Câți dintre noi nu am visat măcar o dată cu ochii deschiși că putem deveni într-o zi propriul nostru șef, scăpând astfel de programul 9-5, de șeful care nu acceptă să vii mai târziu sau să coborî prea des la țigară, ori de acei colegi pe care îi eviți până și la metrou?
Toate acestea pot avea o soluție, și anume deschiderea unui start-up. Neil Blumenthal, CEO al Warby Parker, definește startup-ul ca fiind o companie concepută să rezolve o problemă, unde soluția nu este una clară, iar succesul nu este nici el garantat.
Deja începe să se complice un pic, nu? Încă ai timp să te reîntorci la rutina de zi cu zi, dar, cu siguranță, nu vrei asta, așa că hai să vedem de ce e nevoie pentru a porni la drum cu proiectul tău.
Primul aspect pe care trebuie să-l menționăm sau, mai bine zis, primul element ești ,,TU”. Va trebui să știi de la început dacă vei fi dispus să te dedici în totalitate noii tale aventuri, din toate punctele de vedere, organizațional, social și nu numai, cât și de a învață din mers pentru a depăși toate provocările care vor veni. În plus, va trebui să te gândești dacă startup-ul are o cultură potrivită cu personalitatea ta (nu poti sa deschizi un shop raw-vegan daca tu esti fan coaste cu sos bbq 🙂 ). Deci, pe scurt, trebuie să aplici cam tot ce ai învățat în viață de la cei 7 ani de acasă, băncile școlii, experiența profesională, cat și cea de viață.
Acum să trecem la lucrurile serioase că de, avem de condus o firmă, cu un nou statut – de angajator, și nu angajat. Deci practic putem face ce vrem, nu?
Un prim pas pentru a porni la drum ar fi să avem un plan de afaceri, asta dacă nu vrem ca aventura noastră antreprenorială să fie una scurtă. Importanța acestui plan este aceea de a avea răspunsul la întrebarea de câți bani am nevoie pentru a porni precum și de a avea scris toate aspectele ce țin de natura proiectului.
Odată ce avem planul de afaceri complet putem să trecem la nivelul următor și anume să punem pe hârtie de ce avem nevoie în funcție de industria și domeniul ales. Pentru a fi în legalitate vei fi nevoit să deschizi o firmă, găsești o sumedenie de informații despre asta online, de ce acte ai nevoie, unde să le depui și cât costă. Tot aici va trebui să te gândești și la un contabil.
Next, urmează investiția propriu-zisă în funcție de modelul de business ales de tine. Dacă este online, e posibil să scapi mai ieftin. Dacă nu, va trebui să te gândești la o locație și tot ce ține de ea, un stoc inițial de produse, o licență sau chiar o franciză.
Odată ce am achiziționat bunurile de care proiectul nostru are nevoie, trebuie să avem în vedere și cheltuielile operaționale, ele fiind reprezentate de costul necesar producerii sau prestării de servicii precum materiile prime, costul cu angajații precum și logistica, chirii, diferite costuri care apăr cu terți sau o campanie de marketing.
Un simplu calcul matematic prin adunarea celor două secțiuni de mai sus și, voilà, avem costurile de început ale proiectului.
Dacă credeai ca am terminat, te anunț că mai avem un pas.
Ultimul pas este reprezentat de o previzionare (forecast) a necesarului de capital pentru a susține business-ul în următoarele luni, având în vedere că venitul din vanzări s-ar putea să nu fie suficient pentru a acoperi costurile și cheltuilelile. Mai direct, de câți bani trebuie să mă împrumut pentru a putea susține proiectul dacă acesta nu va genera suficiente lichidități? Pentru a construi acest plan ai nevoie de o analiză estimativă asupra vanzărilor și a costurilor pe fiecare lună pentru o perioadă de minim 6 luni. Iar dacă rezultatul scăderii vanzărilor la costuri și cheltuieli va fi unul pozitiv, inseamnă că business-ul tău are mari șanse de reusită.
Bineînțeles, teoria de multe ori diferă de practică, de aceea îți garantez că indifferent de ce experientă vei avea ea va conta enorm în dezvoltarea ta ca individ și de ce nu ca viitor antreprenor de success.
Un om de serviciu la un supermarket in America a donat la moartea sa o avere de $8 milioane către librarii si spitale, lasandu-si familia contrariata despre cum a reusit sa adune atatia bani dintr-un salariu asa mic. S-a aflat ulterior ca acest om de serviciu pusese deoparte $300 / luna timp de 65 ani. Și totuși, cum a ajuns ca echivalentul a $250.000 ($300 x 12 luni x 65) să valoreze $8 milioane? Investindu-i!
Ca urmare a experientelor FNI si Caritas, marea majoritate a romanilor si-au pierdut increderea in sistemul financiar, in special in investițiile la bursă. Totusi, in SUA, americanii isi construiesc singuri pensia printr-un program scutit de taxe (401k) investind in companii listate pe bursa la alegerea lor (suportand si riscul in acelasi timp).
Istoric vorbind, indicii ce urmaresc pietele de actiuni din SUA au crescut in medie pe an cu 8% de la inceputul secolului XX. (Pietele de obligatiuni (fiind mai sigure si cu un risc redus) in aceeasi perioada au crescut cu 4% an.) Pe de alta parte, rezultatele trecute nu sunt o garantie pentru rezultatele viitoare! Deci daca un consilier financiar cu carti frumoase in biblioteca si scaune de piele in birou îți va promite un randament garantat, ar fi mai bine sa fugi; asa ceva nu exista! Dar, pe termen lung si in medie, pietele de actiuni ar trebui sa creasca cu acei 8%.
Deci cum îți investești banii?
Niciodata toate ouale in acelasi coș
În primul rând, nu ții toate ouăle în același coș. Acesta e principiul diversificării. Mai sus am discutat despre o crestere istorica medie a pietelor financiare, dar abaterea de la această medie poate fi destul de ridicata in anumiti ani si sub anumite circumstante (de exemplu criza din 2008). Mai mult, unele din companiile cotate pe bursa uneori dau faliment, iar actionarii acelei companii in general pierd banii investiti.
Aici intra in joc diversificarea: sa presupunem ca îți imparti capitalul in 30 de parti egale si investești in 30 de acțiuni (fiecare acțiuneva avea o greutate de 3.33% in portofoliul tău); in cazul in care o investitie se dovedeste a fi nefasta riscul de a pierde este limitat la 3.33% (si totusi, istoric vorbind, chiar si in cazul unui faliment de obicei se recupereaza un procent din investitie). Acelasi rationament este si in cazul in care o companie devine foarte profitabila si isi dubleaza valoarea, portofoliul va creste cu doar 3.33%.
Cum alegi firmele în care să investești?
Una dintre soluțiile cele mai la îndemână este să nu le alegi. Dupa ce am clarificat avantajele diversificarii este important sa vorbim în continuare despre ETFs (exchange traded funds) si indici.
