor lumi din umbră, care sfidează de fapt limitele suportabilităţii.

Citeşte şi 5 filme despre alte lumi

Le miel – O intalnire tandra in Balcanii amari

 

 

6 modalități prin care poți face economii atunci când ești student

Echipa Monily.ro
-
0
6 modalități prin care poți face economii atunci când ești student

Gestionarea bugetului în perioada când ești student nu este o chestiune simplă, dar există o mulțime de modalități prin care poți ține cheltuielile sub control.

1. Plătește-ți facturile la timp

În momentul în care stai la cămin, facturile la utilități sunt incluse în chiria lunară, ceea ce face bugetul ușor de controlat. Însă, atunci când stai cu chirie, situația este mult mai complexă, fiindcă ai de plătit facturi separate la utilități (gaze, apă caldă și rece, lift, etc.), electricitate, cablu și internet. Așa că, mai bine îți iei o haină mai groasă când stai în casă, în loc să dai căldura la maxim.

În cazul în care ai probleme cu banii și trebuie să plătești facturile cât mai urgent, poți căuta pe o platforma de comparații de credite cu buletinul Monily. Aici vei găsi ofertele de
împrumuturi online, unde primești banii în aceeași zi. Utilizarea platformei este gratuită. Îți poți seta plata lunară automată a facturilor direct din cont, pentru a nu întârzia. Dacă locuiești cu alte persoane, atunci este util să împărțiți plata facturilor (una va plăți utilitățile, cealaltă electricitatea și așa mai departe).

2. Ține o evidență a cheltuielilor făcute zilnic

Nu este cea mai simplă (și nici plăcută) treaba de făcut, dar te ajută să ții o contabilitate clară a cheltuielilor. Poți ține evidența veniturilor (bursă, împrumuturi pentru studenți, bani de la părinți sau câștigați din munca part-time) și a cheltuielilor (chirie, cheltuieli utilități, telefon, etc.). Utilizează programul Excel sau aplicațiile dedicate pentru acest lucru.

3. Cumpără-ți mâncare în mod inteligent

Mâncarea constituie unul dintre cele mai ridicate costuri din bugetul tău (așa că este loc de
făcut economii). Achiziționează produse proprii lanțurilor de supermarketuri (din Lidl sau Mega Image) decât unele de la branduri de renume. Nu uita de reduceri (cele zilnice ori săptămânale sau de tip vânzare accelerată), fiindcă așa vei face economii. Desigur, o soluție la fel de accesibilă rămâne gătitul acasă (poți chiar să stabiliți un program de gătit cu colegii de apartament). La fel de avantajos este să îți iei pachetele cu mâncare decât să mănânci la cantină ori în oraș.

4. Profită de transportul în comun la care ai reducere

Ministerul Transporturilor a oferit studenților gratuitate pe căile ferate, așa că nu are rost să plătești la maxi-taxi, ca să ajungi în orașul în care studiezi. Nici mersul cu mașină proprie nu este o soluție avantajoasă, în afara opțiunii de a împărți costurile legate de carburant cu alți colegi pe care să îi iei cu tine. Iar la nivel de orașe, deplasarea cu mijlocele de transport în comun îți oferă o reducere de 50%, așa că, de ce nu profiți de acest avantaj care îți permite să faci economii?

5. Reducerile pentru studenți te ajută să economisești

“Prețuri studențești” este o expresie pe care trebuie să o urmărești cu atenție, fiindcă îți oferă acces la posibilitatea de a pune ceva bani de-o parte. Fie că este vorba despre acces în facilitățile de distracție ori vizite la muzee, fie că este vorba despre promoțiile organizate
exclusiv pentru studenți (așa cum sunt cele de la eMag sau Tarom), profită de acestea. Chiar și dacă este vorba despre o cafea la un preț studențesc!

6. Cumpără-ți cărțile pentru cursuri la mâna a doua

Cărțile de pe care vei studia sunt destul de scumpe (mai ales dacă ești student la Drept ori
Medicină), așa că, dacă le găsești la preț redus, la mâna a doua, nu mai sta pe gânduri! Și, de ce, după ce ai terminat anul, le poți vinde mai departe, pentru a-ți recupera o parte din bani. În cazul în care consideri că poți face economii și mai mari, înseamnă că deja te-ai gândit că este mai facil să le împrumuți de la bibliotecă.
Ori, mai ai încă o soluție, ca să strângi mai mulți bani: le cumperi doar pe cele care sunt foarte importante pentru cursuri, iar pe celelalte le foto-copiezi (desigur, la centrele de copiere din campusuri, acolo unde prețurile sunt studențești). Dacă prețurile la xerox ți se par mari, atunci îți poți cumpăra un copiator sau un scaner.

Iată că, atunci când vrei să faci economii, chiar dacă ești student, acest lucru este posibil.
Trebuie doar să găsești cele mai accesibile modalități pentru a economisi.

Articol realizat de echipa Monily.ro. Sursa foto: shutterstock.com.

Tipurile de lacuri de unghii de la A la Z

Post Modern
-
0
Tipurile de lacuri de unghii de la A la Z

Se pare că lacurile de unghii au fost întotdeauna alături de noi, dar, de fapt, acest produs de înfrumusețare nu are mai mult de 80 de ani! De asemenea, preferința pentru decorarea unghiilor vine din cele mai vechi timpuri, folosind henna și alți coloranți naturali, compuși de rășină, ceară și uleiuri vegetale. Cu toate acestea, primul lac în forma sa obișnuită a apărut în 1934 și a ocupat imediat un loc primordial în lumea frumuseții. De atunci, acestea nu și-au pierdut popularitatea. 

lacuri de unghiiLacurile de unghii sunt decorative și medicinale. Acestea din urmă, așa cum sugerează și numele, au ca scop rezolvarea problemelor: le fortifică, le ajută să facă față stratificării, bacteriilor și altor probleme. Lacurile decorative sunt responsabile de crearea imaginilor interesante și neobișnuite, despre ele vom vorbi mai detaliat, dar în același timp le puteți găsi și aici https://makeup.ro/categorys/23453/.

 

Optează pentru varietate

Lac de unghii cu efect de sticlă

O acoperire monocromatică cu efect de luciu este încă considerată clasică. Și chiar dacă nu sunteți un fan al lor, veți găsi cu siguranță câteva nuanțe luminoase sau nude potrivite pentru dvs. Uneori, acest tip de înveliș se numește cremos sau de sticlă.

Lacul “Pearl Nails”

Timp de zeci de ani, lacul strălucitor de perle a fost cel mai popular. În anii 2000, au uitat de el, dar în urmă cu câteva sezoane, brandurile de top s-au asigurat ca acest model să revină triumfător pe arena eleganței. Acest produs este capabil să vă „îmbătrânească” vizual mâinile. În plus, subliniază toate neregulile plăcilor. Prin urmare, cu această alegere, este important să vă asigurați că mâinile și unghiile sunt în stare perfectă.

lacuri de unghiiLacul Mat

Una dintre cele mai tari tendințe din ultimii ani este consistența care nu sclipește. Iubitoarele de tot ceea ce este original și luxos vor aprecia cu siguranță această textură. Această versiune a manichiurii nu a câștigat accidental inimile sexului frumos. Unul dintre avantajele sale principale este aspectul inițial și comoditatea în aplicarea obișnuită.

Lac de unghii “Glitter”

Structură cu particule mari, luminoase. Învelișurile transparente cu sclipiri abundente sunt deosebit de populare, pregătite să facă un aspect de sărbătoare în câteva minute.

Lac de unghii strălucitor

Se pare că, în lumea modernă strălucirea este al doilea cel mai popular trend după cel clasic. Iluminarea delicată este furnizată de particule mici radiante din compoziție. Dacă oja este deschisă, atunci poate fi folosită  zilnic.

