Recenzie – Jurnalul unei nopti nedesavarsite – Impleteste realul cu mitul in Japonia actuala

0
301

Povestirile din Jurnalul unei nopţi nedesăvârșite, în traducerea Dianei Tihan, ne reamintesc de ce ne atrage atât de mult literatura japoneză contemporană. Asemenea multor autori niponi actuali, Hiromi Kawakami împlestește degajat realul cu mitul. Este o împletire acceptată cât se poate de firesc de către personaje, încât ai impresia că de fapt lumea li s-ar părea nefirească fără apariţii (sau dispariţii) de neînţeles, puse pe seama acelor spirite ghidușe care iau forma unor animale.

Se deschide ușa tainică spre folclorul japonez

Cele trei proze scurte oferite de Hiromi Kawakami deschid o ușă tainică în cotidian. Ușa duce spre o lume suprarealistă având legături cu misterele folclorului japonez. În legendele japoneze sunt des întâlnite personajele feminine de o rară frumuseţe. Pentru ele bărbaţii își pierd minţile și le urmează orbește. Descoperă apoi că au fost păcăliţi. Femeile admirate de personajele masculine pentru frumuseţea lor ideală sunt de fapt niște șerpi sau niște vulpi ce iau înfăţișare umană pentru a poseda un pământean cam naiv.

Femei deghizate

Cu femei transformate în șerpi convieţuiesc și proagoniștii primei povestiri din Jurnalul unei nopţi nedesărvârșite. Unul dintre ele este o tânără angajată la o pravălie tradiţională unde se vând obiecte sacre budiste. Întoarsă acasă, după o zi de muncă, ea se trezește cu o femeie necunoscută. Străina se poartă cât se poate de afectuos. Îi pregătește felurile preferate de mâncare. Femeia grijulie îi spune că este mama ei. La sfârșitul fiecărei zile, se transformă în șarpe. Unul aparent inofensiv. Nici patronul mici pravalii tradiţionale unde lucrează protagonista, nici soţia acestuia și nici a unui important preot budist nu sunt străini de prezenţele unor șerpi ce iau o formă umană plăcută.

Ce îl impresionează pe cititorul occidental atunci când parcurge această primă poveste din volum (Când calci pe șarpe) este naturaleţea prin care personajele vorbesc despre niște întâmplări neverosimile. Nu își pun la îndoială propria sănătate mintală. Nu cred că suferă de halucinaţii atunci când au impresia că le intră în casă vietăţi fantastice. Dimpotrivă, povestesc despre ele ca despre niște animăluţe de companie.

Dispariţii inexplicabile

Le fel de natural vorbesc despre niște întâmplări halucinante și personajele din a doua povestire, Dispariţie. Evenimentele sunt relatate din perspectiva unei tinere care povestește cum fratele ei a dispărut brusc. Nu este prima dispariţie din familie. Fiecare generaţie are cel puţin un membru care dispare brusc. Unii se întorc, alţii nu. Cauzele rămân un mister. De fapt, personajele nici nu mai fac efortul de căuta informaţii plauzibile.

Plauzibilul rămâne de prisos în lumea lor, o lume inversată, în care doar cel obsedat de a pune ordinea raţională în drepturi este privit cu suspiciune. Şi în Dispariţie, a doua povestire din Jurnalul unei nopţi nedesăvârșite, apar animale fantastice. De data aceasta este vorba despre niște vulpi minuscule.

Inteligenta camuflare a mitului

În ciuda invaziei de întâmplări suprarealiste, povestirile nu sunt chiar atât de îndepărtate de lumea omului contemporan. Vietăţile fantastice și întâmplările aberante nu sunt decât o camuflare simbolică a unor trăiri și dorinţe ascunse, tabu. Femeia transformată în șarpe le amintește personajelor singuratice de frumuseţea apropierii umane. Nu întâmplător vine pentru a cere să i se cedeze rolul mamei.

Dacă în primele două povestiri fantasticul nu întrerupe ritualurile cotidiene ale personajelor, permiţând convieţuirea și amintindu-ţi de filmele lui Yorgos Lanthimos, în ultima suprarealismul întrerupe brusc ritmul coerenţei narative. De fapt, ultima povestire este fragmentată în mai multe întâmplări ciudate, având un fundal nocturn. Scenele par desprinse dintr-un vis ciudat, absurd, uneori înfricoșător. Alteori sunt precum un delir imortalizat într-o pictură suprarealistă sau într-un film având mesaje opace.

Japonia realismului magic

Prin cartea sa distinsă cu unul dintre cele mai apreciate premii japoneze, Akutagawa, Hiromi Kawakama te invită să descoperi legendele Japoniei. S-ar putea să ţi se pară ciudată naraţiunea dominată de evenimente aberante, unele apropiate de un vis total absurd. Dar poţi face și un exerciţiu de imaginaţie, punându-te în pielea unui oriental superstiţios. De multe ori, ceea ce noi considerăm superstiţii sunt pentru anumite personaje nipone o ultimă legăturăă cu tradiţiile și identitatea colectivă. Nu întâmplător povestirile și romanele contemporane revitalizează miturile, reinterpretându-le prin ochii japonezului modern. Aceste mituri pot fi o revigorantă accesare metaforică a unor stări ţinute prea multe vreme ascunse în abisurile psihicului.

Poţi comanda volumul de pe site-urile Polirom, Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să te inspiri și din articolul 7 cărţi fascinante despre arta ceaiului

7 carti fascinante despre arta ceaiului

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here