Marea iubire a lui Sebastian – teaser pentru opera lui

Da, afisul este horror, dar nu e reprezentativ.

Marea iubire a lui Sebastian este un spectacol care se joaca la Cafeneaua Godot, cu actorii Marius Manole, Rodica Mandache, Ioana Macaria si Istvan Teglas. Piesa este povestea iubirii dintre actrita Leny Caler si dramaturgul-criticul-scriitorul Mihail Sebastian. Leny Caler, ajunsa la batranete, rememoreaza cu nostalgie scene de viata petrecute cu Sebastian, in timp ce Mihail Sebastian trece in piesa prin toate starile indragostitului, mai ales ale unuia caruia dragostea nu ii este cu adevarat impartasita.

Desi admirativa la adresa scrisului lui ironic si lucid, Leny este usor dezamagita cand intalneste in realitate un Sebastian timid si nu foarte aratos. Dialogul dintre Mihail si Leny este in general caustic si incisiv, mai ales din partea lui Mihail Sebastian care isi diseca usturator propriile senzatii amoroase in discrepanta cu nepasarea si superficialitatea lui Leny. Dar piesa trece sub tacere fragmente mai putin "indragostite" ale lui Sebastian dezvaluite in "Jurnal-ul" lui, din care reiese un Sebastian mai meschin. Vezi mai jos fragmentul trecut sub tacere.

Piesa este slaba ca text, marsand pe idei de genul "teatrul este ceva misterios si copilaresc", "falia dintre generatii este din ce in ce mai adanca" si alte locuri comune. Monoloagele lui Leny (Rodica Mandache) in reflectie libera sunt intr-o anumita masura obositoare. Cele mai bune texte sunt fragmentele din piesa lui Sebastian, Jocul de-a vacanta, pe care a scris-o pentru Leny (rolul Corina) si care a avut premiera in anul 1938. 

De fapt piesa de la Cafeneaua Godot este un teaser pentru opera lui Mihail Sebastian. Te inspira sa il (re)descoperi pe Sebastian ca scriitor ("Accidentul"), publicist, dramaturg ("Steaua fara nume", "Ultima ora"), si memorialist ("Jurnalul"). Este principalul impuls cu care pleci de la "Marea iubire a lui Sebastian". Pe cand asteptarea mea era sa primesc reflectii inteligente asupra iubirii ca sentiment si proces.

Apropo de acest impuls spre opera lui Sebastian, poti asculta piesa "Jocul de-a vacanta" mai jos – teatru radiofonic cu Radu Beligan in rolul principal:

Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanta

Asculta mai multe audio diverse

La 69 de ani, Rodica Mandache are aceleasi triluri si cochetarii pe care le stim, fiind destul de credibila in rolul frivolei si prea-iubitei Leny Caler. Doar ca mai degraba la o varsta mai tanara a lui Leny, nu la batranete. Actorul Marius Manole, in rolul lui Sebastian, este serios si absorbit (asa cum il descoperim in orice rol), cum ni l-am imagina si pe Sebastian. Dar dincolo de aceste observatii, nici Rodica Mandache, nici Marius Manole nu fac saltul fara plasa de siguranta, "leap of faith" in textul piesei si in profunzimea personajelor. Il vad pe Sebastian ca pe o persoana nevrotica, care se consuma intens in gandurile si textele lui, ca si in iubire. In piesa, Sebastian este doar serios dar nu dispera existential pentru asa-zisa "marea lui iubire". 