Lac de unghii cu textură de “Nisip”

Lacuri cu atomi mici care fac acoperirea tuberoasă, „nisipoasă”. Același efect poate fi obținut dacă cumpărați o pudră specială din magazin pentru profesioniști și o aplicați pe ojă obișnuită. Principalul dezavantaj al unui astfel de înveliș este că e predispus la spargere mai mult decât altele.

lacuri de unghiiLac de unghii cu “Caviar”

La fel ca lacul cu nisip, dar include corpuscule colorate mai mari, asemănătoare cu biser. Astfel de oje sunt rareori produse finite, mai des manichiura „caviar” este creată folosind pigmenți friabili.

Lac Duochrome/Multichrome

„Lacul cameleon” își schimbă nuanța în funcție de unghiul de vedere datorită microparticulelor, care se afirmă în metode diferite la razele luminii. Dacă densitatea este compusă din două nuanțe, atunci vedeți un duocromatic, dacă există mai multe tonuri, atunci vorbim despre multicromatic.

Lac Holographic

Sclipiri pe unghii în toate culorile curcubeului, acesta simulează simultan o multitudine de efecte într-o singură culoare, creația fiind vizibilă cu fiecare mișcare a mâinii. 

Lacuri Metalice

Creați efectul unei acoperiri cu folie – argint, aur, cupru sau bronz. Manichiura metalică a devenit una dintre principalele tendințe ale anului 2018, dar care a rămas și în prezent preferată. 

Lac Termic

Își schimbă umbra în funcție de temperatura ambiantă. Este suficient să expuneți unghiile sub un flux de apă caldă, astfel încât culoarea stofei să se schimbe, ca prin magie. Modificările radicale nu ar trebui să fie așteptate (albastrul nu se va înroși), dar creează instantaneu un efect ombre asupra plăcilor, cu o tranziție lină a unei nuanțe în alta.

Lac Craquelure

Creează un efect de “cutremur”, ceva deosebit. Pentru un aspect mai impresionant, mai întâi vopsiți-vă unghiile cu lac colorat contrastant și aplicați deasupra un strat de craquelure: primul strat va executa „fisurile”. Un astfel de lac trebuie fixat cu o acoperire superioară transparentă, ca să dureze mai mult timp.

Lacul  Fluorescent

La lumina zilei pare o ojă obișnuită cu o nuanță luminoasă, dar îndată începe să strălucească sub razele UV. Superb pentru o petrecere!

lacuri de unghiiLacul Magnetic

Compoziția include cele mai mici particule de metal care formează modele complicate, aplicând magnetul special pe oja de pe unghii .

Lac-Jeleu

După cum sugerează și numele, are o textură de jeleu și se fixează într-un strat translucid, chiar dacă consistența din flacon este saturată. Adesea, în compoziția unor astfel de lacuri există forme scânteietoare.

Lac de Gel

Un înveliș care amenință să înlocuiască lacurile tradiționale. Astăzi, acesta este aproape mai popular decât cel obișnuit. Și acest lucru nu este surprinzător, deoarece un astfel de scut, care se întărește sub influența luminii ultraviolete, rămâne pe unghii în forma sa originală, până la trei săptămâni, fără crăpare și zgârieturi. Singurul inconvenient – nu va funcționa să-l elimini cu ajutorul dizolvantului, va trebui să vă aprovizionați cu un set special. Anterior, acoperirea cu gel nu se putea face decât în salon, dar astăzi multe mărci de frumusețe produc garnituri pentru uz casnic.

Acoperirea de bază

Lac transparent care se aplică pe plăcile de unghii înainte de a utiliza culoarea principală. Acest pas în manichiură nu trebuie ratat: stratul fundamental protejează unghiile de efectele pigmenților de vopsea, împiedică îngălbenirea și exfolierea lor.

Top

Camuflarea finală se aplică în ultima etapă pentru fixarea manichiurii. Acest lac prelungește semnificativ viața decorului. Pentru un efect cât mai bun, utilizați un top al aceluiași brand ca și lacul principal.

totul despre lacuri de unghiiStarea mâinilor poate fi numită cartea de vizită a unei femei. O persoană organizată, sigură de sine, are degetele bine îngrijite, cu o manichiură modernă. Un sortiment bogat de culori, modele și texturi actuale îți schimbă stilul în funcție de caz și dispoziție. Deci, nu mai aștepta, din cele 18 minuni enumerate, încearcă-le pe toate!

 

30 citate de dimineata la cafea, ca să ai o zi reușită

Vlad Goanta
-
0
30 citate de dimineata la cafea, ca să ai o zi reușită

Cu toții ne dorim să avem de dimineață energia necesară pentru o zi cât mai productivă. Fie ca te înviorezi cu o cafea, sau citind vorbe ințelepte, vă invităm să te delectezi cu acestă colecție de citate de dimineata alături de o ceașcă de cafea. Dacă te lași inspirat de unul dintre ele, postează-l într-un status de bună dimineața pe Facebook sau Instagram, pentru a-i binedispune și pe prietenii tăi.

Mesaje motivaționale de dimineață

1. Oportunitățile sunt ca răsăritul, dacă aștepți prea mult, le ratezi. -William Arthur Ward

william arthur ward citate2. Dacă vrei să-ți transformi visele in realitate, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să te trezești. – J.M. Power

3. Fiecare dimineață este o pânză goală… poate să devină orice îți dorești tu să fie.Fiecare dimineata este o panza goala - citat dimineata

4. Gândește dimineața. Lucrează la amiază. Mănâncă seara. Dormi noaptea. -William Blake

5. Trebuie să te trezești în fiecare dimineață cu determinare dacă vrei să te culci mulțumit. -George Horace LorimerGeorge Horace Lolimer - citate de dimineata

6. Fii dispus să fii un începător în fiecare dimineață -Meister Eckhart

7. În fiecare dimineaţă când mă trezesc, îmi spun: “până aici totul e bine!” -Antonio Curnetta

8. În unele zile e nevoie să-ți creezi propriul răsărit.

9. Prima misiune îndeplinită … m-am trezit.


Citate cine se trezește de dimineață departe ajunge

10. Cine se scoală mai dimineaţă… umblă toată ziua somnoros! – Ion Diviza

11. Cine se scoală de dimineaţă e obosit o viaţă. -David Boiacine se scoala de dimineata e obosit o viata

12. Dacă pierzi o oră dimineața, vei umbla toată ziua după ea. -Richard Wately

13. Cine poate să se abțină să apese pe butonul de amânare când sună alarma, departe ajunge!

Citate de dimineață la cafea

14. Un căscat este un țipăt mut pentru cafea!

15. Cât timp există cafea în lume, cum ar putea exista lucruri rele? -Cassandra Clare

cassandra Clare citate despre dimineata16. În a opta zi, Dumnezeu a creat cafeaua.

17. În spatele oricărei femei de succes se află o cantitate considerabilă de cafea. -Stephanie Piro

Mesaje de bună dimineața

18. Primul meu gând de dimineață ești întotdeauna tu.

19. Un mesaj de “bună dimineața” nu este doar un salut. Este un mesaj ascuns care spune “Mă gândesc la tine când mă trezesc.”