Pentru a putea masura cresterea pietelor financiare, finantistii au construit ceea ce se numesc indici. Un index e un portofoliu ipotetic alcatuit din acțiuni ale companiilor listate pe o anumita piata. Astfel in Romania avem BET Index cu 13 cele mai valoarese companii; in Germania avem DAX Index cu cele mai valoroase 30 de companii, in Franta avem CAC40, Anglia FTSE100, SUA S&P500 ori NASDAQ. Din punctul de vedere al principiului diversificarii putem sa investim direct in indici astfel incat sa capatam o expunere pe o anumita piata fara sa cumparam toate actiunile individual si sa platim comisioane pentru fiecare tranzactie (actiuni ca Google, Amazon costa in jurul la 1000$). Aici intra in joc ETF-urile (Exchange Traded Funds) care sunt instrumente financiare ce urmaresc acesti indici.
Ca urmare, in loc sa cumparam actiuni la toate companiile ce compun indicele S&P (500 de companii!) putem investi intr-un ETF ce urmareste acest index, cu un comision minim (0,5%/an) si fara a fi nevoiti sa cumparam actiuni la toate cele 500 companii.
Aceasta strategie trebuie comparata cu a investi in fonduri mutuale. Fondul mutual este exact ca un index doar ca o persoană (numită asset manager) alege ce companii sa adauge in portofoliu. Problema cu fondurile mutuale este ca vin cu comisioane de 1-2%/an si uneori si cu comision din potentialul profit. Mai mult, din punct de vedere empiric, e dovedit ca doar 5% din acesti asset manageri au reusit de-a lungul istoriei sa bata piata (Warren Buffet este unul dintre aceștia), iar restul au pierdut bani in raport cu indicii cu care s-au comparat. Lamurind si conceptul ETF, ramane intrebarea noi in ce investim? pe care o voi aborda in articolele viitoare. (gandește-te la ETFs ce urmaresc companii ce activeaza in piata oncologiei, robotica samd)
A opta minune a lumii – Dobanda la dobanda
Cum ziceam, să nu ai încredere în consilieri financiari care-ți garantează o anumită creștere. Dar cu siguranță poți să ai încredere în efectele miraculoase ale dobânzii la dobândă (dobânda compusă). Este un alt concept important pentru a înțelege cum banii tăi pot să lucreze pentru tine. Albert Einstein numea dobânda la dobândă ca fiind a opta minune a lumii. Sa ne imaginam ca ai 25 ani, tocmai ce te-ai căsătorit si vrei ca fiul tău sa invete la Harvard, unde un MBA costa $150.000. Daca pui deoparte in fiecare luna $275 la o dobanda anuala de 6%, dobanda la dobanda va transforma toate depozitele lunare in $150.000 dupa 22 ani. Acelasi rationament functioneaza si cu o casa, pensie samd.
Cât ești dispus să riști?
Un proprietar de imobile ce le închiriază dar are și venituri de la un loc de muncă va avea o abilitate mai mare de a risca versus un tanar ce tocmai a intrat in viata activa.
Varsta investitorului e un alt criteriu important! In general, tinerii sunt considerati ca avand o disponibilitate mai mare de a risca intrucat este presupus ca vor fi in viata activa pentru o perioada mai lunga. Astfel, un consilier financiar ii va sfatui sa investeasca o proportie mai mare a capitalului in actiuni (ce vin cu un risc mai mare, dar si cu un randament pe masura) si o proportie mai mica in obligatiuni (risc mai mic, randament mai mic).
Un senior ce deja a avut o viata activa consistenta va avea in mod normal o disponibilitate redusă pentru risc (va avea nevoie de o pensie si nu de atacuri de panica daca economia intra in depresie!). Astfel, el va investi o proportie mai mare a portofoliului in obligatiuni (ce anual aduc un randament numit cupon) si una mai mică in actiuni.
Așadar, cum a reușit omul de serviciu să lase o moștenire de 8 milioane USD? Câteva din răspunsuri au fost cu siguranță: investițiile în portofolii diversificate, efectul dobânzii la dobândă, continuitate și consecvență, dar și un mod de viață frugal. Toate au contribuit în a-i construi această avere.
Odată ce te angajezi începi să prinzi gustul independenței financiare. Ești stăpânul veniturilor tale și decizi singur pe ce dai banii. După câțiva ani de muncă, simți că e timpul să ai mașina ta și să devii proprietarul unui apartament.
Începi să te interesezi de condițiile de creditare ale băncilor, dar informațiile pe care trebuie să le iei în considerare par copleșitoare. Nu te lăsa demoralizat. Decizia alegerii unei oferte de credit devine mult mai ușoară dacă îți răspunzi la următoarele întrebări:
Sigur creditul e opțiunea cea mai bună pentru mine, acum?
Folosește-te de calculatoarele online ale băncilor care pot aproxima cât vei plăti lunar, în funcție de suma împrumutată. Integrează rata aceasta în cheltuielile tale lunare. Dacă îți va permite, în continuare, să îți păstrezi stilul de viață de până acum și să pui deoparte și niște bani, înseamnă că un credit nu te va afecta foarte mult.
Pe de altă parte, dacă acum salariul îți ajunge doar de la o lună la alta, mai bine te gândești la modalități de creștere a venitului lunar. Vei economisi, astfel, mai mult și vei fi în măsură să iei un credit fără să îți faci probleme pentru plata ratei.
Ce doresc să fac cu banii împrumutați?
Băncile au condiții diferite de creditare în funcție de ce vrei să achiziționezi. Creditul de nevoi personale este contractat pentru cumpărarea bunurilor de valori mai mici (electronice, electrocasnice), pe o perioadă mai scurtă (de regulă, maxim 5 ani). Condițiile de acordare sunt, în general, abordabile.
Pentru sume mai mari, cum sunt cele necesare unei case sau a unei mașini, banca va solicita o garanție sau o ipotecă, precum și un avans. Neplata îndelungată a ratei lunare poate duce la pierderea obiectelor garantate.
Am mai multe oferte. Cum decid care împrumut are costurile cele mai scăzute?
Important este să pleci de la aceiași termeni de comparație. Pentru asta, Uniunea Europeană a impus conceptul de DAE – Dobânda Anuală Efectivă. Aceasta aduce ofertele mai multor bănci la un numitor comun. DAE include toate costurile unui credit: rata dobânzii, comisioanele de administrare lunară, anuală, comisionul de analiză a dosarului de credit, asigurarea de viață, etc. Cu cât valoarea DAE este mai mică, cu atât suma restituită la final va fi mai scăzută.
Este o perioada de rambursare mai lungă avantajoasă pentru mine?
Analizează bine perioada pe care ți-o asumi ca să returnezi creditul și costurile aferente. Cu cât este mai îndelungată, cheltuiala ta lunară va fi mai mică. La finalul perioadei vei constata, însă, că ai plătit băncii o sumă mai mare de bani, decât dacă l-ai fi restituit, de exemplu, în jumătatea acestei perioade. Nu te îndatora pentru perioade lungi de timp, dacă ai această opțiune.