Piesa este pusa in scena ca si cum ar fi un spectacol-lectura. Fiecare dintre cei patru actori isi declama replicile stand pe scaun si tinand in maini textul. "Marea iubire a lui Sebastian" s-a nascut din intalnirea actritei Rodica Mandache cu memoriile lui Leny Caler, textul fiind un mozaic format din corespondenta dintre Leny Caler si Mihail Sebastian, "Jurnalul" lui Mihail Sebastian si piesa lui "Jocul de-a vacanta". Dupa cum spuneam insa, anumite fragmente sunt trecute sub tacere: 

"E o "fată bună". Voi putea într-o zi s-o primesc într-o garsonieră a mea, s-o fut, să bem un pahar de vin, să fumăm o ţigare, să punem o placă de patefon şi s-o ascult cu indiferenţă, cel mult amuzat – poveştile ei despre foşti amanţi din trecut? Dacă da, va fi perfect.
E şi asta o forma de fericire şi cu siguranţă aş fi fericit.
[…]
– Dă-te la ea – mergi la sigur -, se regulează cu oricine."

Cam toti stim povestea lui Mihail Sebastian, dramaturg nascut in 1907 si persecutat de antisemiti in perioada razboiului. Destinul lui Sebastian s-a incheiat tragic la 37 de ani intr-un accident in care este strivit de un camion. Nazistii tocmai se retrasesera din Bucuresti, iar Sebastian era in plina perioada de verva creativa…

Povestea lui Leny Caler e mai putin cunoscuta. Actrita devenita co-asociata in compania Luciei Sturdza Bulandra, Leny a fost muza multor barbati interesanti ai epocii: Camil Petrescu, scriitorul Tudor Muşatescu, regizorul Sică Alexandrescu, Tudor Arghezi şi compozitorul Elly Roman. Camil Petrescu este printre primii ce o remarca pe Leny Caler si cel care o rafineaza si ii deschide gustul pentru lectura. Dupa unii, Camil Petrescu o are ca inspiratie pentru Doamna T si Emilia, personaje feminine din "Patul lui Procust". Leny Caler se autoexileaza incepand cu sfarsitul anilor '50 la Berlin, unde moare in anul 1992, la 47 de ani dupa disparitia lui Sebastian.

Biletele costa 30lei. Rezervari la telefon: 021 31 61 682 / 0736 414 244.

Castigatorii premiilor Oscar 2012

0

Asteptarile au fost confirmate, filmul francez  The Artist a castigat cel mai valoros Oscar, acela pentru cel mai bun film, plus inca 4 premii: cel mai bun actor intr-un rol principal – Jean Dujardin, regie – Michel Hazanavicius, costume si muzica.

Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal a fost castigat de cea mai buna actrita a ultimilor 30 de ani, aflata la al treilea premiu si a 17-a nominalizare, Meryl Streep pentru rolul din The Iron Lady, in defavoarea lui Michelle Williams pentru rolul lui Marilyn Monroe in My Week with Marilyn.

Christopher Plummer a castigat premiul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar, pentru jocul din Beginners, in defavoarea lui Max van Sidow, colegul lui de generatie, care a facut un rol cel putin la fel de bun in Extremely Loud & Incredibly Close.

Premiul pentru actrita intr-un rol secundar a fost primit de Octavia Spencer pentru rolul din The Help, in defavoarea lui Berenice Bejo din The Artist si a Jessicai Chastain, tot din The Help.

Hugo,filmul cu cele mai multe nominalizari, a primit 5 Oscaruri pentru regie artistica, imagine, efecte vizuale, editare de sunet si mixaj de sunet.

The Descendants, filmul pentru care George Clooney a fost nominalizat la Oscarul pentru actor in rol principal, nu a primit decat premiul pentru scenariu adaptat.

Filmul lui Woody Allen, Midnight in Paris , a castigat Oscarul pentru cel mai bun scenariu original.

Rango a castigat premiul pentru cel mai bun film de animatie.

Poti vedea toate nominalizarile aici.

In martie la Ateneu – programul concertelor simfonice

0

Leitmotivul programului din martie de la Ateneu va fi acelasi ca si in februarie: compozitorii romantici. Poti asculta fragmente relevante mai jos.