20. În fiecare dimineață când mă trezesc, realizez că  tu ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.in fiecare dimineata cand ma trezesc- citate de dimineata

21. Bună dimineața prieteni! Stai, de ce sunt treaz așa de dimineață?

Citate despre dimineață

22. Ziua de ieri a trecut, ziua de mâine este un mister, iar ziua de azi este o binecuvântare.


23. Când faci ceva nobil și frumos și nimeni nu observă, nu fi trist. Răsăritul soarelui este un spectacol superb și totuși, majoritatea publicului doarme. -John Lennon

24. Nu începe ziua cu gândurile de ieri. Fiecare dimineață ne aduce prima zi din restul vieții noastre.

25. Dimineaţa este primăvara zilei. -Hacob ParonianHacob Paronian - citate de dimineata

Vezi și

Cele Mai Dragute Mesaje de Buna Dimineata Pentru Prieteni

40 Mesaje de buna dimineata la cafea ca să-i faci mai frumoasă dimineața

Paravanul-Iad si alte povestiri – Intre Japonia loiala mitului si Japonia moderna

Adriana Gionea
-
0
Paravanul-Iad si alte povestiri – Intre Japonia loiala mitului si Japonia moderna

Cartea Paravanul-Iad şi alte povestiri este perfectă pentru cei pasionaţi de Japonia.

Cele 20 de povestiri scrise de Ryunosuke Akutagawa conţin esenţa spiritului şi a idealului estetic japonez. Sunt delicate şi aparent naive, însă descoperi un conţinut sofisticat, misterios, inaccesibil. Personajele întruchipează subtilitatea ce poate ascunde adâncimi tenebroase. Nu lipsesc nici interioarele cu decoruri picturale. Descrierile transformă paginile într-un spectacol vizual demn de o galerie de artă niponă sau de un paradis al colecţionarilor de antichităţi.

Când scrie despre temele universale precum iubirea, trădarea, căutarea de sine, teama de inexplicabil sau loialitatea faţă de tradiţie, Akutagawa se dovedeşte a fi un veritabil povestitor oriental. Îşi acaparează cititorul. Schimbă perspectiva de la o pagină la altă, apoi te lasă fie plin de admiraţie, fie plin de stupefacţie în faţa unor finaluri deschise ori pline de tâlcuri.

Povestirile reflectă idealul autorilor niponi care au putut cuceri şi Occidentul. Akutagawa a folosit echilibrat şi îndrăzneţ tehnicile avangardiste în povestiri adânc înfipte în materialul fertil al miturilor vechi de mii de ani. Foarte multe dintre povestirile incluse în Paravanul-Iad sunt inspirate din scrierile medievale japoneze, reinterpretate în cheie modernistă.

Volumul devine o explorare a sufletului japonez modelat de perioadele istorice decisive. Vei descoperi o Japonie influenţată de cultura şi legendele chineze. Vei călători în Japonia samurailor şi a stăpânilor feudali capricioşi. Vei cunoaşte personaje feminine ce amintesc de idealurile din picturile perioadei Edo. Vei fi uimit de apropierea dintre gesturile reţinute, suave, şi cele dezinvolte în relaţiile dintre cupluri, atunci când vei ajunge în Japonia începutului de secol XX.

Una dintre principalele calităţi ale povestirilor este legată de schimbările interioare ale personajelor. Aceste personaje uimesc şi derutează. Ele transmit emoţii contradictorii. Nu este deloc neobişnuit pentru Akutagawa să creeze un joc al percepţiilor înşelătoare. Tot el a dat şi capodopera Rashomon, transformată într-un film-cult. La începutul unei povestiri poţi simţi compasiune faţă de personajul central, iar spre final teamă sau dezgust.

Subiectele şi personajele alese reflectă o Japonie a contrastelor afective. Este o Japonie ce aspiră la calmul interior şi puritatea idealului budist, dar care nu poate sta departe nici de vâlvătăile neliniştirii, ale trupului şi ale erotismului impetuos. Această Japonie inspiră scrierea unor povestiri bizare. Bizarul cuprinde şi frumuseţea rafinată ce ascunde sentimente de-a dreptul răscolitoare care împing personajele într-un vârtej al haosului.

Prima povestire, intitulată Paravanul-Iad, aminteşte cel mai bine de contrastele idealului japonez, aşa cum îl expune Akutagawa. Dorinţa unui pictor de a surprinde perfecţiunea învecinată cu groaza extremă anticipează evoluţia personajelor din celelalte povestiri. De fapt, mai toate personajele cochetează ademenitor cu decandenţa, cu viciul, fără a se îndepărta nici de idealul budist al armoniei.

Personajele aleg un halucinant balans între minciună şi limpezime, între sinistru şi purificare. Ele nu se feresc să se apropie abil şi enigmatic de toate deliciile păcatului şi ale vanităţii, în timp ce aşteaptă o salvare spirituală.

Akutagawa nu încetează să fascineze. A devenit un autor iconic pentru perioada în care literatura japoneză absorbise modernismul european. Dar autorul nu a renunţat la tradiţii. A folosit modernismul pentru a explora original şi extravagant propriile rădăcini. Pe măsură ce se apropia de avangarda occidentală a secolului XX, Akutagawa se adâncea şi mai mult în cărţile reprezentative pentru marea literatură japoneză din trecut. Îţi poţi îmbogăţi biblioteca datorită numeroaselor trimieri spre operele clasice din literatura niponă.

Citeşte şi Biroul pentru Grădini şi Iazuri – Dedicat visătorilor îndrăgostiţi de Japonia

Povestea doamnei Murasaki – Primul roman a fost scris de o japoneza

 

La Gomera – Imprevizibil si diferit

Adriana Gionea
-
0
La Gomera – Imprevizibil si diferit

Inedit şi ingenios, cu actori carismatici, personaje şi o coloană sonoră bine alese, având imagini ce îl apropie de filmele occidentale capabile de a stârni curiozitatea spectatorului, La Gomera confirmă încă o dată reîmprospătarea cinematografiei autohtone. O reîmprospătare prin originalitate, culoare şi îmbinări neaşteptate de stiluri şi influenţe ce asigură o îmbunătăţire a calităţilor vizuale pe care mulţi spectatori le consideră un element acroşant indispensabil unui film bun.

Prezentat în competiţia pentru marele trofeu Palme d’Or de la Cannes, La Gomera este un film românesc despre care poţi spune că nu pare deloc unul românesc. Este filmat în locuri exotice (unul dintre ele mai puţin exoplorat). Are nuanţe vii, contraste elegante şi eficiente între lumini şi umbre, demne de un crime thriller stilizat, o intensitate bine dozată şi acea turnură palpitantă susţinută de nişte calităţi vizuale ce pompează enigmatic stranietatea în scenele de suspans.

Filmul se deschide memorabil şi totodată seducător cu piesa iconică a lui Iggy Pop (The Passenger) pe un fundal deopotrivă enigmatic şi exotic-paradiziac. Te afli pe un feribot în timp ce privirea îţi este răsfăţată de imaginea unei mări picturale şi a unor stânci misterioase, ce anticipează intrarea într-o altă lume. Această lume este La Gomera, insula pe care vocea difuzorului de pe feribot o numeşte perla Canarelor.

Nu sunt uitaţi aşadar nici spectatorii dornici de a explora culturi noi, filmul având multe scene filmate în La Gomera. Aici există un limbaj vechi şi enigmatic – El Silbo – în care mesajele secrete pot fi transimise prin fluieratul ce imită sunetele păsărilor.

În filmul La Gomera, El Silbo este folosit de o reţea de traficanţi pentru a nu le fi decodificate mesajele. Atras într-o încrengătură dubioasă de către Gilda (Catrinel Marlon), iubita mafiotului Zsolt (Sabin Tambrea), poliţistul Cristi (Vlad Ivanov) este obligat să înveţe rapid acest limbaj. El va trebui să comunice prin fluierat cu Zsolt, pentru a-l ajuta să evadeze din închisoare.

