Recenzii carti bune

Dragă optimistule,

Aseară am observat o coadă imensă de oameni, aşteptând în spatele unor garduri, la Piaţa Universităţii, aşa că m-am aşezat şi eu, sperând la nişte tigăi ieftine de ziua mea. Visele mi-au fost spulberate când, după ce am doborât câţiva pensionari cu lovituri bine plasate la operaţiile probabile şi am călcat unul, doi copii în goana mea, am descoperit că pe asfalt erau cărţi moca şi flori ofilite, aruncate acolo cu ocazia Zilei Mondiale a Cărţii. Am luat un braţ, că totuşi erau gratis, dar sper că-mi înţelegi dezamăgirea. Într-o tigaie prăjeşti un cotlet, dar o carte la ce e folositoare?

Semnat: Gigi

Cu toții ne-am plictisit de încă un roman despre relații, iubiri neîmpărtășite și dragoste maladivă, de amoruri hipersensibile  și înșelătoare. Aceleași variațiuni pe aceeași temă, bla bla-ul social al comunităţii noastre sau ”hai să învârtim roata în același sens mereu, pentru că așa e confortabil și bine pentru toată lumea”. Însă, pentru această carte nu-și are rostul acest discurs ușor incriminator, căci, deși tratează temele sensibile ale relațiilor între oameni, din Franța actuală, totuși e diferită.

La ce bun să citeşti dacă, o dată ce-ai întors ultima pagină, nu începi să respiri altfel, să vezi altfel, să trăieşti şi să aştepţi moartea într-un mod diferit?Este întrebarea personajului central al unui roman ce vrea să te cutremure, să-ţi dărâme toate speranţele pe care le-ai investit în modelele culturale atât de mult ridicate în slăvi, începând cu greii secolului al XX-lea şi ajungând la vedetele artei contemporane.

Dacă Dr. House ar citi un roman cu picioarele întinse pe patul unui bolnav în comă, în timp ce îi mănâncă prânzul, de care oricum nu mai are nevoie, cel mai probabil ar fi Traficantul de arme scris de Hugh Laurie.

Când scrie proză scurtă, Ludmila Uliţkaia se dovedeşte a fi un păpuşar camaleonic. De la ironia necruţătoare la compasiunea reţinută este doar o schimbare de perspectivă în galeria portretelor care, dintr-un anumit unghi, par inocente şi neajutorate, din altul, parşive şi crude.

Sunt o carte. Ficţiune pură, avea să declare, flirtând, Alabama, un alter-ego al Zeldei Fitzgerald, cunoscută, din păcate, datorită rolului de soţie petrecăreaţă a unui mare autor, mai puţin ca dansatoare, pictoriţă şi, înainte de toate, scriitoare promiţătoare.