Ajungi să fii atras de titlul acestei cărţi dacă faci parte din rândul celor dependenţi de lectură. Şi vei fi răsplătit din plin! În fiecare dintre cele douăsprezece povestiri curg referinţe şi enigme literare, pasaje pline de umorul sclipitor al cititorilor împătimiţi şi momente de reverie nostalgică prin care memoria personală este stimulată de versurile poeţilor din alte vremuri sau de explorarea unor amănunte mai puţin cunoscute din trecutul unor artişti având existenţe dramatice.
Fiecare povestire îţi va merge la suflet datorită unui talent special pe care îl stăpâneşte Ali Smith. Talentul scriitorilor care pot lega ficţiunea de eseu, personajele inventate de realitatea personală, trecutul de prezent sau erudiţia sofisticată de amănunte (aparent) mărunte ale vieţii de zi cu zi. Se folosesc de el pentru a demonstra că nu există o prăpastie între ficţiune şi autodezvăluire, între cititorii de azi şi autorii din alte epoci, ori între lumea ce pluteşte în aerul rarefiat, a ideilor abstracte, şi ritualul datoriilor cotidiene, aparent superficial.
Ali Smith ştie că pasiunea ta înseamnă mai mult decât febrila devorare a unor volume. Că ascunde multe amintiri uitate apoi regăsite în experienţele personajelor favorite. Că îţi aminteşti de foşti parteneri, dialoguri şi despărţiri ori de câte ori dai peste un anumit titlu sau volum. Că transformi un anumit autor într-un alter ego mai curajos, dornic de a trăi anumite experienţe copleşitoare, de care tu ai tendinţa să te fereşti, dar la care tânjeşti în tăcere. Că există cuvinte pentru care dezvolţi obsesii şi cărora le asociezi o voluptate sau nişte senzaţii inexplicabile. Dar mai presus de orice, ştie că există o mare probabilitate ca noul său volum de povestiri să-ţi fi atras atenţia deoarece, într-un moment al vieţii tale, ai găsit o uşiţă de scăpare dintr-un orăşel plat şi claustrofob sau dintr-o mahala de capitală pestriţă, deschizând uşa unei biblioteci plublice, atunci când nu aveai bani de cărţi. Acelei biblioteci devenite un loc mitic şi căreia îi datorezi marea ta devenire, curajul de a pune întrebări incomode şi deschiderea spre depărtări ofertante pentru imaginaţie, dar mai ales o salvare din mărginire.
Despre un astfel de loc al salvării şi al evadării pomenesc nişte bookaholici rugaţi de Ali Smith să îşi descrie în câteva rânduri legătura cu bibliotecile publice. Amintirile, mărturiile şi declaraţiile lor de iubire pentru aceste insule aproape părăsite devin un preludiu pentru fiecare povestire din volumul Public library and other stories. Aceste proze scurte au fost scrise într-un moment în care foarte multe librării publice din Marea Britanie au pierdut finanţările venite din partea autorităţilor, fiind închise ori mutate în alte locuri, pentru a nu încurca planurile imobiliare sau de raţionalizare a cheltuielilor.
Una dintre cele mai frumoase declaraţii de iubire pentru bibliotecile publice îi aparţine lui Sophie Mayer şi precede povestirea The Human Claim. În această povestire Ali Smith prezintă, într-o manieră inedită şi insolită, fascinaţia unei cititoare pentru un anumit detaliu din biografia lui D.H. Lowrence, autorul ce a şocat pudibonda societate a secolului său când a scris Amantul doamnei Chatterlay:
For me, the public library is the ideal model of society, the best possible shared space, a community of consent – an anarcho-syndicalist collective where each person is pursuing their own aim (education, entertainment, affect, rest) with respect to others, through the best possible medium of the transmission of ideas, feelings and knowledge: the book.
Povestirile din acest volum fac parte din categoria prozelor scurte care la început nu promit ceva spectaculos, care să te zdruncine, să îţi schimbe perspectiva asupra vieţii ori să te izbească prin revelaţiile produse. Însă odată ce treci de jumatatea fiecărei povestiri, descoperi că micile detalii ale vieţii – unele banale, precum o plimbare într-un parc istoric, altele iritante precum dispariţia unei sume de pe cardul de credit pentru o achiziţie inventată, sau o ştire falsă din ziare, ce stârneşte o mică furtună în viaţa unei familii – se prelungesc în descoperiri şi trimiteri literare ce duc la o revizitare a unor scrieri reprezentative.
Legătura dintre literatură şi evenimentele mai mult sau mai puţin dramatice din vieţile personajelor-narator este dovada faptului că Ali Smith îşi păstrează marea promisiune făcuta de tiltu. Promisiunea regăsirii acelei intimităţi dintre cititor şi carte, dar mai ales dintre cititor şi biblioteca publică, locul unde a început, pentru mulţi, marea iubire pentru lectură. O intimitate adesea considerată o complicitate a minţilor emancipate şi vizionare, o societate secretă a idealiştilor sau o comunitate paralelă, tăcută, însă care ajunge să schimbe lumi, fără conflagraţii răsunătoare ori conspiraţii planetare. Tonul plin de compasiune pentru emoţiile trezite de cărţi în personajele sale, frazele cu farmec şi fluiditate poetică, melancolia şi umorul rafinat dulce-amar, aduse împreună în aceste povestiri, sunt o rechemare a timpului pierdut, când aveai timp să uiţi de trecerea orelor într-o bibliotecă sau în colţul preferat de savurare a volumelor împrumutate.
Prinse în momente de criză sau de cotitură ale vieţii lor sau în momentele de răgaz, când recheamă în prezent întâmplări din trecut prin flashback-uri încărcate de trimiteri literare, personajele acestor povestiri fac din cărţile preferate o cheie, un cod al rezolvării unor probleme ce nu par a fi legate de aceste scrieri evocate. Un cod pe care mulţi dintre noi au învăţat să-l descifreze la biblioteca publică, un loc unde angajaţii îşi considerau meseria o menire superioară şi o datorie faţă de libertatea şi evoluţia fiinţelor umane.
Citind fiecare mărturie ce precede povestirile, îţi dai seama că în ţările civilizate biblioteca este locul în care nu există bariere sociale, în care oamenii ce fac parte din categorii defavorizate pot avea acces gratuit la tehnologie, la internet, la site-urile cu joburi, al alte biblioteci virtuale. De asemenea, bibliotecile sunt o reţea în care angajaţii fac totul pentru a putea aduce un volum dintr-un mare oraş într-un sătuc uitat de lume, dacă există cititori interesaţi. Farmecul povestirilor scrise de Ali Smith pluteşte în acea nostalgie voluptuoasă după o lume pierdută, singura în care marginalii şi cei foarte săraci aveau parte de tratamentul şi de privilegiile celor mai norocoşi decât ei.