Stilul în care au fost conectate scenele tensionat-decisive şi poveştile mai mult sau mai puţin voalate ale personajelor este unul care îi va face pe spectatori să afirme că pot vad un film altfel, indiferent de categoria din care fac parte. Îl vor considera altfel în primul rând spectatorii ce au tendinţa să afirme că filmele româneşti sunt statice, terne, previzibile, cu multe cadre lungi apăsătoare şi dialoguri simpliste. Cadrele terne lipsesc din acest film, iar detaliile şi dialogurile sunt incluse cu precizie matematică. Nimic nu este în plus, nimic nu plictiseşte. Fiecare obiect, culoare primară, nuanţă insolită, gest, peisaj, decor şi replică sarcastică (spontană sau calculată) îşi are un rol bine definit în transmiterea unui mesaj, a unei stări.

Pelicula regizată de Corneliu Porumboiu ocupă un loc aparte în rândul filmelor autohtone ridicate în slăvi la marile festivaluri internaţionale. Acest aspect ofertant se datorează în primul rând calităţii vizuale. În La Gomera s-a renunţat la estetica tern-minimalistă, înlocuindu-se nuanţele anemic-dezolante cu unele puternice. Se folosesc multe contraste stimulante între fundalul tenebros demn de un film noir şi culorile primare.

Datorită acestui contrast vizual şi prin naraţiunea discontinuă, ambiguă, neconvenţională, mulţi cinefili vor fi tentati să identifice un plan paralel al filmului, plin de referinţe subtile spre alte filme-cult. Tot cinefilii vor mai depista un dialog între clişeele un thriller actual şi cele reprezentative din deceniile trecute.

Vei mai descoperi o calitate a filmului ce îl face să pară original, diferit. Este vorba despre sincronizarea abisală (aparent indescifrabilă) şi perfectă între atmosfera locului, decorurile, mimicile şi dialogurile personajelor. Dialogurile sunt scurte, dar percutante, conţinând replici bine calculate.

Sincronizarea elementelor din film emană acel ceva enigmatic, prelins în toate scenele, astfel încât să anticipeze un pericol nevăzut, dar şi posibilitatea unei soluţii imprevizibile. Pur şi simplu ai impresia că toate elementele filmului, de la cel mai mic detaliu la scenele trepidante, devin piesele unui domino, capabile să ducă la prăbusiri imposibil de anticipat în vieţile personaajelor, precum şi la finaluri cu adevărat insolite.

Farmecul filmului este dat mai ales de suprapunerea acelui ceva enigmatic peste suspans. Suspansul şi enigma devin sinonime, aşa cum se întâmplă într-un experiment cinematografic hibrid. În La Gomera se întâlnesc estetica unui crime thriller plin de referinţe parodice la filmele clasice, substratul social problematic şi extrem de actual, realismul şi halucinantul.

Suspansul şi enigmele sunt accentuate şi revigorate de peisajele din insula numită La Gomera. Locul este un personaj în sine, având un relief ce permite născocirea unei poveşti cu lumini şi umbre. Pe insula numită La Gomera se întâlnesc bucuria de a trăi, exprimată de orizontul marin, şi misterul inaccesibil asociat peisajului muntos. Lumina în care este surprins acest peisaj muntos poate simboliza angoasa, pericolul, claustrarea prin izolarea pe o insulă ce poate deveni dintr-un paradis o capcană sinistră.

La Gomera devine şi locul perfect ce anticipează ispita aventurii dublate de senzualitatea la rândul ei misterioasă a personajului Gilda, precum şi dezlănţuirea tenebrelor ce zac în interiorul celorlalte personaje. Luminii marine i se opune palpitant un potenţial uman malefic, mereu la pândă şi gata să înhaţe. De fapt, în acest film se face o trecere constantă de la culoarea luminoasă la obscuritate, de la claritate la opacitatea legată de intenţiile personajelor.

După constrastul ademenitor între lumină şi umbră, demn de un neo-noir experimental-referenţial, misterul total legat de intenţiile personajelor este al doilea element pe care se bazează reuşita lui Corneliu Porumboiu. Deşi tipologiile personajelor se apropie de clişeele genului, acţiunile şi mimicile lor surprind. Nici mafiotul Zsolt nu este un om dezgustător, dimpotrivă, el degajă un aer misterios-rafinat datorită actorului Sabin Tambrea, nici poliţistul coruptibil interpretat de Vlad Ivanov nu este un libidinos primitiv şi impulsiv, nici femeia seducătoare şi unsă cu toate alifiile pentru a se băga pe sub pielea poliţistului şi a mafioţilor – interpretată de Catrinel Marlon – nu este vampa uşor de citit. La fel de surprinzătoare devine şi procuroarea interpretată de actriţa Rodica Lazăr, într-un stil ce se apropie de stereotipul femeii puternice doar pentru a induce în eroare.

La Gomera va rămâne în mintea spectatorului genul de film greu de caracterizat. Este precum un puzzle în care piesele nu trebuie să respecte o anumită ordine, ci doar să întreţină un joc ameţitor şi greu descifrabil al aparenţelor date peste cap în fiecare scenă. La Gomera este un film în care toate certitudinile – de la cele privind tipologia personajelor la naraţiune şi genul cinematografic – sunt înlăturate exploziv sau evaziv în scena următoare. Stranietatea pe care o degajă acest amestec derutant, vecin cu lipsa de coerenţă narativă (dar una asumată şi bine calculată), se înfige în spectator şi rămâne la nivelul inconştientului, de unde provin multe stări inexplicabile.

Jocurile cinematografice din La Gomera stârnesc nişte stări amestecate, greu de tradus, precum cele stârnite de alternanţa dintre culorile vii şi umbrele de pe chipurile personajelor. Un rol esenţial în branşarea spectatorului la atmosfera filmului îl are şi coloana sonoră, ce îmbină hituri iconice şi ariile de operă.


LYTE video

Citeşte şi Budapest Noir – Intrigă picantă în decoruri interbelice

Le miel – O intalnire tandra in Balcanii amari

 

 

Poezii de dragoste – cele mai frumoase din literatura romana

Post Modern
-
1
Poezii de dragoste – cele mai frumoase din literatura romana

Cuvintele obișnuite nu sunt de ajuns câteodată pentru a exprima ce simțim. Și atunci cele mai potrivite sunt vorbele poeților. De aceea ți-am pregătit o colecție de peste 40 de poezii de dragoste. Am ales cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, semnate de Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Ana Blandiana și mulți alți poeți.

Sunt poezii de dragoste în care te vei regăsi, fie că trăiești o poveste de dragoste perfectă, fie o poveste de dragoste complicată, fie că ești la început sau dragostea ta e hrănită din amintiri. Poate vrei să alegi din poezii de dragoste pentru el, sau din poezii de dragoste pentru ea și să îi faci o surpriză romantică citindu-i-o la o cină în doi. Pentru fiecare situație, vei găsi aici poezia perfectă pentru sentimentul profund pe care îl ai.

Poezii de dragoste împlinită, despre dorință mistuitoare și începuturi în dragoste

Dorinţa – de Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.

 

Ploaie în luna lui Marte – de Nichita Stănescu

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiau unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Citeste si Declaratii de Dragoste Emotionante pentru El sau Ea

Până când nu te iubeam – de Anton Pann


Până când nu te iubeam,

Unde mă culcam, dormeam.
Acum de când te iubesc,
Nu poci să mă odihnesc.
Răpui, mă sfârșesc de dor,
Fără niciun un ajutor.
Arz, mă frig în mare foc,
N-am astâmpăr la un loc,
Suflet nu mi-a mai rămas,
Ohtând mii de ori pe ceas.
Cu totul m-am prăpădit,
Mințile mi s-au smintit.
Ies din casă să mă duc,
Nu știu încotro s-apuc.
Viu iar, mă întorc și șez,
Stau în loc și suspinez.
Inima mea, vai de ea,
De la tin’ nu să mai ia.

