Facebook
Acasă Timp liber Filme Pagină 147

Filme

Ultimele

Castigatorii Festivalului de Film de la Berlin 2012

Mihaela Matei
-
1

Aseara s-au anuntat castigatorii Festivalului International de Film de la Berlin. In competitia oficiala s-au aflat 18 lungmetraje, dintre care 9 au fost premiate de juriul condus in acest an de regizorul Mike Leigh (Another Year, Naked). Asadar, Ursul de Aur pentru cel mai bun film, marele premiu al Festivalului, a fost castigat de productia italiana Cesare deve morire, film pe care l-am remarcat si noi cand am anuntat nominalizarile.

Se poate observa usor ca aproape toate filmele premiate trateaza cazuri sociale produse de saracie, rasism sau probleme politice. 

URSUL DE AUR:  Cesare deve morire

O docu-drama alb-negru regizata de Paolo si Vittorio Taviani, cu un subiect original: interpretarea piesei lui Shakespeare Iulius Cezar de detinutii dintr-o inchisoare de mare securitate.

URSUL DE ARGINT – GRAND PRIX:  Just The Wind

Opera regizorului ungur Bence Fliegauf, Csak a Szel (Just The Wind) este inspirata din povestea adevarata a asasinarii unei familii de tigani din Ungaria.

URSUL DE ARGINT – CEL MAI BUN REGIZOR:  Christian Petzold pentru filmul Barbara

Este filmul regizorului german Christian Petzold care urmareste viata in Germania socialista si frica de a nu fi subiectul securitatii RDG-iste. Christian Petzold este la al 11-lea film si la al treilea prezent la Berlinale.

URSUL DE ARGINT  – CEA MAI BUNA ACTRITA:  Rachel Mwanza in Rebelle (War Witch) 

Rachel Mwanza primeste premiul pentru debutul in filmul Rebelle, al regizorului Kim Nguyen, despre filmul civil din Congo. 

URSUL DE ARGINT – CEL MAI BUN ACTOR:  Mikkel Boe Folsgaard           URSUL DE ARGINT – CEL MAI BUN SCENARIU:   Nicolaj Arcel si Rasmus Heisterberg, ambele pentru filmul A Royal Affair

Ambele premii au fost primite de drama daneza A Royal Affair, a regizorului Nikolaj Arcel, care este un thriller istorico-politic despre un medic cu viziune din secolul al XVIII-lea, ce aplica in societatea daneza ideile iluminismului: libertatea cuvantului si a presei, abolirea torturii, reformarea educatiei.

URSUL DE ARGINT pentru realizare artistica extraordinara:  Lutz Reitemeier pentru imaginea filmului White Deer Plain (Bai lu yuan)

White Deer Plain este filmul chinezesc  al regizorului Wang Quan'an, care a castigat in 2006 Ursul de Aur cu filmul Tuya's Marriage. 

Premiul Alfred Bauer, acordat in memoria fondatorului festivalului, pentru inovatie artistica:  Tabu

Este filmul regizorului portughez Miguel Gomes, un film nostalgic amestecat cu ironie si umor despre drama unei femei si istoria artei cinematografice.

URSUL DE ARGINT – PREMIU SPECIAL:  Ursula Meier pentru L'enfant d'en haut (Sister)

Filmul Sister, al regizoarei elvetiene Ursula Meier, spune povestea a doi copii saraci care fura schiuri dintr-o statiune de lux din Muntii Alpi.

URSUL DE AUR ONORIFIC:  Meryl Streep, premiata pentru intreaga cariera

Meryl Streep a primit Ursul de Aur onorific pentru intreaga cariera, prilej pentru proiectia ultimului ei film, The Iron Lady.

Cinematografia romaneasca a fost si ea prezenta la Berlin in diverse sectiuni ale festivalului, dar fara niciun film in competitia oficiala: Toata lumea din familia noastra (regizor Radu Jude), Diaz – Don't Clean Up This Blood (regizor Daniele Vicari, coprodus de romanul Bobby Paunescu), Cristian (regizor Tudor Giurgiu). 