In prima saptamana din martie (1 si 2 martie) continua in repertoriul Filarmonicii George Enescu compozitiile din perioada romantica: 

  1. Carl Maria von Weber: Uvertura operei "Freischütz"
  2. Louis Spohr: Dublu concert pentru vioară, harpă şi orchestră
  3. Richard Strauss: O viaţă de erou (solo vioară: Florin Paul)

Dirijorul va fi olandezul Theo Wolters, dedicat orchestrelor romanesti in primele trei luni ale anului. El va canta si la Brasov, Sibiu si Cluj, cu filarmonicele locale. Cateva cuvinte despre mai putin cunoscutul Louis Spohr. Ludwig Spohr, cunoscut mai mult dupa forma frantuzita a numelui lui, a fost un compozitor german la fel de cunoscut si apreciat in perioada vietii ca Beethoven sau Mozart. 

In a doua saptamana din martie (pe 8 si 9 martie), Filarmonica George Enescu va avea un program exclusiv Dvorak, adica din nou muzica romantica:

  1. Antonin Dvorak
  • Variaţiuni simfonice, op. 78
  • Klid op. 68
  • Rondo op. 94 pentru violoncel şi orchestră
  • Simfonia nr. 9, "Din lumea nouă"

Nu este clar cine va fi dirija Orchestra.

In urmatoarea saptamana, pe 15-16 martie, vom avea parte de un program exclusiv Beethoven, dirijat de Marcello Bufalini, cunoscut mai ales pentru reconstruirea concertului pentru pian si orchestra in mi minor al lui Mendelssohn Bartholdy. 

  1. Ludwig van Beethoven
  • Uvertura Egmont
  • Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră
  • Simfonia nr. 3, "Eroica"

In urmatoarea saptamana, pe 22 si 23 martie, Misha Katz, un obisnuit al Filarmonicii, va dirija:

  1. Johannes Brahms: Concertul pentru vioară şi orchestră
  2. Richard Strauss: Moarte şi transfiguraţie
  3. Cesar Franck: Vânătorul blestemat

In ultima saptamana, pe 29 si 30 martie, Christian Badea va dirija Filarmonica George Enescu in programul romantic:

  1. Piotr Ilici Ceaikovski
  • Concertul pentru vioară şi orchestră
  • Simfonia nr. 6, "Patetica" 

Este foarte greu de recomandat o seara pentru mers la Ateneu in luna martie, mai ales din cauza dirijorilor fie nu prea straluciti, fie necunoscuti. Postmodern ar merge pe mana lui Theo Wolters, in prima saptamana a lui martie, si datorita programului usor excentric.

My Week With Marilyn – o noua Marilyn Monroe

0

My Week With Marilyn este in primul rand un film romantic si manifestarea admiratiei pentru Marilyn Monroe. Dincolo de exercitiul cinematografic provocat de fascinatia pentru ea, este unul pragmatic provenit din raspunsul la intrebarea: cati dintre noi mai simt magnetismul lui Marilyn Monroe?

Nu am fost niciodata in vraja ei si nu am privit My Week With Marilyn cu bunavointa fanului, dar Michelle Williams in rolul Marilyn cucereste de la prima scena cu care se deschide filmul. Modul cum isi unduieste soldurile, cum isi misca intregul corp, vocea soptita, albetea pielii in contrast cu buzele rosu intens, toate te absorb imediat in atmosfera pana la sfarsitul filmului, in toate celelalte scene in care apare Michelle Williams.