 

De ce dai voie vântului – de Radu Stanca

De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meştere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?

De ce laşi vântul ca să-şi pună palma
Oriunde vrea şi, -ncolăcindu-ţi sânul,
Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?

De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă
Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,
– În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –
Pe el îl laşi… iar mie, nu-mi dai voie…

 

Ce bine cã esti de Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

 

Dragoste târzie de Tudor Arghezi

Da, te-aș iubi cum mă iubești si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia
Și să mă ardă în dogoarea ta.
De unde te-ai ivit să mă-mpresori
Cu-atâtea stele și cu-atâți fiori?
Nu ți-ai dat seama, și de-abia
Vedeam și eu că ai putea
Să fii copila mea.
Simțirea dragostei, ades nebună,
Răzlețele streine le-mpreună,
Și vârstele le face deopotrivă.
Femeie pătimasă, aprinsă, uscățivă,
Ești tânără, trufașă și frumoasă.
Mă vrei al tău și-atât, și nu-ți mai pasă
De toți ai tăi, de toți ai mei,
Jertifiți unei femei.
Ai vrut să te desfaci dintre dantele,
Să mi te dai ca versurilor mele.
Beția te prinsese de o dată,
Și vreai să fii a mea de tot și toată,
Călcând o pravilă, uitând
Că ai ieși din rând.
Și te-am făcut să suferi, știu,
În ce aveai în tine mai zvâcnit și viu.
M-am prefăcut că nu-nțeleg,
Ca să rămâi ce ești, și eu întreg,
Și te-am jignit cu voie, să mă ierți,
Poți să blestemi și să mă cerți
Din depărtarea care îți ascunde,
Cu plânșii ochi, și coapsele rotunde.




Creion de Tudor Arghezi

Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul şi copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Spre care-noată albi
Peşti lungi cu ochi rotund.
Şi capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin şi bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?

 

Romanta fãrã muzicã de Ion Minulescu

Nu-i nimeni… nimeni sã ne vada si sã ne-auza –
Nu pleca.
Da-mi degetele-ti inelate sã le sarut ca si-altadata,
Da-mi degetele-ti inelate –
Poeme-n pietre nestimate –
Vreau sã le-nvat pe dinafara si sã le cânt,
Da-mi mana toata.
Cãci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.

Ramai cu mine toata seara …
Ce-ti pasa daca-o sã sfarseasca
Orchestra valsul? …
Tu nu stii
Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine sã iubeasca?

Deschide-ti bratele –
Altarul în care mã-nchinam alt’data –
Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.
Apleaca-ti gura-nsangerata,
Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.
Inseamna-le la rand, sã-mi steie pe veci de paza,
Neclintite,
Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!…

 

Și dacă… de Mihai Eminescu

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.




Leoaica tânãrã, iubirea de Nichita Stănescu

Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme…

Viata mea se ilumineazã de Nichita Stănescu

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

 

Subţirica din vecini de George Coșbuc


Ea mergea căpşuni s-adune,
Fragi s-adune
Eu şedeam pe prag la noi.
Ea, ca şarpele prin foi,
Vine-ncet, pe ochi îmi pune
Mâinile ei mici şi moi,
În ureche-o vorbă-mi spune,
Râde lung şi fuge-apoi.
Pieptul plin cu mâna-l ţine,
Strâns îl ţine,
Că-i piept tânăr şi mereu
Ar sălta, şi-n salt e greu.
Stă pe loc şi-i pare bine,
Bate-n palme: Te ştiu eu:
Nu mai viu! De viu la tine,
Mă săruţi şi nu mai vreau!
Eu o chem şi-i spui de toate,
Multe toate,
Multe bune şi-n zadar,
Nu-mi faci capul călindar!
Nu te cred şi nu să poate!
Eu mă-ntorc: Ei du-te dar!
Capul mi-l proptesc pe coate,
Stau pe prag, pe gânduri iar.
Stând aşa, un braţ ridică,
Blând ridică,
Părul meu, pe frunte dat.
Când mă-nalţ rămân mirat.
Te-ai întors? Şi, subţirică,
Ea pe piept mi s-a lăsat
Şi zâmbea c-un fel de frică:
Răule, te-ai supărat?

CE E AMORUL? de Mihai Eminescu

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pamint
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

CINE DINTRE NOI de Ana Blandiana

Când pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Când întind mâna
Nu stiu dacã nu mã caut
Pe mine,
Când îți spun: te iubesc,
Nu știu dacã nu mie îmi spun
Și mi se face rușine.
Odinioarã
Știam cum arãți,
Erai
Nespus de înalt si de subțire,
Știam de unde-ncepi
Și unde mã sfârșesc,
Îți gãseam ușor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umãrul copilãresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Țin minte cum ne țineam de mânã…
Cine-a fost înfrânt dintre noi?
Cine-a putut sã rãmânã?
Singurul trup este al tãu
Sau al meu?
Și mi-e atât de dor
De cine?
Numai tãcând,
Cu ochii-nchiși, cu dinții strânși,
Mai pot sã te distrug
Cu greu
În mine.




TREI LACRIMI RECI DE CALATOARE de Ion Minulescu

Si-ai sa ma uiti –
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit –
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.
…………………………………
Cu ochii urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare;
Iar eu pe tarm
Mihnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegind ca mi-esti pierduta,
Te-oi plinge-n ritmul unui vers.
Si versul meu
L-o duce poate vreu cintaret pina la tine,
Iar tu –
Cintindu-l ca si dinsul,
Plingindu-l, poate, ca si mine –
Te vei gindi la adorata in cinstea careia fu scris,
Si-uitind ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Intunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cind te-afunda vaporu-n zare
Si cind din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!

 

Sonetul XX – de Marin Sorescu

Atât de obosiți picăm unul în brațele altuia
Sprijinindu-ne în buze,
În vârful cuvintelor de dragoste,
Îmbrăcat în buzele tale spuneam,
Cuvintele mele îmbrăcate în buzele tale
Ca o defilare de regine, cu hlamide de purpură.
Oboseala asta mă odihnește
Sfârșeala înseamnă aproape un început,
Am nervi tari, cremene,
Scapără una două, sar scântei
Ce-ar fi să dăm foc luminii,
S-o vadă și alții
Cu ochi
Ca ai noștri, mari, uimiți,
Care se uită la spectacolul mistuirii de sine.
Toate izvoarele clipocesc peste mine
Parcă-s pe fundul unui râu
Care ți-a luat părul la vale.

Poezii de dragoste despre iubiri neimplinite

Nu te-ai priceput! de George Cosbuc

Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: -” Ma vrei tu, fata?”
Si plangeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mandra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? In cale
Ti-am umblat si-n deal, si-n vale,
Si-orisiunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-nprietenesc cu tine;
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plangea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chiar catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui ii pasa
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul
Tu cu painea si cutitul
Mori flamand, nepriceput!




A CUI E VINA? de C. A. ROSETTI 

Tu-mi ziceai o dată cum că pân’ la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,
Astfel merge lumea, nu e vina ta.

Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da;
Toate sunt uitate, toate sunt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.

Când vărsai, ştii, lacrămi şi-n genunchi la mine
Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita!
Mă uitaşi îndată, mort fui pentru tine;
Vremea şterge toate, nu e vina ta.