Gasesti pe Postmodern aici toate filmele nominalizate la Festival in acest an.

Balada trista de trompeta

Post Modern
-
0

Balada trista de trompeta este un film dement care te lasa fara suflare prin violenta flamboaianta. Folosind o estetica grotesca si bizara, Balada trista de trompeta este o metafora a luptei tragice (dar si rizibile) pentru dragoste, viata si fericire.

Personajele principale sunt doi clovni, unul vesel si unul trist, ce ajung la confruntari cosmice pentru dragostea unei femei, Natalia, trapezista circului. Filmul se deschide in perioada Razboiului Civil Franchist din Spania anului 1937. Luptatori ai Razboiului recruteaza cu forta un clovn in mijlocul unei reprezentatii a circului.

Fast-forward, Javier, fiul primului clovn, ajunge peste ani sa joace rolul clovnului trist intr-un circ prafuit. Destul de repede sotia proprietarului circului, Natalia, incepe sa simta o atractie pentru personalitatea trista si introverta a lui Javier, prin contrast cu cea a lui Sergio, proprietarul circului si sotul ei, o bruta incredibila.  

Tensiunea si gelozia din triunghiul amoros ajunge la punctul de fierbere rapid, descarcandu-se intr-o serie de confruntari a celor doi clovni iesiti din minti. Filmul merita vazut pentru intalnirile violente dintre cei doi, suprarealiste si foarte apetisante vizual. 

Filmul a rulat deja in Romania, dar poate fi gasit cu usurinta online.

Restless

Mihaela Matei
-
0

Titlul ultimului film al lui Gus Van Sant, Restless, are conotatii nu tocmai fericite pentru noi, aducandu-ne aminte de serialul TV fara sfarsit The Young and The Restless (poate inca mai e difuzat pe la o televiziune obscura).

Nu te lasa influentat de memoria afectiva, Restless este un film cu potential. Asta pentru ca este regizat de americanul Gus Van Sant, cel care a creat Good Will Hunting, Elephant, Paranoid Park, My Own Private Idaho, Milk, iar rolul principal este interpretat de actrita australiana Mia Wasikowska, o actrita care la 22 ani a avut deja parte de roluri foarte interesante in Alice in Wonderland, Jane Eyre si Albert Nobbs.

Gus Van Sant este regizorul inspirat de adolescenta, asa ca isi pastreaza muza si in ultimul film. Restless este povestea de dragoste dintre doi adolescenti: Enoch (jucat de Henry Hopper) si Annabel (Mia Wasikowska). Enoch nu mai merge la scoala, in schimb ii plac ritualurile funerare, prin urmare participa la inmormantarea unor necunoscuti impreuna cu prietenul lui, o fantoma a unui pilot kamikaze (jucat de Ryo Kase). Annabel nu mai merge nici ea la scoala pentru ca are o faza terminala de cancer. Oricat de neverosimil si excentric ar suna un astfel de scenariu, povestea de dragoste dintre cei doi se leaga.

Dupa cum spuneam, pe Enoch il joaca Henry Hopper, la primul rol intr-un film. Acesta este fiul actorului Dennis Hopper.

In Romania nu a fost inca distribuit, dar il poti vedea direct pe internet.

Bel ami

Mihaela Matei
-
0

Bel Ami este ecranizarea americana dupa romanul lui Guy de Maupassant cu acelasi nume, scris in 1885. Filmul, ca si cartea, urmareste procesul de parvenire in lumea celor bogati si puternici a jurnalistului Georges Duroy, prin manipularea unor femei puternice si bogate, devenite amantele lui.

Filmul descrie acelasi balci al desertaciunilor umane ca si Thackerey (romanul sau, Balciul Desertaciunilor, a aparut chiar in aceeasi perioada (1848), dar are in vizor societatea britanica).  De fapt spune o poveste ce poate fi "conjugata" la orice timp, inclusiv prezent.

