Cătălin Olaru

Oricât de amuzant ar fi pe alocuri, The Bachelor Weekend, debutul în lungmetraj al regizorului John Butler, suferă de pe urma a două mari slăbiciuni: apartenenţa acestuia la un gen bazat pe o contradicţie ireconciliabilă, respectiv nerespectarea până la capăt a regulilor care îl guvernează.

Împărţit în trei capitole clare (în Zurich, în Sils Maria, reprezentaţia) şi jucat în limba engleză, Clouds of Sils Maria, cel mai recent film al lui Olivier Assayas, e o reinterpretare mai puţin încruntată a clasicului Persona (şi cu o interpretă în rolul principal, Juliette Binoche, la fel de luminoasă).

Lucru deloc rar în cinema-ul românesc, Planşa al lui Andrei Gheorghe îţi lasă împresia că parcă nici nu are un scenariu, scris şi rescris de un scenarist, apoi învăţat pe de rost de nişte actori, repetat şi interpretat mai bine sau mai rău, după posibilităţile fiecăruia.

Cum-necum, când îi întrebi, mai toți copiii dau cam aceleași răspunsuri când sunt întrebați ce vor să se facă atunci când vor crește mari. Dacă ar fi după ei, ar geme țara de polițiști, pompieri și doctorițe. Noroc cu mine, care, la vremea mea, mai echilibram balanța. Poate n-o să mă credeți, dar vă jur că e adevărat, de fiecare dată, replica mea era aceeași: eu când o să fiu mare vreau să fiu membru în juriul FIPRESCI!

Point of view-ul sau unghiul subiectiv lasă prim planul, în filmul lui Filho, unui Point of Hearing, adică ceea ce s-ar putea numi, în limba română, auz subiectiv. În segmentul introductiv, un ritm tribal se intensifică, apoi este repetat şi se diversifică. În acelaşi timp, sunetele diegetice sunt, la rândul lor, din ce în ce mai pronunţate.

Deși muzica e compusă de Junkie XL, nu prea am avut parte, în timpul acestei ecranizări după un roman de Veronica Roth, de a little less conversation.