Când te-aveam în braţe, buza ta cea dulce
Roa fericirii pe a mea lăsa;
Dar acum otravă şi venin mi-aduce,
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Aurul şi slava îţi goni amoru,
Şi-ţi văzui credinţa că în vânt zbura,
Ţi-ai închis şi rana, îţi peri şi dorul
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Cinste şi iubire, dragoste, credinţă,
Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntâmpla;
Nu cunoşti iubire, nu simţi pocăinţă,
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Dar cu toată însă, multa-ţi necredinţă,
Inima-mi tot bate orcând te-oi vedea;
Înger eşti în ochi-mi, sfântă mult fiinţă,
Astfel e amoru, nu e vina mea!

 

Umbra de Theodor Șerbănescu (1839 – 1901)

Şi pentru ce mai fug de tine?
Şi când lipseşti, de ce te cat?…
Ah! Nu eşti tu oricând în mine,
Cu dorul meu nealinat?

Dar când lipsești, pornesc spre tine
Ca vas gonit de aprig vânt,
Parcă n-ai fi etern în mine,
Oriunde eşti, oriunde sunt!

Ş-apoi când pot privi la tine,
Mă-ntorc şi plec şi plec oftând,
Parcă plecând nu vii cu mine,
Tu, umbra tristului meu gând!…

În cartea oarbelor destine,
Pe semen astfel mi-a fost dat:
Când te-oi vedea, să fug de tine,
Şi când lipseşti, eu să te cat.

 

Poezii de dragoste și dor

 

De ce nu-mi vii – de Mihai Eminescu

Vezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

O, vino iar in al meu brat,
Sa te privesc cu mult nesat,
Sa razim dulce capul meu,
De sinul tau, de sinul tau !

Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Cind ne primblam prin vai si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atitea ori, de-atitea ori ?

In lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scintei …
Dar, oricit ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Caci tu inseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mindra decit orice stea,
Iubita mea, iubita mea !

Tirzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii …
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?




Cântec naiv de Emil Brumaru

Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,

Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,

Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici

După ce-au lins smântână (slup-slup) din farfurie.

 

Ți-aș spune-ncet: Dă-mi mâna… și poate că mi-ai da-o
Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
În care-n moi fotolii leșină dulcu cucoane
Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte cu cacao

 

Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât,
Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză
Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:
„Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât…”

 

Descântec de ploaie de Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

 

Îmbrãtisarea de Nichita Stănescu

[…] Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.




Îţi aduci aminte plaja? de Ana Blandiana

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

 

Evocare de Nichita Stănescu

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, —
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

 

Cântec de dor de Nichita Stănescu

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.




FÃRÃ TINE de Ana Blandiana

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

 

Poezii de dragoste pentru ea

 

FLOARE ALBASTRA de Mihai Eminescu

– Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare –
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

– Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie –
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură – şi dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!

 

Rămâi de Ion Minulescu

Iar vrei sa pleci? Ramii aci, nu vezi
Cum toamna-a smuls tot verdele gradinei,
Bolti, sub care-alt’data rataceam
Si-ti repetam ce nu vreai sa ma crezi?…

Iar vrei sa pleci? Ramii aci sa-ti spun
De ce-ti paream alt’data-asa nebun –
In prima zi cind nu ne cunosteam !…

Pe-atunci eram -iti mai aduci aminte?-
Eram asa cum iar am vrea sa fim –
Nici nu iubeam, nici nu voiam sa stim
Al cui voi fi si-a cui vei fi…Eram
Copii naivi, cuminti si fara minte.
Dar mai tirziu, a fost de-ajuns o seara
De mai, traita sub castani afara
Si-a doua zi…
A doua zi te vream
Sa-mi fii alaturi nu o zi ci toata
Viata…Dar tu nu puteai pricepe
De ce si-azvirle marea-nfuriata
Stingherii stropi spre zidul de granit…
Si n-ai ghicit
Inversunarea miscatoarei stepe
Decit tirziu…Si-atuncea m-ai iubit !…

…………………………………….

Si-azi vrei sa pleci? De ce-ai pleca, nu vezi
Cum toamna-a smuls tot verdele gradinei,
Cum norii-nchid ferestrele seninei
Bolti, sub care-al’data rataceam?
Ramii aici… Nu vezi cum cei dintii
Peri albi sosesc invingatori… Ramii
Sa-ti mai repet ce nu vreai, sa ma crezi
In prima zi cind nu ne cunosteam!




Playboy – de Lucian Vasilescu

[…]

iubita mea de peste blocuri
iubita mea de peste vânt
e carnea ta atât de-asemeni
poemului pe care-l cânt

[…]

 

Oglinda – de Alecu Văcărescu (1760-1799)

Oglinda când ți-ar arăta!
Întreaga frumusețea ta!
Atunci și tu, ca mine,
Te-ai închina la tine.

 

N-ar fi mijloc să te privești
Asemenea după cum ești
Și idolatrie
Să nu-ți aduci tu ție.

 

Ochii în ea când ți-i arunci
Dă tot să-ntunecă atunci
Și dă te și arată
Iar nu adevărată.

 

D-aceea nu da crezământ
Oglinzii ce cu scăzământ
Îți face-nșălăciune
Și tot minciuni îți spune.

 

Ci câtă ești să știi, dă vei,
Da crezământ ochilor miei,
Fiindcă nu te-nșală
Nici fac vreo greșală.

 

În ei te cată să te vezi
Întocma pă cât luminezi
Și dântr-a lor vedere
Vezi câtă ai putere.

 

Crede-i, săracii, când îți spun
Că numai ție să supun
Și că le ești din fire
A lor dumnezeire.

 

De dragoste de Nichita Stănescu

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, —
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
şi scrâşnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură
dar ea nu ştie că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasă
şi eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

 

Tăcerea ta… de Octavian Goga

Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră…
În pacea ei înfiorată

Enter a focus keyword to calculate the SEO score Vorbea numai tăcerea noastră…

De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte…
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte…

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie…

 

Voluptas – de Ion Vinea

 

Printre Tanagre false și flori de fir persane
când dormi, pe mări de ambru și umbre, în alcov,
spre trupul tău alunec, înot, ca spre-un ostrov
cu golfuri călduroase și leneșe liane.

 

Naufragiat, de-a pururi setos de noi secrete,
descopăr alte unghiuri și un alt parfum când plimb
pe formele-ți inerte mișcările-mi încete
si-adulmec ora-n tine, pătrunsă de un nimb,

 

iar pipăitul, artă ciudată și subtilă,
pe matele alee scăzând șerpuitor,
călăuzește gura spre floarea imobilă
ce scapără-ntre bucle stigmatul de fosfor.

 

Scrisoare – de Dimitrie Anghel

Își scriu, să știi că toate-s așa ca la plecare,
Că n-am clintit un lucru de două săptămâni,
Pe masă o mănușă, zvârlită la-ntâmplare,
Păstrează încă forma frumoasei tale mâni.

 

Și iată evantaiul și mica ta oglindă,
Oglinda, cea mai bună priten-a femeiei,
Ea cere poate-atâtea secrete să surprindă
Când ușile-s sub paza neîndurat-a cheiei. –

 

Și-afară de aceste, e-un miros blând de floare
Ce rătăcește, încă… sunt cei doi trandafiri,
Care-au murit pe-ncetul în apa din pahare,
Mărindu-mi întristarea cu două amintiri.