Filmul este povestea filmarilor la The Prince and The Showgirl, in care Marilyn il are ca partener de platou si regizor pe maestrul Sir Laurence Olivier, interpretat de Kenneth Branagh. Marilyn vine in Europa special pentru filmari, la bratul proaspatului ei sot, dramaturgul Arthur Miller (Dougray Scott). Imediat ce incep filmarile, intre Olivier si Marilyn se nasc tensiuni, pentru ca actrita americana intarzie si are figuri de starleta neinteleasa. Olivier se lupta intre admiratia pentru talentul ei actoricesc si lipsa ei de respect pentru colegii de platou. Marilyn vine la filmari insotita de Paula Strasberg, sotia creatorului "method acting". Paula o ajuta sa isi intre in rol dar in acelasi timp il enerveaza pe Olivier pentru sfaturile actoricesti (si lingurisile) date lui Marilyn care se substituie indicatiilor lui regizorale. Olivier este atat de exasperat inca o anatemizeaza pe Monroe ca the stupidest, most self-indulgent little tart I’ve ever come across.

In timp ce Marilyn se simte din ce in ce mai nesigura, mai ales si pentru ca Arthur Miller se intoarce in America, filmul face conexiunea cu al doilea fir narativ. Tanarul de 23 de ani Colin Clark, cel care a si scris cartea biografica dupa care s-a facut si filmul, provenind dintr-o familie buna dar neinteresat de optiunile de cariera trasate de parinti, "fuge cu circul". Adica se angajeaza in echipa de productie a filmului in care joaca Marilyn si Laurence Olivier. Colin Clark (interpretat de Eddie Redmayne) are o mica aventura cu o costumerista (jucata de Emma Watson), dar, mai important, traieste o saptamana impreuna cu Marilyn. Cele cateva zile inseamna delectarea intr-o intimitate neasteptata cu starul de la Hollywood si cu femeia Marilyn. 

Interesant la Marilyn cea din film este constiinta de sine clar marcata si increderea in propriile judecati, dincolo de fragilitate. Marilyn face diferenta intre imaginea de blonda care emana sexualitate si imaginea ei autentica. De multe ori cand este expusa in public ca Marilyn Monroe isi intra in rolul de bomba sexy. Dar dincolo de aceasta intuitie, filmul ramane la Marilyn cea iconica. Care tot merita urmarita pentru rolul lui Michelle Williams. Williams deja a primit Globul de Aur pentru interpretarea acestui rol si este nominalizata la Oscar, la fel ca si Kenneth Branagh pentru rolul Sir Laurence Olivier.

Dincolo de Marilyn, filmul este un film de dragoste obisnuit, cu toate cliseele aferente, menite sa stoarca o lacrima de la fete. Sansele sunt mari sa o obtina. 

Happy, Happy

0

Happy, Happy este o comedie-drama europeana ce satirizeaza senina societate norvegiana, acoperita de zapada si ipocrizii. Mutarea unui nou cuplu, Elisabeth si Sigve, vis-a-vis de casa sotilor Kaja si Eirik duce la implozia echilibrului fragil din ambele relatii.

Kaja este mereu zambitoare si deschisa, dar dincolo de suprafata sufera din cauza lipsei sexului. Sotul Eirik o dispretuieste si, presat de confesiunile nevestei la masa pe care cele doua cupluri o iau impreuna, ii spune in public ca nu o doreste din cauza ca are o boala cu transmitere sexuala.

Celalalt cuplu, desi pare mai mult decat model: au adoptat un copil etiopian, amandoi canta in cor, iar Elisabeth, in ciuda racelii de bloc de gheata, este un avocat de succes. Din pacate comunicarea lipseste cu desavarsire intre cei doi.

Filmul iti da senzatia ca actiunea se petrece undeva la capatul lumii, intr-o provincie izolata. Cele doua familii incep sa socializeze mai mult din cauza singuratatii impuse de contextul natural. Copiii celor doi se joaca de-a stapanul si sclavul (joaca inspirata de faptul ca Noa este negru), iar cuplurile incearca o rocada de parteneri.

Din pacate, filmul are un final cuminte.

Happy, Happy poate fi vizionat online.

Turn me on, dammit!

Turn me on, dammit! este o comedie norvegiana despre adolescenti care a rulat mai mult pe la festivaluri internationale de film (dar poate fi urmarit online) decat in cinematografe, in ciuda faptului ca este o comedie simpatica si accesibila. Scenariul a fost premiat la Festivalul de Film de la Tribeca.