Filmul este o ocazie buna de a le vedea jucand pe Uma Thurman (Pulp Fiction, Kill Bill, Sweet and Lowdown), Kristin Scott-Thomas (The English Patient, Four Weddings and a Funeral, Gosford Park si mai noile Elle s'appelait Sarah, Partir, Il y a longtems que je t'aime) si Christina Ricci (Monster, Buffalo '66).

Georges Duroy este interpretat de Robert Pattinson, erou in seria Twilight. Pe langa serie, Robert a jucat anul trecut in filmul Water for Elephants.

Cei doi regizori ai filmului, Declan Donnellan si Nick Ormerod sunt la primul lor lung-metraj.

Bel ami a avut premiera acum cateva zile in cadrul Festivalului de Film de la Berlin.

We Need To Talk About Kevin

Mihaela Matei
-
0

We Need To Talk About Kevin nu este un film mainstream, pentru ca iti fenteaza orice asteptare cinematografica in tratarea subiectului sensibil pe care si l-a ales. Tema este una care joaca in mintea multor parinti probabil non-stop: frica de esec in privinta educatiei copiilor; daca nu ne vor iubi? sau daca nu ii vom putea noi iubi?

Tilda Swinton joaca rolul unei mame care traieste un cosmar: fiul ei adolescent este responsabil pentru atacul armat asupra colegilor lui de liceu, in urma carora cativa mor de mana lui.

Viata Evei (Tilda Swinton) este complet distrusa. Filmul este un amestec de flashback-uri si viata de dupa atac. Timpul petrecut impreuna cu fiul ei de-a lungul anilor, de la nastere pana la atac, este revizitat iar si iar de Eva fie pentru a gasi explicatii, fie pentru a se invinovati. Imposibilitatea comunicarii intre cei doi, mama si fiu, este interogata iar si iar in fiecare flashback. Privitorul este pus intr-un continuu balans, fie simtind ca este vina Evei pentru dezastrul produs, fie ca adolescentul Kevin (Ezra Miller) este absolut incorigibil. Filmul nu te lasa sa iei partea in mod confortabil a niciunuia dintre personaje.

Tilda Swinton n-a avut probleme in portretizarea Evei, oferind pe ecran o combinatie inteligenta de sensibilitate, demnitate si raceala extrema. Merita usor o nominalizare la Oscar; la fel si filmul merita o nominalizare pentru cel mai bun film din 2011.

Regizoarea britanica Lynne Ramsay a realizat inca doua filme de lung-metraj in trecut: Ratcatcher si Morvern Callar, ultimul castigator al Premiului Tineretii la Festivalul de la Cannes in 2002.

Desi la noi nu a fost anuntat pe ecrane, poate fi urmarit online.

Albert Nobbs

Mihaela Matei
-
0

Albert Nobbs, o femeie care pretinde de 30 de ani ca este barbat pentru a gasi mai usor de lucru in Irlanda secolului XIX, traieste o viata discreta ca servitor intr-un hotel. Albert este cunoscut pentru personalitatea introvertita si constiinciozitate, dar unii il vad ca pe o ciudatenie. Viata i se schimba dupa ce il cunoaste pe Hubert Page, o femeie ce joaca aceeasi carte, dar care, spre deosebire de Albert, si-a gasit un anumit echilibru.

Albert este jucat de Glenn Close, care a primit o nominalizare la Oscar pentru rol, iar Hubert de Janet McTeer, si ea nominalizata.

Desi probabil si-ar dori sa aiba mize feministe sau chiar de preferinte sexuale homoerotice, filmul reuseste sa marcheze doar o miza actoriceasca. Glenn Close si McTeer merita toate aplauzele.

Regizorul lui Albert Nobbs, Rodrigo Garcia, este cunoscut mai ales pentru productiile TV, dar si pentru lung-metrajele Mother and Child si In Treatment.