 

Așa e-n casa noastră, iar cel ce ți le scrie
E-așa ursuz și jalnic, încât mă-ntreb de-s eu,
Sau am murit ș-acuma trăiesc iar, cine știe,
Și nu-s decât un paznic bătrân într-un muzeu…

 

În ochii mei nimica de azi nu are preț de Mihai Eminescu

În ochii mei nimica de azi nu are preț
Decât ciudata taină a dulcii-ți frumuseți –
Căci ce-ar mai fi și alta în lume decât tu
Să facă să-mi pierd viața în vremea de acu
Pe basme, pe nimicuri, cuvintele gonind
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind?
Căci te iubesc… Nu poți tu măcar să te gândești
Cum inima-mi te-admiră, ce scumpă îmi mai ești.
Ce-mi pasă de gândești tu la mine – dacă-ți plac…?
De spirit, de avere, de frumuseți sărac
În taina cugetări-mi ascund de orișicine
Tot ce-am mai scump în lume, comoara mea, pe tine.
De-ncerc câte odată a pune pe hârtie
Un șir… De cer imagini la goala fantazie
Nimic nu am de-a spune, de n-oi vorbi de tine
Și singură icoana-ți în veci în minte-mi vine.
Gândești, pricepi tu oare cât pot fi de sărac
Să fii a mea nu este putință să te fac
Cu mintea mea casteluri în Spania câștig
Mă vezi plângând cum suflu în mâinile-mi de frig
Și urmărind pieirea visărilor deșarte
Eu văd menit că-mi este să n-am de tine parte.
Când totul îmi lipsește, când soarta mi-i mai rea
Atunci alese dânsa, ca tu să fii a mea…
Atuncea când coturnul voi-voi să-l discalț
Să fiu o secătură cum sunt și cialalți –
[…] S-ajung la un renume, ce azi s-ajung nu pot
Căci n-am învățat încă să-nalț pe-un idiot
Când voi ajunge și eu la arta de-a trăi
Și moale îmi va merge și bine-oi grămădi
Când voi ave asemeni ce lumea poate da…
Mă tem, iubită dulce, că nu-i mai fi a mea.
Și de-i și fi… ave-vei în ochi-mi acel preț
Ce azi ți-l dă sfiala sărmanei mele vieți?
Voi fi supus duioasei, ne mai simțitei munci
Din toat-a mea putere să te iubesc și-atunci?

 

Celei care minte – de Ion Minulescu

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci –
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii…
E ora când amanţii, -alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi –
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!




Zilele ce oi fi viu – de Ienăchiță Văcărescu

Zilele ce oi fi viu
vrednic aș vrea ca să fiu,
Oftând, ca să te slăvesc,
dar cum poci să îndrăznesc?
Iscusit aș trebui
să fiu, să poci zugrăvi
Chipul tău care dă rază
soarelui, și-l luminează.
Oi putea oare vreodată,
păn’ nu merg pe lume-ailaltă,
Măcar pe scurt să-ți vorbesc,
să vezi cum mă chinuiesc?
Oftările-mi sărcinează
pieptul, viața-mi scurtează,
Răpaus, viaț-oi avea
numai Stixul când o vrea.

 

Poezii de dragoste pentru el 

 

La fel de lin ca mâinile prin mâneci, de Constanța Buzea

Tu vei dori să fiu îndepărtată,
Misterul meu să te înnebunească,
Închisă-n limba mea neomenească
Fiind ce nu poți fi tu niciodată.

 

Tu vei dori să te aștept cu mască
Și vei dori prin mine să aluneci
La fel de lin ca mâinile prin mâneci,
Când eu foșnesc și ele să foșnească.

 

Și vei dori, și eu voi fi în stare
Să ma predau restriștilor finale
Cu umilință și cu nepăsare.

 

Tu vei dori atât de multă jale,
În răutatea ta strălucitoare,
Încât voi fi ca de zăpadă moale.

 

Poezii de dragoste și despartire

 

De-abia plecaseşi de Tudor Arghezi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

 

Epilog sentimental de Ion Minulescu

[…] Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
Si nu-ti mai cer nimic !…
Tu n-ai ghicit
Ca melodia intregirii noastre s-a sfirsit
Si toata fericirea-mprovizata
Cu care ne-avintam tot mai departe
N-a fost decit iluzia ca ne-am iubit
Ca doua manechine cu suflete de vata,
Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte ?… […]

 

IUBIRI TRECUTE

 

Pe lângă plopii fără soţ… de Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea –
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

 

Când amintirile… de Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?




XVI – de Geo Bogza

Ioana Maria sunt întâmplări
care au loc în lume
o singură dată.
Și dimineața aceea de toamnă
când tu aveai în mână doi trandafiri
și ne plimbam pe străzile orașului n-are să mai fie niciodată.

Și seara aceleiași zile
când eu am fost mai trist ca oricând
și am rămas pe treptele portului
de unde plecau corăbii
și tu aveai să pleci cu ele
pentru totdeauna,
n-are să mai fie niciodată.
N-are să mai fie niciodată
nici după-amiaza de primăvară
când tu ai fost singură și tristă
și te-ai plimbat pe câmp
și mi-ai adus o floare.
Si n-are să mai fie niciodată
ploaia care a venit în pădure
și nici pădurea
și nici mersul nostru peste coline
în seara aceea atât de gravă și de fantastică.
Și n-are să mai fie niciodată
ziua în care ți-am spus:
Ioana Maria, tu fluturi deasupra mea,
ca un stindard.
N-are să mai fie niciodată
nici noaptea de primăvară
când noi am fost iar împreună
și eu am scris numele tău cu lumini
care se aprind și se sting, se aprind și se sting
în vârful catargelor
și numele tău a pornit în noapte
și merge și acum mai departe
din stea în stea, din cer în cer
așa cum l-am scris eu atunci
în vârful catargelor
lumini care se aprind și se sting, se aprind și se sting
ducând în noaptea imensă a luminii
umele tău, Ioana Maria.

 

De câte ori, iubito… de Mihai Eminescu

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

 

Revedere de Octavian Goga

 

Un cântec legănat odată
De sfânta-ntindere albastră
În noaptea mută,-nfiorată –
Așa a fost iubirea noastră…

Noi ne duceam pierduți de mână
Și ne-mpleteam din visuri salbă,
Și noaptea ne era stăpână.
Și mărturie – luna albă.

Din ale inimilor șoapte
A prins un cânt înfiripare,
Și l-am cântat atunci în noapte,
Pășind alături pe cărare…

Dar, vezi, zoritul dimineții
Ne-a dușmănit pe noi, sărmanii,
S-au dus în lume cântăreții,
Și nu s-au mai văzut cu anii.

Drumețe firi nemângâiete,
Străbatem azi aceleași lunci –
Ne-ntreabă florile șirete:
„Mai știți voi cântecul de-atunci?”

Pe noi un dor ascuns ne sapă
Și-nfiorați noi ne gândim
La morții care ies din groapă
Și rătăcesc prin țintirim…

 

Cântec de inimă albastră – de Mircea Dinescu

Mai știi cum te strigam pe-atunci
“icoana cu picioare lungi”

veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici

vânam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiș de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm

pe când mânzește muști din cai
mie țârăna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire – măr rostogolit

 

Lied domestic de Alexandru Mușina

Prințesa mea e o femeie oarecare,
Are sânii căzuți și fundul cam mare,
Îmi spune “ești leneș, nimic nu te interesează”,
Îmi zice “se vede că nu îți pasă,
Nu-ți pasă”.