Alma, o tanara de 15 ani, care traieste intr-un orasel norvegian linistit, descopera liniile hot de telefon si sexul. Asa ca in timpul liber asculta fanteziile de la o linie fierbinte si i se confeseaza lui Stig, foarte intelegatoarea voce de la linia "Wild Wet Dreams". In rest, visele ei sunt ocupate ca la orice adolescent de ideea de a pleca din orasul in care a crescut pentru a locui intr-un oras cu un ritm al vietii mai alert, precum Oslo.

Pana sa ajunga la facultate insa si sa se desprinda de locul natal, trebuie sa invete ce poate impartasi si ce nu prietenilor din inceputurile vietii ei sexuale si  cum sa isi controleze fixatia adolescentina pentru sex. Artur, baiatul pe care il place, ii ofera prima experienta sexuala (una surprinzatoare), iar Alma ajunge o paria printre colegi pentru ca nimeni nu ii crede relatarea. In paralel, mama ei devine nelinistita vazand cum preocuparea pentru sex a fiicei ei creste.

Filmul nu trebuie luat mot-a-mot, ca in orice comedie nu actiunea conteaza ci cum este spusa. Modul haios dus spre absurd cu care Alma isi descopera sexualitatea ne ofera o comedie fresh, ca alternativa la obositele comedii hollywoodiene.

Singurul impediment real pentru a te bucura de film este limba norvegiana, destul de dificila ca melodicitate pentru ureche.

Este debutul regizoral al lui Jannicke Systad Jabobsen.

Beginners

Beginners este un film care bifeaza doua reusite: incheaga bine povestea si are actori buni (Ewan McGreggor, Christopher Plummer – nominalizat pentru rol la Oscar in acest an, Melanie Laurent – pe care o stii din filmul lui Tarantino, Inglorious Basterds). 

Beginners este un film autobiografic (tatal regizorului Mike Mills si-a recunoscut homosexualitatea la batranete), dar in primul rand este un film candid si umanist despre doua inceputuri.

Oliver (Ewan McGreggor) intalneste iar dragostea, impreuna cu toate dubiile si anxietatile ce vin la pachet cu ea. In paralel, tatal lui de 75 de ani, un homosexual reprimat jucat de Christopher Plummer, gaseste si el iubirea alaturi de un barbat mult mai tanar decat el. Hal, tatal lui Oliver, nu traieste decat cativa ani curajul de a-si fi exprimat natura sexuala, pentru ca este diagnosticat cu cancer.

Relatiile dintre tata si fiu si dintre cei doi iubiti (McGreggor si Laurent) sunt inchegate nu doar cu seriozitate, ci si cu umor si detasare, in ciuda prezentei bolii si a altor dificultati.

Regizorul Mike Mills este la al doilea lungmetraj, dupa Thumbsucker din 2005.

Poate fi vazut online.

Cat de mult conteaza afisele de film – o lista cu afise interesante

0

Cateodata judecam cartea dupa coperti, poate chiar mai mult decat am dori sa admitem. Mai ales atunci cand copertile sunt teribil de neinspirate. Mi s-a intamplat sa descopar un film dupa mult timp, pentru ca posterul cu design ultracomercial si kitschos care se straduia sa bifeze toate cliseele modei de afis nu mi-a spus nimic la momentul premierei filmului.

MOARTEA DOMNULUI LAZARESCU

Sunt convinsa ca nu sunt singura care, oripilata de afis, n-a ajuns sa vada filmul (fara vina). Uite un exemplu de poster mai mult decat prost la un film foarte bun:  lungmetrajul lui Cristi Puiu din 2005, Moartea Domnului Lazarescu.                                           

Un film apasator, care face haz de necaz, pe care producatorii au ajuns la concluzia ca il va reprezenta o poza in stilul E.R. sau Grey's Anatomy. Vazand posterul ajungi sa te indoiesti de judecata juriului de la Cannes care i-a acordat premiul Un certain regard. Impactul este total negativ.           