În ce valută să iau creditul?
Poate că, acum, împrumuturile în euro au o dobândă scăzută și rata de schimb este suportabilă pentru tine. Ia în considerare, totuși, că piața valutară oscilează și nu poți știi ce eveniment o va dezechilibra în viitor. Specialiștii recomandă ca moneda creditului pe care îl iei să fie aceeași cu cea în care îți primești salariul. Astfel, vei scăpa de riscul fluctuațiilor financiare și nu vei ajunge la refinanțări sau, mai rău, pe lista rău-platnicilor.
Singura cale de a face achiziții sigure, cu costuri zero în afară de prețul produsului, este să apelezi la economiile tale. În era recompensării instante, însă, unele bunuri te pot atrage prea tare pentru a aștepta. Sfatul nostru este să recurgi la creditul bancar după ce epuizezi toate celelalte opțiuni. Dacă, însă, alegerea ta este luată, asigură-te că înțelegi pe deplin costurile pe care ți le asumi și responsabilitățile din relația cu banca.
Multi dintre noi, eu sigur ma numar printe acestia, ne promitem la începutul fiecărui an că vom economisi mai mult. Cati dintre noi respectam aceasta promisiune? Destul de putini daca ne uitam pe studiile publicate. Un studiu GFK din septembrie 2016 mentiona faptul ca aproape jumatate dintre romani, 47%, nu reusesc sa puna nici un ban deoparte de la o luna la alta.
Si totusi cum putem sa imbunatatim aceste procente?
1. Stabilirea de obiective personale
In primul rand cred ca ar trebui sa ne definim obiective financiare personale, respectiv pentru ce economisim banii, orizontul de timp vizat si cati bani ar trebui sa economisim lunar pentru a atinge obiectivul. Aici as merge si mai departe cu propunerea prin impartirea sumei lunare de economisit in sume zilnice.
Sa spunem ca avem 35 de ani si la aniversarea varstei de 40 ani ne dorim un ceas de lux de 5000 eur.
Printr-un calcul simplu 5 ani reprezinta 60 luni , ceea ce inseamna o suma de economisit de aproximativ 83 eur/luna. Mergand si mai departe cu acest calcul, la suma zilnica de economisit, vom obtine suma de 3 eur/zi necesara a fi economisita zilnic.
Asadar cu doar 3 eur/zi economii, ceea ce inseamna putin peste 10 lei in 5 ani ne putem lua cadoul mult dorit pentru aniversarea de 40 ani, un ceas de 5000 eur.
Cati dintre noi au un astfel de ceas? Probabil nu multi, din simplul motiv ca daca ar trebui sa il cumparam acum ni s-ar parea ca acest obiect costa o avere, dar prin economisirea a putin peste 10 lei timp de 60 de luni, ne dam seama ca la finalul acestei perioade ajungem să avem intreaga suma.
2. Obiceiul economisirii – clasica pușculiță
Usor de spus, greu de facut. Al doilea lucru si cel mai important din punctul meu de vedere, il simt personal, este crearea unei rutine a economisirii. Dupa stabilirea sumei zilnice pe care o punem deoparte trebuie sa ne asiguram ca suntem capabili sa o economisim, facand din aceasta actiune o prioritate.
M-am gandit la diverse forme de punere in practica a acestei actiuni. Pentru obiective mai mici, pe termen mai scurt, cred ca cea mai practica solutie este clasica pusculita cu care eram obisnuiti cand eram copii. Da, in aceasta pusculita punem zilnic cei 10 lei si nu ne atingem de ea, o uitam acolo sus pe mobila.
Foarte interesant este faptul ca daca o uitam vreo 60 de luni, la finele acestei perioade vom gasi acolo o mica avere, aproape 5000 euro. O surpriza cat se poate de placuta care se poate realiza prin aceasta rutina zilnica de economisire!
Bineinteles aceleasi instrumente de economisire nu se potrivesc in orice instanta. Evident la un moment dat nu o sa stam pe un munte de bani intr-o pusculita, ii vom duce la banca ii plasam intr-un depozit, cont de economii, etc.
Pentru obiectivele pe termen lung si foarte lung, cum sunt planurile de pensii, este necesar sa apelam si la specialisti pentru a ne recomanda instrumente financiare pentru orizontul de timp necesar.
3. Nu schimbăm destinația banilor!
Un alt aspect foarte important este sa nu ne abatem de la obiectivele economisirii! Daca ne-am propus sa ne cumparam un ceas pentru aniversarea de 40 de ani , nu utilizam banii economisiti pentru o vacanta ci ii lasam pentru obiectivul stabilit.
Daca ne propunem o vacanta, atunci acesta este un alt obiectiv pentru care trebuie sa ne stabilim o suma minima ce trebuie economisita si orizontul de timp in care dorim strangerea sumei.
În cazul în care vrei să planifici un city break, s-ar putea să-ţi schimbi planurile după ce vei citi Înalt este numele tău. Nu vei mai vâna febril oferte avantajoase pe site-urile ce ademenesc prin imagini picturale cu piaţete italiene, cafenele şi acoperisuri pe fundalul unui apus de soare în Lisabona, Napoli sau Paris. Vei da biletul de avion la preţ derizoriu pe un bilet de tren, care să te ducă la Bistriţa. Vei nimeri astfel în inima unei cetăţi ale cărei legende au fost răstălmăcite şi trezite de Ioana Bradea, un locuitor fidel al ei. Şi vei avea ce vedea! Însă nu te vei opri la reperele prezentului. Vei căuta vremuri necunoscute de tine, dar trăite prea mult de personajele cărţii.
Ajuns şi el în cetatea uitată de rege şi sfinţi, aşa cum îi place Ioanei Bradea să o descrie, prezentul nu este decât o butaforie. Tu vei căuta de fapt un trecut abundent. Din el iese la suprafaţă o atracţie ce poate eclipsa celelalte obiective turistice – un manuscris plin de relatări nemaiauzite. Relatările şi-au pierdut stăpânul, apoi s-au transformat în legende sfâşietoare despre iubiri blestemate, sminteli, vremuri apocaliptice, pedepse grele pentru păcatele uşuraticilor, trădări, fărădelegi, râvniri la bogăţia aproapelui sau catedrale ce nu se mai termină odată pentru a-şi elibera meşterii deveniţi prizonieri.