 

Eu îi cânt într-o limbă pe loc inventată,
O mângăi pe gât și-i spun că e minunată,
Ea îmi zice “lasă-mă, lasă-mă, mai bine
Ai căuta capul de la aragaz”. Îmi spune “iar
Ai uitat să iei sana, bine
Că n-ai uitat de revistele tale”. Apoi

 

Plânge și țipă și sparge o farfurie:
Eu îi spun că e cam rea pentru o aproape soție,
Ea îmi strigă “ești un ticălo, ticălooos,
Nu-ți pasă de nimic” și se apleacă
Și strânge cioburile de pe jos.
Prințesa mea e o femeie oarecare,
Când facem dragoste îmi spune că o doare.
Ea zice: “mai încet, dragule, mai încet,
Știi…” Ea aproape plânge și zâmbește și zice:
“Dragule, dragule, dragul meu, încet…”

Amar – de Miron Radu Paraschivescu

Dragostea noastra a fost
cam sucita, far’ de rost,
c-a-nceput in primavara
ca un bob de lacramioara
si la urma a murit
ca un plans inabusit.
Da, eram noi amandoi,
bibilica-bibiloi,
cand ardea soarele-n toi,
parca dase boala-n noi:
gura ta, a de muiere,
de dulceata si de miere,
era arsita si boare,
ma topia si-mi da racoare.
Iti pica vorba domoala
ca descanticul de boala:
lacrima erau, si stea,
ochii tai de peruzea.
S-a ivit vr’un domnisor
care te-a vrajit usor,
ori ti-a fost mintea nauca
de te-a prins dorul de duca!
Au murit de-atuncea, toate.
Ceasul vechi
Ia ce mai bate,
cand in fiecare zi
toate sunt cum n-ar mai fi!

 

Sonet CCXL – de Vasile Voiculescu

Sa-mi vindec dorul, altor dureri cer lecuire:
O boala grea cu alta potrivnica s-alina;
Te uit… Uitarea numai de tine mi-este plina…
Si departarea-i inc-un adaos la iubire.
Pentr-un ragaz de-o clipa ma-ncatus nopti de-a randul,
Stau gata sa te-nabus… Cand far-a-mi da de stire,
Cu-ntortocheri de vulpe, misel se-ntoarce gandul
Sa-ti mai ulmeze ochii, acolo-n amintire,
Veneam intaia oara; zambind, citeai alene…
Si te-ai intors: deodata cu fulgerul orbirii
Tasnira pe sub pumtea arcatelor sprancene
Scaparator de-albastre suvoaiele privirii.
Te blestem, amintire! Ca o nebuna-mi strangi
Amarul colb de patimi in stupii tai natangi.

Iubirea nebuna – Reintoarcerea la arta interbelica

Adriana Gionea
-
0
Iubirea nebuna – Reintoarcerea la arta interbelica

Andre Breton este unul dintre zeii celor fascinaţi de arta interbelică, mai ales de Suprarealism. Alături de Nadja, Iubirea nebună este una dintre cărţile sale cult. Vei descoperi un amestec de amintiri îmbibate de stranietate, impresii despre cartierele boeme ale Parisului sau despre peisajele din Tenerife, care incită imaginarul unui suprarealist. Nu lipsesc nici explorările freudiene ale inconştientului.

Iubirea nebună deviază căutarea sufletului-pereche spre lumea celor ce nu pot respira fără artă. Pentru Andre Breton, arta şi iubirea pătimaşă au în comun o cheie gata să deschidă uşi către părţi ale sinelui neexplorate până atunci. În lumina difuză din spatele acestor uşi, întâlnirile cu persoana iubită, coincidenţele şi declaraţiile incandescente ajung să semene cu seducţia dublată de misterul ce înconjoară o pictură suprarealistă.

Andre Breton a fost unul dintre părinţii Suprarealismului. Ideile despre artă i-au influenţat şi modul în care a scris despre iubire. Asemenea unei picturi, sculpturi, poezii sau fotografii suprarealiste, iubirea supremă este doar cea în stare să flirteze sofisticat şi exuberant cu sfidarea logicii plate, cu bizarul, cu libertatea supremă şi cu partea necunoscută a psihicului.

Iubirea nebună este genul de carte despre care îţi vine greu să povesteşti. Nu o poţi încadra uşor într-o categorie. Îmbină intimitatea unui roman introspectiv-neconvenţional. Se apropie foarte mult de stilul unui eseu despre artă şi anumite pagini reflectă apetitul generaţiei sale pentru experimentul avangardist deghizat într-o scriitură ce nu pare să respecte vreo regulă.

Datorită stilului hibrid, Iubirea nebună devine un deliciu pentru cei atraşi de avangarda anilor ’20 şi ’30. Este amintit si acel Paris cucerit de Bunuel, de artiştii rebeli, de fotografii precum Brassai şi Man Ray şi de psihanaliza lui Freud.

Mulţi ar considera Iubirea nebună o lectură precum un labirint în care sensurile sunt înşelătoare. Când apar clar şi dătătoare de revelaţii, când se evaporă într-o ambiguitate perfectă. Nu respectă o logica predefinită. Cartea este mai degrabă precum o pictură sau fotografie suprarealistă, în care obiectele şi anumite scene banale sunt aduse împreună pentru a contesta până la urma tocmai banalul şi nevoia de a da un sens imaginii pe care o vezi.

De unde vine această obsesie a lui Andre Breton de a sabota nevoia de coerenţă şi de sens a cititorului său? De ce amestecă (aparent) haotic fragmente de amintiri despre marile sale iubiri, despre dialogurile cu artiştii Parisului şi despre călătoriile în Spania? Ei bine, asemenea celor din generaţia lui, Andre Breton a vrut să pună la îndoială convenţiile. A vrut să conteste ideile despre modul în care este perceput şi transmis mesajul unei opere de artă şi mai ales relaţia dintre lumea subiectivă şi realitate.

Un alt element definitoriu pentru arta epocii lui Breton este legătura cu psihanaliza. Arta generaţiei lui Breton a fost cucerită de Suprarealism. De fapt, Breton devenise un lider al suprarealiştilor, impunându-şi concepţiile în cercurile frecventate de artişti precum Salvador Dali. Iar Suprarealismul pleda obsesiv pentru arta abandonată visului, inconştientului, de unde şi legătura cu psihanaliza lui Freud. Noua artă nu trebuia înţeleasă prin lumina raţiunii, ci printr-o scufundare în inconştient.

Deşi pare un puzzle ce dă o imagine voalată, pe măsură ce te adânceşti în lectură, amintirile, fragmentele şi impresiile haotice încep să capate sens. Îţi dai seama că trimiterile aparent haotice spre anumite opere de artă sunt folosite pentru a explica mai bine lumea subiectivă a lui Andre Breton. Astfel, paginile cărţii vor deveni o voluptate pentru cei familiarizaţi cu eseurile prin care Freud descoperea o legătură între secretele abisale şi obsesia cuiva pentru o anumită operă de artă.

În contextul acestei legături a omului cu arta avangardistă este plasată şi pledoaria lui Breton pentru binefacerile iubirii. Asemenea unei opere de artă suprarealistă, iubirea este însoţită de aura misterului, a inexplicabilului.

Iubirea văzută de Andre Breton modifică frapant modul de a percepe realitatea. Peisajele, impresiile din timpul călătoriilor şi viziunea asupra lumii devin stranii. Iubirea mai este şi  o sursă de inspiraţie. De fapt, majoritatea paginilor seamănă cu poezia în proză, în care se trece de la observaţia lucidă la exaltare. Indragostitul ce distorsionează creativ sau profetic imaginile realităţii. Peisajele vulcanice din Tenerife, unicitatea grădinii botanice din Orotava şi cartierul halelor din Paris devin pânze pe care sunt pictate proiecţiile din mintea îndrăgostitului Andre Breton, acel îndrăgostit acaparat de Suprarealism.

Citeşte şi 13 romane de dragoste apărute în ultimii ani, pe care să nu le ratezi

https://www.postmodern.ro/articol/13-romane-de-dragoste-aparute-in-ultimii-ani-pe-care-sa-nu-le-ratezi/

 

1...115116117...306Pagina 116 din 306

Ultimele articole

© Copyright Postmodern 2026