Serialul Enlightened

Mihaela Matei
-
0

Enlightened este serialul produs de HBO care a avut premiera in toamna lui 2011, in care rolul principal este interpretat de Laura Dern, una din actritele preferate ale regizorului David Lynch. Deja Laura Dern a castigat pentru personajul pe care il face in Enlightened Globul de Aur, 2012.

La noi serialul nu ruleaza inca, dar poate fi urmarit online.

Laura Dern joaca rolul unei corporatiste divortate, care este concediata in urma unei caderi nervoase. Ca sa isi revina, Amy (Laura Dern) pleaca in Hawaii intr-un centru de meditatie si refacere spirituala. Se intoarce "iluminata" cu multa intelepciune si cu porniri si mai ciudate decat cele cu care plecase: plina de idei cum sa schimbe lumea, cu un intreg arsenal de sloganuri automotivationale, carti de self-help si impresia ca toata lumea merita dragostea ei. Cu toate bunele intentii, cei din jur o privesc ca pe o ciudata, incepand cu mama ei, pana la fostii colegi si fostii sefi.

Si chiar este ciudata, plus bezmetica si patetica. Asta pentru ca sufera si este confuza. Viata ei nu urmeaza nicio logica, toate caile pe care le-a urmat (in cariera si casnicie) s-au incheiat cu un esec, iar ceasul biologic ticaie tare. Enlightened este o reusita in modul cum o portretizeaza pe Amy intr-o continua impiedicare si balbaire, iar grimasele pierdute ale Laurei Dern transmit toata nebulozitatea pe care o experimenteaza personajul, trecand ca personajele lui Shakespeare de la o stare (calm, seninatate) la alta (furie, disperare) foarte rapid. 

Ideea filmului este de asemenea foarte buna: sa arati pas cu pas in viata de zi cu zi starea de alienare pe care o cauzeaza munca intr-o corporatie – in care sensul muncii tale este complet pierdut – si artificialitatea inerenta unei vieti in care valorile naturale sunt desuete. Cine nu s-ar identifica cu starile lui Amy?

Pe langa Laura Dern (Blue Velvet, Inland Empire, Wild at Heart, Jurassic Park), in serial joaca, in rolul mamei lui Amy, Diane Ladd (Chinatown, Wild at Heart), – chiar mama Laurei Dern in realitate, si Luke Wilson, fratele mai mic al actorului Owen Wilson. Toti trei joaca excelent, dar parca Diane Ladd este cireasa de pe tort.

Serialul este creat de regizorul si actorul Mike White (care joaca in Enlightened rolul colegului de munca devenit prieten al lui Amy), impreuna cu Laura Dern. 

Enlightenedeste foarte apreciat de critica, dar succesul comercial se lasa asteptat (audientele sunt destul de mici). Motivul pentru care a primit sansa unei a doua serii este aprecierea criticii, inclusiv nominalizarile la Globurile de Aur si premiul acordat Laurei Dern.

Hugo – un esec supralicitat la Oscar

Post Modern
-
0

Ce vrea sa spuna Hugo? Si cui? Un film prea lung (peste doua ore), prea tras de par, prea fragmentat, prea de toate. Si, in plus, moralizator. Aspecte care sunt date uitarii de toata lumea (in frunte cu Academia Americana de Film care i-a acordat cele mai multe nominalizari la Oscar 2012, 11 in total), in principal pentru ca e filmat de Martin Scorsese. 