Toate poveştile cetăţii sunt consemnate pentru vecie de un scrib iscoditor. El adulmecă din umbră slăbiciuni, pofte, decăderi şi încălcări ale tabuurilor. Şi oamenii cetăţii nu întârzie să-i azvârle fapte bune de consermnat. Dar nu vocea lui devine sursa naraţiunii, ci o prezenţă ce pare să plutească deasupra cetăţii. O prezenţă nevăzută, asemenea unui demiurg hotărât să asiste precum un martor detaşat la toate zbaterile muritorilor, ca apoi să-l ia cu asalt remuşcările. Această prezenţă fără chip i se adresează fiecărui suflet chinuit în parte. Sufletului celei ce şi-a căutat perechea hălăduind neruşinat prin ganguri întunecate. Sufletului celui străin, venit să ridice mândra catedrală, prins în capcana unei ctitorii aşa cum erau cele sacre din oraşele medievale – imposibil de terminat în timpul unei singure vieţi. Şi, nu în ulimul rând, sufletului celui ce le consemnează pe toate.
Vei pleca şi tu pe urmele scribului dacă preferi colecţionarea poveştilor uitate. Ioana Bradea ştie cum să resusciteze tot ce are Bistriţa natală mai ademenitor, luminos, dar şi înspăimântător. Şi reuşeşte acest lucru stăpânind mesteşugul scriitorilor capabili de a-şi face născocirile luate drept adevăruri să plutească nestingherite în atemporalitate. Povestile ei alcătuiesc o naraţiune precum un labirint de străduţe unde îşi dau întâlnire toţi cei ce nu-şi pot elibera gândurile şi fricile răscolitoare decât noaptea.
Înalt este numele tău are parfumul unei cronici regăsite într-un anticariat, forfota unei picturi cu târgoveţi şi personaje pestriţe şi fluiditatea poetică a unor scene melancolice. Personajele ei sunt fie stridente şi gălăgioase, fie neclare precum umbrele prelinse pe străzile pitite ale unei aşezări înconjurate de ziduri medievale şi de ochii vigilenţi ai legiuitorilor habotnici. O citeşti de la un cap la altul de parcă ţi-ai sincroniza suflul cu al personajelor, cu al frazelor precum un şuvoi ce ia totul în calea lui. Frazele repezi, pline de fapte grele, nu-ţi lasă prea mult timp pentru a te întreba ce este real şi ce este inventat. Străbaţi lumea Bistriţei cu setea de poveşti ce te loveşte de la primele rânduri. Eşti cutremurat, stupefiat, ispitit şi străbătut de compasiune, revoltă şi dorinţa de a pleca pe urmele personajelor. Nu îţi dezvălui mai mult pentru a nu spulbera vraja lecturii…şi a călătoriei.
Un bărbat singuratic şi morocănos îşi trăieşte viaţa spionându-i pe cei din jur. Face parte din meseria lui, el fiind detectiv particular, alături de tatăl său. În ziua în care îşi îneacă amarul într-o sticlă de alcool, după ce îşi ia adio de la tatăl mort şi dă în vileag un amantlâc la cererea unei cliente, se trezeşte încuiat într-un autobuz. Casetele cu filmuleţele compromiţătoare destinate clienţilor săi au dispărut. Amănunte legate de acest furt încep să apară treptat, după trezirea lui din mahmureală. I le furnizează o femeie misterioasă, pe care nu o poate vedea, însă îi aude vocea obraznică, senzuală şi în acelaşi timp zeflemitoare când face referire la singurătatea lui.
imagine: worldscinema.org
Alţii ar fi făcut din aceste amănunte ingredientele unui thriller psihologic despre stalkeri, obsesii distrugătoare, singurătate şi disperare, şi în care mintea îi joacă feste sinistre celui implicat în jocul iniţiat de un străin cu tendinţe de psihopat. Însă Aloys îţi livrează (doar) o poveste de iubire plină de originalitate, cum rar ai mai văzut în ultimii ani la un debutant.
imagine: lwlies.com/reviews
Aloys îţi oferă plăcerea unei poveşti în care definitoriu este insolitul. Un insolit nestingherit şi extravagant, fără a ieşi dintr-un decor minimalist. Iar în acest film regizat de Tobias Nolle, insolitul se infiltrează peste tot. Îi simţi prezenţa în calităţile vizuale, cu adevărat demne de un film de artă prezentat la un festival precum cel de la Berlin, şi în cocktailul în care au fost mixate ingenios teme şi maladii sufleteşti actuale, precum solitudinea asociată omului contemporan, nevoia de apropiere şi teama de relaţie.
Îţi vei manifesta entuziasmul faţă de acest film şi îi vei trăi fiecare secundă, atât de bine reprezentată din punct de vedere vizual, dacă eşti o persoană introvertită, pasionată de arta contemporană şi de filmul experimental. Dacă în momente de criză urmate de depresie te-ai întrebat unde se termină lumea exterioară, populată de personaje ce par să facă parte dintr-un alt film decât al tău, şi unde începe lumea interioară, ce pluteşte cu o lentoare nelumească în acvariul introspecţiei din care exteriorul numit convenţional realitate se vede precum o viaţă fragmentată în amănunte filmate cu încetinitorul. În schimb, dacă nu te-ai confruntat cu episoadele despresive până acum şi nu îţi poţi explica de fel cum poate vieţui un introvertit cu sine însuşi fără să-şi strige disperarea, filmul Aloys, dar mai ales protagonistul, ţi se vor părea nişte lumi atipice, bizare.
imagine: www.zajefajna.com/
Pentru mulţi spectatori, Aloys este definiţia pură a nelumescului şi a stranietăţii transpuse impecabil din punct de vedere vizual, într-un film greu de povestit şi mult mai greu de explicat. Un film ermetic precum cauzele din spatele acţiunilor, la fel de ciudate, ale personajelor. De fapt, stranietatea devine adevăratul personaj al filmului, unul invizibil, dar omniprezent, încă de la primele cadre. Este precum o fantomă care începe să locuiască în personaje. Creează un paravan invizibil între ele şi exterior. Le modifică. Le face prizonierele unei realităţi paralele. Le claustrează în propriul univers interior. Le ia vitalitatea asociată omului dezirabil social, validat printr-o percepţie colectivă, şi le le imprimă pe chip o expresie impersonală, a unei fiinţe venite din altă lume. Genul acela de stranietate care poate face dintr-un film unul de referinţă, dacă este bine stăpânită (şi este!), şi care acaparează mişcările camerei, adaptate la ritmul lent şi la focusarea obsesivă asupra unor detalii şi obiecte ce par să fie o prelungire a personajelor, o expresie a stărilor degajate de ele.
imagine: www.blu-ray.com/movies
Acest ritm şi obsesie pentru detaliile ce par să vorbească în locul personajelor, gata să exprime stările intraductibile, apropie Aloys de zona filmului experimental şi a imaginilor asociate artei contemporane. Această iluzie a imersiunii într-o lume stranie, asociate unei galerii de artă contemporană sau unui film experimental se datorează modului în care Tobias Nolle alătură obiectele banale, cărora le ataşează un mesaj suprarealist, şi deviază explorarea psihologică a personajelor spre zona ambiguităţii. De fapt, ideea legată de redarea unei poveşti de iubire neobişnuite, glisarea confuză între lumea introspectivă, prin refugiul compensator în fantasmele imaginarului, şi lumea exterioară, din ce în ce mai îndepărtată, nesatisfăcătoare şi străină, ar putea face din unele scene un excelent scurtmetraj proiectat la festivalurile dedicate cineaştilor inovatori sau care pur şi simplu adoră îmbinarea dintre experimentul vizual, folosirea spaţiului geometrizat pentru expunerea unor stări indescifrabile şi explorarea neconvenţională a ceea ce alţii, mai puţin iniţiaţi, cataloghează drept bizar, singuratic, nebun.
