Recenzii carti bune

Cred sincer că aduce ghinion să cazi pe fereastra spartă de la etajul treisprezece al unei clădiri într-o vineri. Recunosc, în felul ăsta, sunt un superstițios. O pisică neagră îmi dă palpitații mai mari decât o mină antipersonal. Dacă trec pe sub o scară, sunt în stare să merg înapoi în mâini, în timp ce îmi scuip în sân, dacă așa scap de repercusiuni. Nu mă pun cu universul, așa că atunci când am auzit de reeditarea cărții Credințe și superstiții românești, de către editura Humanitas, am alergat până la prima librărie ca un spiriduş beat în căutare de încă un Guinness.

Acum ceva vreme, într-o galaxie foarte foarte îndepărtată de România... numită Peninsula Scandinavă, un cuplu, el scenarist/ea art director publicitar, se plictisește de la atâta bunăstare, așa că, de dragul unui joc amoros mai picant, se decid să-și calce un pic pe morala protestantă păcătuind pe fugă, cu fusta ridicată doar de ajuns, pe podelele unor case de vânzare. Apoi apare unul care respira greu, pentru că îi urmărise prin ușa întredeschisă, și îi spune bărbatului că o să-i dea o grămadă de bani dacă scrie un film erotico-porno bazat pe fapte reale, pentru că e la modă acum, sunt mai inspiraționale. Dând dovadă de o coloană vertebrală exemplară și o lipsă totală de prejudecăți sau talent, Will acceptă şi fata dispare. Bine aţi venit la Vizionare.

Iubire, una dintre cărţile reprezentative pentru literatura norvegiană contemporană, trezeşte reacţii extreme în rândul cititorilor, scoţând la iveală două percepţii total opuse privind imaginea femeii moderne.

Viaţa mi-a dăruit atâtea lucruri minunate şi m-a jefuit la fel de minunat... Sunt cuvintele prin care îşi începe destăinuirea Eszter, o femeie trecută de cincizeci de ani, dar având o lume afectivă la fel de intensă ca-n urmă cu douăzeci de ani, când un bărbat i-a marcat existenţa. De fapt, romanul unuia dintre cei mai mari scriitori interbelici, Sandor Marai, este compus din rămăşitele zilei în care protagonista l-a întâlnit ultima oară pe Lajos, aventurierul risipitor ce-a devenit marea ei iubire.

Gaspar Ilóm îngăduie ca pământului din Ilóm să i se fure visul din ochi.

Gaspar Ilóm îngăduie ca pământului din Ilóm să i se smulgă pleoapele cu securea...

Gaspar Ilóm îngăduie ca pământului din Ilóm să i se pârlească ramul ciuntit al genelor în văpaia lunii de culoarea furnicii bătrâne...