Tot respectul pentru Scorsese (pentru Gangs of New York, Casino, The Age of Innocence, Taxi Driver si multe altele), dar de ce Hugo? Daca nici Martin Scorsese nu face un film adevarat (fara atatea interventii artificioase pe calculator, pentru ca este clar super-tehnologizat si tehno-slefuit), mai ales cand alege sa aduca un omagiu cinematografului (pentru ca de fapt Hugo asta incearca sa fie), atunci inseamna ca Hollywood-ul este o cauza pierduta. M-am plictisit si sastisit de filme facute cu niste bugete fantasmagorice (Hugo a avut un buget estimat de IMDB la 170 milioane USD, prin comparatie filmul numarul doi ca nominalizari la Oscar 2012, The Artist, un film frantuzesc, a avut un buget de aproximativ 15 milioane USD) dar carora le lipseste orice seva creativa, inovativa, autentica. Hollywood-ul aplica la infinit aceeasi reteta: compenseaza impotenta creativa cu o opulenta enervanta afisata in orice detaliu tehnic, de costume, de resurse in general. Ce pacaleala!

Probabil nu as fi fost atat de vehementa daca filmul nu ar fi primit atatea nominalizari la Oscar. Asta inseamna, intr-un fel, ca este cel mai bun produs al industriei americane de film din anul 2011. Un film despre un copil orfan care traieste intr-o gara si incearca sa isi traiasca pasiunea pentru modul de functionare a diverse mecanisme (ceasuri, un robot avant la lettre, etc). Dupa ce te plictisesti bine urmarind "aventurile" lui Hugo, povestite cu un haz si stil de parca ar vrea sa copieze stilul european al unor regizori ca Jacques Tati (Les vacances de Monsieur Hulot) sau Jean-Pierre Jeunet (Amelie), dar fara chic-ul lor, primesti revelatia: sa respectam, sa conservam, sa iubim filmele. Asta dupa ce am fost bine instruiti (a se citi sapuniti) sa citim, pentru ca, da, cine ar fi crezut, cartile si lectura sunt minunate. Stim, Martin Scorsese a facut mult bine prin initiativa de a reconditiona si salva pelicule de film vechi sau in stare inaintata de degradare. Dar nu era nevoie sa creeze un film prin care sa isi autovalideze valorile morale si alegerile.

Spoiler: Spilul filmului este ca batranul deziluzionat care il persecuta pe Hugo este marele regizor Méliès, unul dintre primii creatori de film din istorie, cel care a deschis drumul pentru cinematografia non-realista. Ce lovitura de teatru, cat de neasteptata si lipsita de orice legatura cu orice se intamplase pana atunci in film! Asta fara ironie.

Imaginatia lui Scorsese este mecanicista si functioneaza la fel de uscat si sigur ca mecanismele pe care le admira Hugo, in niciun caz flamboaiant ca imaginatia unui Tim Burton, de exemplu. Atunci de ce sa faci un film pentru copii? Doar ca sa le tii o lectie? Admit, copiii ar putea vedea mai multe in film decat un adult, totusi aventura promisa nu este acolo. 

Este ironic si trist ca anul acesta primele doua filme ca numar de nominalizari sunt acordate unor filme ce se vor omagiu artei cinematografice. Cand ajungi sa ai asemenea metadiscursuri, mai ales in filme mainstream (cum e Hugo), este clar ca arta respectiva si cei care o realizeaza au ajuns mult prea constienti, decadenti, blazati si nu mai pot spune o poveste (in cazul cinemaului), fara o meditatie asupra mediului de expresie.

In film joaca actori buni, dar asta nu salveaza cu nimic situatia: Sacha Baron Cohen, Ben Kingsley, Emily Mortimer, Jude Law. 

Festivalul de Film de la Berlin – Berlinale 2012

Mihaela Matei
-
0

Intre 9 si 19 februarie va avea loc la Berlin primul festival mare european de film din acest an, aflat la a 62-a editie: Berlinale. Altfel decat Festivalul de la Cannes si cel de la Venetia, Berlinale este nu doar o intalnire a profesionistilor din cinematografie ci un eveniment cu deschidere pentru cei interesati de film, avand 400 de filme proiectate si peste 300.000 de bilete vandute in fiecare an. 

In 2012 se vor lupta pentru Ursul de Aur si de Argint 18 filme aflate in sectiunea Competitie a Festivalului. Pe langa cele 18, in aceasta sectiune vor mai fi proiectate cinci filme in afara competitiei. 