imagine: cineonline.fotogramas.es
Indiferent de tabăra din care fac parte – a introvertiţilor sau extravertiţilor, a celor pasionaţi de filmul de artă, sau nu – toţi spectatorii vor fi de acord cu un lucru: Aloys este replica lipsită de clişee dată de un excentric inventiv filmelor ce au baza întrebarea Cum scoţi un om izolat, ce îşi ratează viaţa, din propria carapace, pentru a-l face să vadă frumuseţea lumii exterioare, a relaţiilor interumane? Bineînţeles că un psiholog ar nuanţa ceea ce alţii numesc simplist nesociabil, singuratic, timid sau izolat atunci când se raportează la personajul principal al filmului – interpretat impecabil de actorul Georg Friedrich. Ei, cunoscătorii l-ar numi schizoid, acel om care suferă de o tulburare de personalitate ce îl adânceşte în autoizolare, care îl determină să facă orice pentru a fugi de relaţiile interumane ce presupun tocmai scoaterea lui din această carapace a însingurării devenite un element securizant. Peste tulburarea protagonistului se aşterne depresia cauzată de moartea tatălui său, apoi irascibilitatea alimentată de tentativa unei femei necunoscute de a-i schimba viaţa plictisitoare atentând tocmai la ceea ce-i face lui existenţa suportabilă – rutina izolării.
imagine: dfcinema.com
Deşi are toate datele psihologice bine reprezentate în filmul său, regizorul se dezice de analiza psihologică predictibilă. De fapt, ajunge să o ignore total. Scopul său nu este acela de a face un film dedicat special celor pasionaţi de psihanaliză, nici spectatorilor ce vor să vadă o poveste închegată, presărată cu puţin suspans, pe ici pe colo, ambiguitate şi jocuri vizuale halucinante. Nu-ţi trebuie multe scene pentru a-ţi da seama că Tobias Nolle face parte din categoria regizorilor ce preferă acel gen de spectator pentru care este mai important modul în care este reprezentată o poveste decât povestea în sine (un public-ţintă al festivalurilor anti-hollywood). Iar la capitolul cum reprezinţi vizual şi nonconformist o poveste, filmul este cât se poate de satisfăcător. Nimic nu pare lăsat la voia întâmplării în tentativa de a crea o legătură între stările personajelor şi obiectele din jur, decoruri şi mediul urban. Însă este o legătură subtilă, inteligentă, stilizată şi indescifrabilă precum un film experimental în care sunt expuse alienarea, doliul, angoasa, depersonalizarea şi oscilaţia între chemarea nevoii de afecţiune şi conservarea îngheţului afectiv.
imagine: dfcinema.com
Legătura dintre stările personajelor, decoruri şi oraş este redată poetic, avangardist şi răvăşitor prin reprezentarea spaţiului – fie că este vorba despre spaţiul de locuit, unde fiecare detaliu este fructificat într-o manieră ce aminteşte de estetica expresionistă sau de alăturările suprarealiste ale unor obiectete banale demodate, fie că este vorba despre o reperele arhitecturale ale spaţiului urban. Ce te impresionează cel mai mult la modul în care Tobias Nolle transformă în cadre demne de arta fotografică toate acele imagini terne ale unor blocuri şi ale unui spaţiu plat, ce exprimă o banalitate geometrică impersonală specifică unui mare oraş cu locuitori bănuiţi de alienare, este un talent aparte de a scoate spectaculosul din tern, din minimalism. Nu vezi multă varietate cromatică în acest film – cu excepţia unor obiecte sau animale ce aduc o pată de culoare. Scenele par mai degrabă o reprezentare vizuală din mintea unui depresiv cu tabieturile unui obsesiv-compulsiv. Ai fi tentat să afirmi că Aloys ar fi putut deveni varianta occidentală a minimalismului din filmele noului val românesc, dar cu mai multă monotonie şi tăcere, că doar marile drame din societăţile ce nu au cunoscut binefacerile comunimsului se trag din boala omului civilizat – înstrăinarea de sine, dar mai ales de ceilalţi. Doar că Tobias Nolle ştie cum să împingă minimalismul în zona spectaculosului ce nu are nevoie de prelucrări vizuale complicate şi costisitoare, ci doar de un regizor care să ştie cum să creeze magie şi voluptate vizuală doar prin mişcările camerei, aşa cum făceau cândva cineaştii progresişti din anii ’60-’70, ce s-au rupt de canoanele narative în arta filmului.
imagine: worldscinema.org/2016
Un alt atu al regizorului este abilitatea de a transmite candoare şi vitalitate în ciuda preferinţei pentru decorurile terne, captate printr-un ritm al filmării ce te face să te gândeşti la modul în care vede lumea o persoană ce şi-a pierdut orice dorinţă de a trăi, de a se bucura de viaţă. Acest ritm al cadrelor luni, asociat lentorii unui depresiv, ce îmbină insolitul cu minimalismul, ar fi putut trimite Aloys fie în zona filmelor din noul val polonez, fie în zona celor inspirate de viziunea tragicomic-aberantă a lui Roy Andersson, ce degajă acea stranietate captată în culori terne şi derulări absurde ale dramelor unor însinguraţi. Doar că Tobias Nolle nu-şi abandonează personajele într-o lume dezolantă. Prin contraste afective şi cromatice demne de atmosfera oniric-suparealistă, dar şi prin dialoguri despre singurătate, refugiul în voyeurism, nihilism, confruntarea dezamăgitoare dintre imaginar şi real, cineastul îşi readuce la viaţă personajele, ce-i drept, într-un mod atipic.
Pe cât de inexpresive par mimicile personajelor, pe atât de grăitoare devin anumite gesturi prin care protagoniştii încearcă să reia contactul uman, refuzând să se abandoneze total într-o zona a îngheţului afectiv. Există şi dezgheţ, şi zâmbete în acest film, şi exteriorizare, aşa cum există şi pete de culoare menite să tulbure desfăşurarea monotonă dintr-un apartament dezolant şi să exprime o ameliorare a stărilor interioare. Un dezgheţ ce îl trimite pe cel izolat în lumea gălăgioasă a celorlalţi, absorbită de propriile reverii şi fantasme, trimiţându-te şi pe tine, datorită stărilor captate de regizor, în acea zonă securizantă pentru cinefilul dependent de experimentul vizual şi de filmele în care povestea nu este decât un pretext pentru inventivitatea în jocurile imaginilor ce ajung să capete expresivitatea asociată artei fotografice, de multă vreme cotropită de suprarealism şi inefabil.
