Recenzie – Doamna Pylinska si secretul lui Chopin – Un personaj feminin care face spectacol

0
306

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este una dintre cele mai luminoase, tandre și pline de umor cărţi scrise de Eric-Emmanuel Schmitt. Umorul este de-a dreptul spumos, datorită unui personaj care transformă fiecare dialog într-un spectacol.

Personajul care dă sarea și piperul acestui roman este Doamna Pylinska. Toate replicile ei sunt precum bulele dintr-o șapmanie ce ameninţă să zboare din pahar. Doamna Pylinska este o profesoară de pian din Paris, având origini poloneze. Încă de la prima apariţie, ea amintește de genul acela de personaje memorabile excentrice, înzestrate cu sarcasmul inteligent și o minte ascuţită, dintr-un film care-ţi merge direct la suflet.

O profesoară trăznită

Doamna Pylinska apelează la tot felul de metode neconvenţionale. Le folosește dezinhibat, pentru a-și cizela elevul. Elevul ei este unul special. Ajuns la vârsta studenţiei, el se reîntoarce la o veche pasiune – pianul – și la curiozitatea stârnită de compoziţiile lui Chopin, pe care încă nu le poate stăpâni.

Fiecare lecţie de pian este o promisiune a imprevizibilului, tocmai datorită acestor metode aparte. Te vei întreba alături de personajul central – un alter ego a lui Schmitt – ce va mai inventa venerabila doamnă și până unde este în stare să meargă elevul ei pentru a-l înţelege pe Chopin așa cum își dorește aceasta.

Pentru a-și educa elevul, profesoara trebuie să fie sigură că el va fi pregătit pentru a-l înţelege pe Chopin. Așadar, Doamna Pylinska începe să inventeze tot feful de ritauluri de iniţiere. Adevăratele lecţii vor fi cele din afara salonului unde se află pianul ei. Elevul său va trebui să simtă viaţa mai întâi. Să cunoască trupul unei femei (îl trimite să facă sex, dar nu cum fac aventurierii, ci bărbaţii sofisticaţi).

Dezinhibarea prin care își expune metodele neconvenţionale este întrecută cu mult de părerile acide, de-a dreptul scandaloase, cu privire la monștri sacri din istoria muzicii clasice. Doamna Pylinska își dezvăluie un simţ al umorului aparte abia când începe să-și expună ideile despre muzicienii la care ne închinăm azi ca la niște icoane.

Niște opinii scandaloase

Doamna Pylinska se dovedește a fi o iconoclastă, o veritabilă adeptă a demitizării. Se declară monoteistă. Nu cunoaște decât un singur Dumnezeu: pe Chopin. Nici un alt compozitor nu se poate ridica vreodată la nivelul lui Chopin. Şi nici o altă femeie nu a fost cu adevărat demnă de de el. Nici măcar scriitoarea considerată salvatoarea lui și venerată azi de feministele din întreaga lume –George Sand.

Pe cât de amuzante și pline de originalitate sunt opiniile acestei excentrice profesoare de pian, pe atât de revoltătoare și iritante pot deveni pentru admiratorii unor compozitori precum Liszt sau Beethoven. Nici diva divelor, Maria Callas, nu scapă de opiniile caustice ale Doamnei Pylinska.

Mulţi cititori vor afirma că Doamna Pylinska și-a greșit drumul în viaţă. Ar fi fost un caricaturist de geniu, ce și-ar fi ilustrat propriile pamflete. Datorită modului ferm în care își apără opiniile, ar fi devenit omniprezentă în emisiunile a căror audienţă ar fi depins de valurile de controverse provocate de invitat. O vor adora mai ales cei ce respingeau muzica simfonică fără a fi ascultat-o măcar, din cauza snobilor care vorbesc afectat despre frumuseţea ei, repetând niște clișee, nicidecum propriile opinii sincere.

Scopul ascuns al scriitorului

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este momeala întinsă de Eric-Emmanuel Schmitt pentru a le vorbi cititorilor neiniţiaţi despre magia muzicii clasice. Personajul feminin al romanului este ideal pentru a se apropia de un adolescent care nu acceptă nimic pretenţios, burghez, de pe vremea babacilor.

Doamna Pylisnka pare la rândul ei un veșnic adolescent obraznic. Ea este mereu gata să dea de pământ cu marile statui ale muzicii. Nu-și cenzurează opiniile acide. Îl iubește pe Chopin așa cum un adolescent rebel își iubește starul preferat: fidel, înfocat și hotărât să ignore calităţile rivalilor.

Contrar așteptărilor, micul roman Doamna Pylinska și secretul lui Chopin nu distruge mituri. Doar le consolidează prin savoarea umorului expus în replici inteligente. Profesoara de pian din carte demonstrează că monumentalismul pune semnul egal între ipocrizie și respect, încurajând mediocritatea poleită cu iluzia elevării bazate pe aprobarea unor opinii validate deja de generaţiile anterioare, doar de dragul de a epata.

O invitaţie irezistibilă

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este o lecţie neconvenţională, care te va trimite să-l cauţi pe marele compozitor în natură, în foșnetul frunzelor din parcurile boeme. Pentru a te îndrăgosti de muzica lui Chopin, ai nevoie de o pregătire a simţurilor. Doamna Pylinska ar putea fi un ghid sau măcar un interlocutor ghiduș. Este asemenea unui interlocutor pe care să-l contrazici de dragul dialogului năstrușnic. Pe care să-l provoci pentru a scoate de la el niște replici și mai savuroase, care să te inspire.

Un alt personaj feminin special

Doamna Pylinska nu este singurul personaj feminin devotat lui Chopin. A mai existat o femeie ce a primit un rol decisiv în cizelarea pasiunii pentru pian. Era o femeie cochetă, nonconformistă, considerată libertină și având un farmec răpitor. Este vorba despre mătușa venită parcă din alte vremuri. Mai bine zis, era genul de rudă feminină devenită un simbol, o legendă a familiei. Acest personaj sporește magia romanului, apropiindu-l și mai mult pe cititor de Chopin.

Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și Copilul lui Noe – Salvarea diversităţii

Copilul lui Noe – Salvarea diversitatii

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here