Postmodern a remarcat cateva filme pentru potentialul artistic sau pentru probabilitatea de a ajunge si in cinematografele romanesti. Acolo unde trailerele sunt disponibile deja le gasesti la finalul articolului.

Jayne Mansfield's Car

Un film regizat de Billy Bob Thornton produs de rusul Alexander Rodnyansky, aflat la primul proiect american. Filmul este o drama familiala in care joaca, pe langa Billy Bob Thornton, Kevin Bacon, Robert Duvall si John Hurt.

Les adieux a la reine

Cu Lea Seydoux, Diane Kruger si Virginie Ledoyen, este filmul despre Revolutia Franceza care va deschide competitia de la Berlin pe 9 februarie.

Bel ami

In afara competitiei, Bel ami este ecranizarea romanului lui Maupassant despre ipocriziile sociale din 1885 , in care joaca Uma Thurman, Robert Pattinson, Kristin Scott Thomas, Christina Ricci, si regizat de Declan Donnellan si Nick Ormerod.

Cesare deve morire

Un film italian regizat de Paolo si Vittorio Taviani, cu un subiect excentric: interpretarea piesei lui Shakespeare Iulius Cezar de detinutii dintr-o inchisoare de mare securitate.

The Flowers of War

In afara competitiei, The Flowers of War este o productie chinezeasca in care rolul principal este interpretat de Christian Bale si regizata de Zhang Yimou, un obisnuit al Festivalului de la Berlin.

Postcards from The Zoo

Opera regizorului indonezian Edwin este drama despre nostalgie si dor, teme abordate prin magie, onirism si poezie.

Extremely Loud and Incredibly Close

In filmul lui Stephen Daldry aflat in afara competitiei si nominalizat la Oscar, Extremely Loud and Incredibly Close, joaca Tom Hanks, Sandra Bullock si Max Von Sidow, iar povestea este centrata pe un copil ce isi pierde tatal in atacurile teroriste din septembrie 2001.

Shadow Dancer

Un thriller psihologic in afara competitiei, cu Clive Owen si Gillian Anderson.

Tabu

Este filmul regizorului portughez Miguel Gomes, un film nostalgic amestecat cu ironie si umor despre drama unei femei si istoria artei cinematografice.

The Iron Lady

Sa n-o uitam pe Meryl Streep, care va primi un Urs de Aur onorific pentru intreaga cariera, prilej pentru proiectia ultimului ei film, The Iron Lady, despre care am scris si noi aici.

Printre cele 23 filme din sectiunea Competitie se mai regasesc:

  • A moi seule (o drama a revenirii dintr-o perioada traumatizanta din viata unei tinere, regizata de francezul Frederic Videau, aflat la al doilea lung-metraj al carierei)
  • Aujourd'hui (tot o drama franceza, despre un emigrant senegalez care se intoarce in tara natala in ultima zi din viata, regizata de Alain Gomis, la al treilea lung-metraj)
  • Filmul chinezesc Bal lu yuan (White Deer Plain) al regizorului Wang Quan'an, care a castigat in 2006 Ursul de Aur pentru filmul Tuya's Marriage
  • Filmul nemtesc Barbara despre viata in Germania socialista si frica de a nu fi subiectul securitatii RDG-iste, regizata de Christian Petzold, la al 11 film si la al treilea prezentat la Berlin.
  • Captive, o coproductie europeana in care rolul principal ii revine lui Isabelle Hupert despre viata ca ostatic, regizata de Brillante Mendoza 
  • Flying Swords of Dragon Gate, un film de arte martiale venit din Hong Kong (in afara competitiei)
  • Coproductia germano-norvegiana Gnade (Mercy), o melodrama cu imagini poetice
  • In afara competitiei, Haywire, filmul lui Steven Soderbergh, care ruleaza si la noi in cinematografe in aceasta perioada
  • Meteora, filmul grecului Spiros Stathoulopoulos despre viata calugareasca la Meteora
  • filmul nemtesc Home for The Weekend, o drama familiala a regizorului Hans-Christian Schmid.
  • Filmul unguresc Just The Wind; drama spaniola Dictado; thriller-ul politic si sexual A Royal Affairal danezului Nicolaj Arcel; L'enfant d'en haut, al regizoarei Ursula Meier; Rebelle, un film despre razboiul civil din Congo