De luni până joi, cinematograful Happy Cinema din Liberty Mall este cel mai ieftin indiferent de oră: 15 lei pentru proiecțiile înainte de 17:00 și 22 lei pentru cele care încep după această oră. După ora 17:00, la fel de ieftine sunt și proiecțiile de la Mall Băneasa, atât 2D, cât și 3D, 22 lei. Cele două cinematografe sunt singurele care nu au prețuri diferite pentru proiecțiile 2D și 3D.
Cele mai bune prețuri la bilete în timpul săptămânii (Luni – Joi)
De asemenea, Happy Cinema din Liberty Mall practică tarife de 11 lei/bilet miercuri indiferent de oră, dacă se cumpără 2 bilete.
Cele mai bune prețuri la bilete în weekend (Vineri – Duminică)
Prețurile de la Liberty Mall rămân cele mai convenabile în weekend, 22 leiînainte de ora 17:00 și 25 lei după această oră. Pe locul al doilea ca tarife se situează la filmele 2D de la Hollywood Multiplex din Mall Vitan cu 26.5 lei după ora 17:00 și Grand Cinema Digiplex din Mall Băneasa la filmele 3D după ora 17:00, la un preț de 27.5 lei. De notat însă că ochelarii 3D costă la Mall Băneasa cel mai mult, 5 lei.
De notat că Liberty Mall și Băneasa practică tarife diferențiate pentru ziua de vineri până în ora 17:00, adică 15 lei și, respectiv, 18 lei.
Avanpremiere
Pentru avanpremiere Movieplex-ul din Mall Plaza România are cel mai bun preț pentru proiecțiile 2D, și anume 28 lei, în timp ce Mall Băneasa are cele mai bune prețuri pentru proiecțiile 3D, adică 29 de lei. În general prețurile sunt apropiate la proiecțiile 2D, variind între 28 și 29 de lei. În schimb, la proiecțiile 3D tariful Mall Băneasa este semnificativ mai mic decât la celelalte cinematografe, între 4-5 lei.
Tarife speciale
Merită amintit că elevii, studenții, copiii sub 10 ani și pensionarii pot achiziționa biletele la prețuri speciale, între 14 lei la Liberty Mall indiferent de zi și oră, 16 lei la Mall Băneasa, între 16.5-21.5 la cinematografele din rețeaua Cinema City (AFI, Sun Plaza, Mega Mall, Park Lake) și între 14-20 lei la Movieplex Mall Plaza.
Proiecții IMAX
Proiecțiile IMAX2D și 3D au loc numai în cadrul Cinema City Cotroceni, iar prețurile variază între 21 – 24.5 lei de luni până vineri în funcție de oră (21 lei până în ora 17:00 și 24.5 lei după această oră) pentru IMAX 2D. Pentru IMAX3D prețurile cresc, situându-se între 24 și 25.5 lei. În weekend, de vineri până duminică,prețurile variază între 27.5-29 lei pentru IMAX 2D și între 33.5 – 35 lei pentru IMAX 3D.
În concluzie
Per total ies în evidență la nivelul tarifelor Mall Liberty și Mall Băneasa, în timp ce restul cinematografelor au tarife relativ uniforme.
Citind cele opt povestiri scrise de Faulkner, grupate în volumul Un trandafir pentru Emily, îţi dai seama că bătrânul Sud a scos ce are mai bun sufletul unui artist, dar şi ce este mai urât în ceilalţi. Este un Sud al segregării de orice fel, al prejudecăţilor ce taie în carne vie şi al rasismului feroce. Un Sud greu de urnit din loc, dar care începe să cocheteze (superficial) cu modernitatea. Un tărâm bântuit, al poveştilor morbide şi al fiorilor de groază. Dar şi un Sud al fiinţelor luminoase şi al imaginarului fertil. Exact cum este şi pământul mlăştinos pe care zace şi care devine o capcană, dar şi o sursă a vieţii pentru fiinţele adaptabile.
Parcurgând cu sufletul la gură aceste proze, mai ales datorită amestecului dintre furiile pătimaşe, resentimente, derularea imprevizibilă a faptelor, neputinţele umilitoare, reacţiile explozive şi personajele feminine dezinvolte şi curajoase precum nişte amazoane sau discrete şi taciturne, a căror singurătate ascunde un secret înspăimântător, ai impresia că urmăreşti un film. Datorită stilului acaparant şi mai ales personajelor ce stârnesc fie compasiunea, fie groaza, dezgustul sau revolta, prozele sale nu se demodează, nu permit aşezarea prafului ce ameninţă operele unui clasic, adesea abandonate de cititorii noilor generaţii.
Faulkner poate capta perfect atmosfera unui spaţiu unde temerile şi dramele mustesc în peisaje stranii, iar tensiunile şi enigmele dătătoare de suspans şi ambiguitatea fac dintr-o aşezare banală un simbol al insolitului halucinant, ce naşte legende. Alături de Truman Capote şi Toni Morrison, William Faulkner pare să fi avut menirea de a conserva, prin oprele sale, imaginea unui Sud incomod, al extremelor, pe care îl descrie pictural şi incisiv. Este nemilos cu ai săi compatrioţi şi nu ezită să le demasce mărginirea ce duce la acte crude. În schimb, este cât se poate de milos cu marginalii, cu ostracizaţii, amintindu-ţi de prozele timpurii ale lui Truman Capote din volumul Acum ne despărţim.
În centrul fiecărei povestiri din volumul Un trandafir pentru Emily se află un marginal sau un inadaptat ce atrage ura colectivă, devenind o victimă a nedreptăţii. Uneori, acest inadaptat este chiar un membru al unei familii respectabile dar pe care schimbările sociale sau lipsa oportunităţilor conjugale îl plasează în rândul ciudaţilor, al nefrecventabililor şi al oamenilor condamnaţi să traiască mereu cu sentimentul inadecvării, devenit o moştenire transgeneraţională.
Acest volum, datorită varietăţii subiectelor şi a temelor abordate, are de toate pentru toţi. Vor fi absorbiti de lectură şi aceia care preferă suspansul (uneori) morbid (Un trandafir pentru Emily, Câinele, Soarele acela din amurg), şi cei ce aleg drama cu substrat social (Septembrie pârjolit, O toamnă în Deltă, Incendierea hambarului) sau povestirile a căror acţiune se petrece pe fundalul unui război şi care au consistenţa unui microroman despre maturizare (Castor, Mireasma de verbină). Deşi temele abordate sunt diferite, aceste proze au ceva în comun: încăpăţânarea personajelor de a rămâne în acel Sud încremenit în trecut, al cărui spirit retrograd degajă mai degrabă o întunecime primordială, de timp fără schimbări.
