Publicitate mincinoasa: Bărbati misto de John Butler

0
461

Oricât de amuzant ar fi pe alocuri, The Bachelor Weekend, debutul în lungmetraj al regizorului John Butler, suferă de pe urma a două mari slăbiciuni: apartenenţa acestuia la un gen bazat pe o contradicţie ireconciliabilă, respectiv nerespectarea până la capăt a regulilor care îl guvernează.

În comediile dedicate unui week-end 100 % masculin care precede o nuntă, valoarea cardinală e masculinitatea, văzută în permanenţă ca fiind determinată de practica repetată şi cu elan a unei sume de vicii, respectiv ceva ce trebuie apărat cu orice preţ, duşmanul nefiind atât persoana de sex opus, cât persoana de sex opus văzută în contextul instituţiei căsniciei. Timp de două zile, bărbaţii din aceste filme se dedau unui număr extrem de limitat de grozăvii, iar delirul lor hedonist le furnizează bărbaţilor din sală, căsătoriţi sau nu, un important debuşeu. Debandada din actul II e, însă, întotdeauna legitimată de finalul în care petrecăreţii se întorc acasă şi nunta are loc, moment aproape întotdeauna incongruent cu restul filmului şi care rareori convinge. Un obiect bun pentru un singur lucru sau o sperietoare în trei sferturi din film, femeia devine, pe ultima sută de metri, om (mai mult, devine raţiunea însăşi de a fi a viitorului mire, care rosteşte cuvinte care învăţate pe de rost în faţa altarului). După ce eroii filmului fac tot felul de chestii pe care familia şi establishmentul le interzic cu desăvârşire, familia şi establishmentul au câştig de cauză, iar în asta ar trebui să vedem un happy end. The Stag nu face excepţie, cu diferenţa că situaţiile comice din film sunt, totuşi, ocolite de vulgaritate (şi, din păcate, ocazional şi de umor).

Apoi, se pune întrebarea: de ce sunt, totuşi, mişto bărbaţii lui John Butler? Pentru că vorbesc despre propriile lor sentimente fără să se teamă că ar fi judecaţi sau ridiculizaţi de către ceilalţi bărbaţi mişto? Pentru că nu se feresc să se arate aşa cum sunt (protagonistul care, după o decepţie amoroasă, e incapabil să se ataşeze de partenerele sale)? Pentru că plâng în public, iar asta nu îi face să decadă în ochii prietenilor, dimpotrivă? Dar tocmai asta îi face nepotriviţi pentru o astfel de comedie! Promisiunea implicită a oricărei producţii despre un bachelor weekend e că spectatorului i se vor furniza cantităţi generoase de distracţie tipic masculină (sau cel puţin de ceea ce se consideră, în interiorul acestui filon, că ar fi distracţia tipic masculină). În esenţă, bărbaţii apreciază pe lumea asta trei lucruri mari şi late: sexul (cu precădere cu prostituate, dacă se poate asiatice), consumul nesăbuit de alcool, care vine la pachet cu mahmureala, respectiv consumul nesăbuit de stupefiante, cu complicaţii de regulă absurde (felina lui Mike Tyson din Marea mahmureală), ingrediente care rareori lipsesc din reţeta dezmăţurilor premaritale cinematografice. Or, în The Stag, bărbaţii mişto sunt atât de cuminţi, că nu fac deloc sex, beau cu moderaţie (adică se îmbată o singură dată în întreg weekendul şi nici măcar nu e o beţie cruntă – nimeni nu vomită pe nimeni, nimeni nu agresează vreun poliţist, nimeni nu e arestat) şi singurul drog pe care îl consumă este Ecstasy, cu consecinţe minime (nu se trezesc în Groenlanda, printre foci şi vulpi polare). Aşa cum sunt ei descrişi în filmul ăsta, bărbaţii lui Butler sunt mişto doar pentru o singură categorie de spectatori: femeile măritate sau pe cale să se mărite.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here