Cinematografia romaneasca este si ea prezenta la Berlin in diverse sectiuni ale festivalului, fara niciun film insa in lupta pentru marile premii: Toata lumea din familia noastra (regizor Radu Jude), Diaz – Don't Clean Up This Blood (regizor Daniele Vicari, coprodus de romanul Bobby Paunescu), Cristian (regizor Tudor Giurgiu). 

The Iron Lady – un film doar pentru Meryl Streep

Post Modern
-
0

Nu mai e nimic nou in faptul ca Meryl Streep este o actrita excelenta, cea mai buna din generatia ei. Cu toate astea arta lui Streep poate inca sa perplexeze.

The Iron Lady e un film destul de slab dar este dus pe umerii de urias ai lui Meryl Streep. Desi plin de clisee cinematografice si locuri comune de discurs politic, The Iron Lady te prinde in poveste datorita actritei americane, in principal, si datorita catorva scene in care Margaret Thatcher are momente sclipitoare in adresare.

Filmul este, la fel ca si The Queen, un pretext pentru a prezenta romantat o bucata din istoria recenta a Marii Britanii si un motiv, la fel de bun, pentru a oferi o partitura buna unei actrite reprezentative: Helen Mirren in The Queen, Meryl Streep in The Iron Lady. Dincolo de asemanari, The Iron Lady nu reuseste sa fie un produs cinematografic la fel de echilibrat ca The Queen, manipuland copios privitorul pentru a smulge reactii emotionale.

Revenind la cum apare Thatcher in film, nu-mi dau seama daca producatorii si regizorul sunt constienti de toate defectele Doamnei de Fier si le si asuma (sper sa fie asa) sau pentru ei e ideala in imaginea din The Iron Lady, dar de cele mai multe ori o vedem cu idei fixe, lipsita de flexibilitate, putin ridicola in conceptie, voce si imbracaminte , chiar si dupa ce e slefuita de consultantii de imagine. Dar ce om de actiune nu e ridicol in ochii celorlalti care stau pe margine si vad un nebun hotarat sa rastoarne lumea?

Apropo de idei si actiune, Doamna Thatcher (conform portretului din film) are o filosofie simpla, prezentata in scene foarte puternice: compromisul nu este acceptabil, pentru ca "We will stand on principle or we will not stand at all"; ideile sunt cele care conteaza, nu emotiile si senzatiile, pozitie rezultata din apostrofarea pe care Doamna Thatcher i-o administreaza unui medic la intrebarea cum se simte: "people ask you now what you feel, not think"; si crede ca oamenii au datoria "to just DO somethink, no to BE someone", o invitatie la un anumit gen de modestie concertata cu actiunea. 

Da, filmul are si o incarcatura feminista, fata de care filmul isi pastreaza o neutralitate aseptica. Intr-o societate conservatoare si intr-o lume a barbatilor, Doamna de Fier apare inadecvata si stridenta cateodata, dar pare ca nu vede nimic din toate astea. Merge inainte cu o determinare de berbec, impingandu-si inainte cauza: fie ca e vorba de incheierea Razboiului Rece, conflictul din Insulele Falkland, atacurile teroriste ale IRA (Armata Republicana Irlandeza) sau conflictele de politica interna.

Meryl Streep a primit Oscar-ul in acest an pentru cel mai bun rol principal si un Glob de Aur pentru interpretarea din The Iron Lady. 

Vezi mai multe

Ultimele articole

© Copyright Postmodern 2026