Aproape toate personajele se afundă în acest Sud al trecutului, fugind cât pot de mult de realitatea unui prezent cotropit de modernizare, fie ea şi una superficială. Ele devin astfel captive în Sudul a cărui longevitate arhaică, lacomă şi atemporală şi ale cărui reguli nescrise încep să fie ameninţate de lumina unei epoci noi, pe care nu o înţeleg. Iar când nu sunt potopite de căldura sufocantă ori pierdute în tenebrele propriilor minţi împotmolite într-un timp al strămoşilor plini de secrete cumplite, personajele lui Faulkner sunt revigorate de instincte ce nasc acţiuni vindicative sinistre, de orgolii primitive şi de impetuozitatea animalică deseori îndreptată împotriva cei aflaţi la marginea societăţii, de cealaltă parte a zidului construit de rasism.
Ajungi să fii atras de titlul acestei cărţi dacă faci parte din rândul celor dependenţi de lectură. Şi vei fi răsplătit din plin! În fiecare dintre cele douăsprezece povestiri curg referinţe şi enigme literare, pasaje pline de umorul sclipitor al cititorilor împătimiţi şi momente de reverie nostalgică prin care memoria personală este stimulată de versurile poeţilor din alte vremuri sau de explorarea unor amănunte mai puţin cunoscute din trecutul unor artişti având existenţe dramatice.
Fiecare povestire îţi va merge la suflet datorită unui talent special pe care îl stăpâneşte Ali Smith. Talentul scriitorilor care pot lega ficţiunea de eseu, personajele inventate de realitatea personală, trecutul de prezent sau erudiţia sofisticată de amănunte (aparent) mărunte ale vieţii de zi cu zi. Se folosesc de el pentru a demonstra că nu există o prăpastie între ficţiune şi autodezvăluire, între cititorii de azi şi autorii din alte epoci, ori între lumea ce pluteşte în aerul rarefiat, a ideilor abstracte, şi ritualul datoriilor cotidiene, aparent superficial.
Ali Smith ştie că pasiunea ta înseamnă mai mult decât febrila devorare a unor volume. Că ascunde multe amintiri uitate apoi regăsite în experienţele personajelor favorite. Că îţi aminteşti de foşti parteneri, dialoguri şi despărţiri ori de câte ori dai peste un anumit titlu sau volum. Că transformi un anumit autor într-un alter ego mai curajos, dornic de a trăi anumite experienţe copleşitoare, de care tu ai tendinţa să te fereşti, dar la care tânjeşti în tăcere. Că există cuvinte pentru care dezvolţi obsesii şi cărora le asociezi o voluptate sau nişte senzaţii inexplicabile. Dar mai presus de orice, ştie că există o mare probabilitate ca noul său volum de povestiri să-ţi fi atras atenţia deoarece, într-un moment al vieţii tale, ai găsit o uşiţă de scăpare dintr-un orăşel plat şi claustrofob sau dintr-o mahala de capitală pestriţă, deschizând uşa unei biblioteci plublice, atunci când nu aveai bani de cărţi. Acelei biblioteci devenite un loc mitic şi căreia îi datorezi marea ta devenire, curajul de a pune întrebări incomode şi deschiderea spre depărtări ofertante pentru imaginaţie, dar mai ales o salvare din mărginire.
Despre un astfel de loc al salvării şi al evadării pomenesc nişte bookaholici rugaţi de Ali Smith să îşi descrie în câteva rânduri legătura cu bibliotecile publice. Amintirile, mărturiile şi declaraţiile lor de iubire pentru aceste insule aproape părăsite devin un preludiu pentru fiecare povestire din volumul Public library and other stories. Aceste proze scurte au fost scrise într-un moment în care foarte multe librării publice din Marea Britanie au pierdut finanţările venite din partea autorităţilor, fiind închise ori mutate în alte locuri, pentru a nu încurca planurile imobiliare sau de raţionalizare a cheltuielilor.
Una dintre cele mai frumoase declaraţii de iubire pentru bibliotecile publice îi aparţine lui Sophie Mayer şi precede povestirea The Human Claim. În această povestire Ali Smith prezintă, într-o manieră inedită şi insolită, fascinaţia unei cititoare pentru un anumit detaliu din biografia lui D.H. Lowrence, autorul ce a şocat pudibonda societate a secolului său când a scris Amantul doamnei Chatterlay:
For me, the public library is the ideal model of society, the best possible shared space, a community of consent – an anarcho-syndicalist collective where each person is pursuing their own aim (education, entertainment, affect, rest) with respect to others, through the best possible medium of the transmission of ideas, feelings and knowledge: the book.
Povestirile din acest volum fac parte din categoria prozelor scurte care la început nu promit ceva spectaculos, care să te zdruncine, să îţi schimbe perspectiva asupra vieţii ori să te izbească prin revelaţiile produse. Însă odată ce treci de jumatatea fiecărei povestiri, descoperi că micile detalii ale vieţii – unele banale, precum o plimbare într-un parc istoric, altele iritante precum dispariţia unei sume de pe cardul de credit pentru o achiziţie inventată, sau o ştire falsă din ziare, ce stârneşte o mică furtună în viaţa unei familii – se prelungesc în descoperiri şi trimiteri literare ce duc la o revizitare a unor scrieri reprezentative.
Legătura dintre literatură şi evenimentele mai mult sau mai puţin dramatice din vieţile personajelor-narator este dovada faptului că Ali Smith îşi păstrează marea promisiune făcuta de tiltu. Promisiunea regăsirii acelei intimităţi dintre cititor şi carte, dar mai ales dintre cititor şi biblioteca publică, locul unde a început, pentru mulţi, marea iubire pentru lectură. O intimitate adesea considerată o complicitate a minţilor emancipate şi vizionare, o societate secretă a idealiştilor sau o comunitate paralelă, tăcută, însă care ajunge să schimbe lumi, fără conflagraţii răsunătoare ori conspiraţii planetare. Tonul plin de compasiune pentru emoţiile trezite de cărţi în personajele sale, frazele cu farmec şi fluiditate poetică, melancolia şi umorul rafinat dulce-amar, aduse împreună în aceste povestiri, sunt o rechemare a timpului pierdut, când aveai timp să uiţi de trecerea orelor într-o bibliotecă sau în colţul preferat de savurare a volumelor împrumutate.
Prinse în momente de criză sau de cotitură ale vieţii lor sau în momentele de răgaz, când recheamă în prezent întâmplări din trecut prin flashback-uri încărcate de trimiteri literare, personajele acestor povestiri fac din cărţile preferate o cheie, un cod al rezolvării unor probleme ce nu par a fi legate de aceste scrieri evocate. Un cod pe care mulţi dintre noi au învăţat să-l descifreze la biblioteca publică, un loc unde angajaţii îşi considerau meseria o menire superioară şi o datorie faţă de libertatea şi evoluţia fiinţelor umane.
