Cele 26 de proze scurte incluse în Certificat de virginitate sunt extrem de gratifiante. Îi ademenesc pe cei dornici de a citi o poveste bine spusă. O poveste care să-i ţină captivi. Care să-i amuze, dar într-un mod profund. Care să îmbine hohotele de râs cu empatia și compasiunea pentru fiinţele vulnerabile. Care să fie plină de miez.
Povestirile din volumul Certificat de virginitate te acaparează de la prima până la ultima pagină. Adrian Sângeorzan face parte din categoria medicilor care au reușit și în plan literar. Amestecă priceput umorul, istoriile de viaţă demne de a fi transmise mai departe, amintirile pline de culoare ale personajelor și întâmplările vecine cu fabulosul strecurat în cotidian.
Povestea care dă un sens existenţei
Majoritatea povestirilor au ca punct comun un personaj care se povestește pe sine. Adesea vrea să se dumirească asupra existenţei sale derulând amintiri (unele comice, altele precum un vis bizar). Anumite amintiri ascund mugurii ce anunţau viitoarele crize sau probleme. Dacă nu are el probleme, i le aduc alţii. Niște probleme aberante, hazlii sau de-a dreptul ameninţătoare. Şi cum povestirile sunt pline de medici, problemele intră în viaţa personajului central odată cu pacienţii.
Personajele care poartă halatele albe ajung să traiască veritabile aventuri. Întâlnesc nomazi preocupaţi de fecioria (care trebuie să rămână intactă) a fiicelor. Au iubite ce vin din Asia misterioasă, care dispar la fel de misterios. Au prieteni care s-au rătăcit prin Delta Gangelui. Își pierd memoria apoi și-o regăsesc în compania unei posibile foste iubite din studenţie. Fug de o mamă sufocantă pentru a fi seduși de cea vitregă. Trăiesc situaţii-limită, pline de suspans. Găsesc mereu o salvare în ultima clipă, uneori la graniţa cu absurdul.
Realul halucinant
Foarte mulţi autori de proză scurtă încearcă să-și atragă cititorii extrăgând incredibilul din real, exagerându-i apoi dimensiunile. Adrian Sângeorzan are talentul de a găsi un echilibru între verosimil și fabulos. De a le învecina fără să pară totul tras de păr. Îi dă realului acea notă de absurd necesară. La rândul lui, irealul se prelinge peste o felie de viaţă demnă de a fi povestită mai departe, apoi răstălmăcită iscusit până se împletește credibil cu halucinantul.
Asemenea oricărui povestitor care își atinge ţinta, Adrian Sângeorzan intuiește perfect apetitul cititorului pentru orice poveste îl extrage din cotidian. Introduce personaje secundare trecute prin tot felul de întâmplări ce sfidează explicaţia logică, raţionalul. În același timp, își păstrează personajele centrale în cotidian, tocmai pentru a-i explora mai bine toate măruntaiele.
Personajele sunt privite adesea prin ochii unui medic. Dar nu și analizate prin incizii. Sunt mai degrabă acceptate așa cum sunt. Cu superstiţiile aparent primitive, cu maniile demne de un film suprarealist, cu micile furtuni pe care le stârnesc în cabinet, cu toate așteptările lor care uneori nu se pupă cu modernitatea. Iar acceptarea înseamnă captarea a tot ceea ce le face unice.
Şeherezada la masculin
Prozele din Certificat de virginitate ar putea fi la fel de bine și poveștile unei Şeherezade a zilelor noastre. O Şeherezadă atentă la spectacolul uman oferit de omul metropolelor cu zgârie-nori sau de cel abia fugit din Est. Spectacolul povestit de ea devine o babilonie a naufragiaţilor care încă mai sunt capabili de suprema dovadă a supravieţuirii psihologice: autoironia.
Există o mare doză de autoironie, eficient administrată în aceste povestiri. Una molipsitoare și plină de luciditate. Autorul o scufundă într-un ocean de compasiune. De fapt, compasiunea este un personaj în sine. Unul nevăzut, dar pe care îl simţi în fiecare frază. Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda volumul de pe Curtea Veche, Libris, Cărturești sau Elefant.ro