Citind fiecare mărturie ce precede povestirile, îţi dai seama că în ţările civilizate biblioteca este locul în care nu există bariere sociale, în care oamenii ce fac parte din categorii defavorizate pot avea acces gratuit la tehnologie, la internet, la site-urile cu joburi, al alte biblioteci virtuale. De asemenea, bibliotecile sunt o reţea în care angajaţii fac totul pentru a putea aduce un volum dintr-un mare oraş într-un sătuc uitat de lume, dacă există cititori interesaţi. Farmecul povestirilor scrise de Ali Smith pluteşte în acea nostalgie voluptuoasă după o lume pierdută, singura în care marginalii şi cei foarte săraci aveau parte de tratamentul şi de privilegiile celor mai norocoşi decât ei.
Ce înseamnă să fii independent financiar? În primul și în primul rând să fii stăpân pe timpul tău. Cum ar fi să te trezești când vrei și să faci numai ce îți place? Sună bine și, deși mulți din noi se gândesc cum ar fi să, puțini ajung să se gândească că e posibil, iar și mai puțini ajung să-și facă un plan spre independența financiară.
1. Un salariu bun nu înseamnă independență financiară
Aceasta trebuie să fie mantra ta în procesul de a deveni independent financiar. Repetă mereu acest lucru și conștientizează-l. Altfel spus să câștigi un salariu bun nu înseamnă că ai avere. Avere – un cuvânt care sună ciudat pentru oamenii decenți, nu știu pe nimeni care să-și dorească să facă avere :). Lăsând cuvântul ăsta straniu la o parte, a deveni independent financiar înseamnă să ai bani investiți care să producă venituri suplimentare. Fie că sunt bani pe care i-ai investit în startup-ul unui prieten care peste ani îți va plăti dividende, bani investiți într-o garsonieră pe care o închiriezi, bani investiți la bursă etc. Pentru a ajunge însă să investești, adevărul de care nimeni dintre cei care își doresc independență financiară nu va putea să scape este că trebuie să cheltuiască mai puțin decât câștigă. There is no other way.
2. Automatizează-ți economiile
Ca să cheltuieși mai puțin, evident trebuie să economisești. Au apărut și la noi servicii oferite de bănci prin care, așa cum îți plătesc automat prin direct debit factura la gaz, lumină și telefon, pot să îți transfere automat suma X într-un cont de economii în ziua de salariu. Tu nu trebuie să faci nimic, doar trebuie să setezi acest serviciu și vei începe să economisești.
3. Fii atent pe ce ți se duc banii
Verifică-ți extrasul de bancă și vezi pe ce cheltuiești bani și ce cheltuieli poți să minimizezi sau chiar să elimini. Chiar ai nevoie de toți blugii ăia, și toate bluzele alea de pe Fashion Days? 🙂 Sau de componentele alea scumpe pentru bicicletă? Mai mult, sunt cheltuieli recurente care pot fi optimizate.
4. Optimizează-ți cheltuielile și trăiește sub nivelul pe care ți l-ai permite
Sună dur, dar fără un trai frugal nu vei putea decât extrem de greu să devii independent. După anii comunismului în care noi și părinții noștri am trăit foarte simplu, pare crud să îți dorești să trăiești frugal. Pe de altă parte, e mult mai sustenabil și decent. Să nu uităm câți vecini avem cu mașini noi de zeci de mii EUR la scara blocului dar trăiesc în apartamente care costă cât mașina. Dar nu mă refer neapărat la lucruri așa de mari. A trăi frugal poate să însemne inclusiv să cheltuiești mai puțin la masa de prânz sau să îți aduci mâncare de acasă. Un calcul simplu arată că dacă economisești în fiecare lună 50EUR din banii pentru prânz și investești la finalul fiecărui an acești 600 EUR (50 EUR x 12 luni) cu un randament de 10%, în 25 de ani vei fi strâns 65.000 EUR. Nu-i rău deloc…
Asta nu înseamnă însă că vei amâna orice plăcere și te vei izola în casă ca să nu mai cheltuiești bani. Dar vei drămui mult mai bine banii, gândindu-te că altfel acești bani se scad din suma care va însemna peste câțiva ani că vei fi stăpân pe timpul tău.
5. Elimină cheltuielile impulsive
De multe ori cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie doar pentru că suntem obosiți sau pentru că vedem ceva ce ne place și nu ne putem abține. De câte ori n-ai fost la mall să vezi un film și ți-ai jurat că nu intri în niciun magazin, dar te-ai întors acasă cu câteva pungi de haine sau pantofi? Haine care se vor strica după câteva purtări sau de care te vei plictisi foarte repede. Și, cel mai grav, haine care nu vor produce niciodată nimic. Vor sta pe umeraș.
Procesul prin care vei deveni independent financiar nu durează o lună sau doi ani, așa că poate cel mai important lucru este să ai continuitate. Lună de lună să te ții de plan. Pentru asta e bine ca din când în când să îți revizuiești obiectivul și pașii pe care i-ai făcut deja. E nevoie să schimbi ceva? Go for it! Reasumă-ți de fiecare dată însă scopul final, ca soții pe care îi vedem în filme că își declară periodic devotamentul.
Banii nu aduc fericirea, o știm cu toții, dar pot aduce libertatea. Așa că, dacă îți dorești să fii liber ca pasărea cerului, un pas necesar este independența financiară.
Pentru a oferi o experiență cât mai plăcută, noi și partenerii noștri folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și / sau a accesa informații despre dispozitivul tău. Consimțământul față de aceste tehnologii ne va permite nouă și partenerilor noștri să procesăm date cu caracter personal, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site și să afișăm reclame (ne)personalizate. Neacordarea sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.
Fă clic mai jos pentru a consimți la cele de mai sus sau pentru a face alegeri mai detaliate. Opțiunile tale vor fi aplicate doar pe acest site. Poți modifica oricând setările, inclusiv prin retragerea consimțământului, utilizând comutatoarele din Politica privind Cookie-urile sau făcând clic pe butonul de gestionare a consimțământului din partea de jos a ecranului.
Necesare
Mereu activ
Cookie-urile necesare ajută la a face un site utilizabil prin activarea funcţiilor de bază, precum navigarea în pagină şi accesul la zonele securizate de pe site. Site-ul nu poate funcţiona corespunzător fără aceste cookie-uri.
Preferințe
Cookie-urile de preferință permit unui site să își amintească informații care modifică modul în care se comportă sau arată site-ul, precum limba preferată sau regiunea în care vă aflați.
Statistici
Cookie-urile de statistică îi ajută pe proprietarii unui site să înţeleagă modul în care vizitatorii interacţionează cu site-urile prin colectarea şi raportarea informaţiilor în mod anonim.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmări pe utilizatori de la un site la altul. Intenţia este de a afişa anunţuri relevante şi antrenante pentru utilizatorii individuali, aşadar ele sunt mai valoroase pentru agenţiile de puiblicitate şi părţile terţe care se ocupă de publicitate.