Revenind la posterele reusite, in care filmul si afisul s-au gasit ca intr-o poveste de dragoste – a perfect match, am ales sa ilustram cu cateva afise clasice si multe de anul trecut. Unii regizori mari s-au remarcat in mod constant inclusiv prin calitatea posterelor care ilustrau creatiile lor cinematografice, si aici ma refer in primul rand la Hitchcock si Stanley Kubrick. Cei doi englezi au reusit sa bifeze afise extraordinare pentru fiecare film semnat de ei. Unul dintre afisele fetis ale cinematografului este afisul filmului lui Hitchcok, Vertigo, a carui versiune orizontala am ales-o sa deschida articolul. Asadar afise care comunica bine mesajul filmului:

2001: A SPACE ODYSSEY

De la Kubrick am ales afisul de la 2001: A Space Odyssey, desi Dr. Strangelove, ca si A Clockwork Orange, Barry Lyndon, etc au afise foarte bune. Posterul de la Odiseea Spatiala transmite misterul caruia ii este dedicat filmului. In prima instanta ai o reactie de respingere, gandindu-te la un extraterestru, o fiinta straina, ca apoi sa te intrebi daca nu te-ai pripit, pentru ca pare un fat uman.                                                                                                               

ROSEMARY'S BABY

Filmul Rosemary's Baby al lui Roman Polanski este unul din cele mai bune filme horror. Prin acest afis care ar trebui sa fie clar tocmai pentru ca este simplu, simti de fapt ceata, nesiguranta, frica de necunoscut, paranoia personajului principal. Si aici ma refer la personajul lui Mia Farrow care ramane in mod misterios insarcinata.

METROPOLIS

Filmul cult al lui Fritz Lang a fost inspirat de prima intalnire a regizorului cu zgarie norii din New York. Foarte autentic acestei muze, zgarie norii apar in poster. Dar posterul nu se extrage neaparat din lumea functionala si minimalista, tipica acestor cladiri, ci este mai degraba art deco. 

Stilistic vorbind, si Metropolis este la fel de eclectic ca si posterul, fiind un melanj de fantezii gotice, art deco, functional-moderniste. 

SUBMARINE

Este afisul unui film independent in care un adolescent incearca sa faca trecerea spre o varsta responsabila. Oliver se lupta intre starile adanci de melancolie si starile de optimism sau realism. Ceea ce posterul sugereaza foarte simplu si elegant. 

WE BOUGHT A ZOO

We Bought A Zoo este o comedie-drama usoara in care Matt Damon ajunge sa administreze o gradina zoologica. Acesta nu este posterul principal al filmului, ci unul alternativ, pentru movie-goers un pic mai sensibili la imagine.

Este genul de poster care induce in eroare invers decat spuneam: el creste asteptarile legate de film, pe care filmul s-ar putea sa nu reuseasca sa le confirme.

CARNAGE

Inca un film al regizorului Roman PolanskiCarnage, cu un poster pop-art care descrie foarte bine cat de variate vor fi starile prin care trec in film Jodie Foster, Kate Winslet si Christoph Waltz: de la amabilitate politicoasa, la dispret si apoi la stupoare sau dezbracarea de conveniente sociale.

THE IDES OF MARCH

Afisul inovativ al filmului lui George Clooney The Ides of March descrie bine starea filmului prin combinatia fetelor celor doua personaje principale: Clooney, in rolul unui politician corupt, si Ryan Gosling, in rolul unui tanar cu principii pus in situatii limita in care trebuie sa aleaga intre ingroparea carierei sau compromisul, chiar santajul.

ALBERT NOBBS

Afisul filmului Albert Nobbs, in care Glenn Close interpreteaza o femeie travestita in barbat, este simplu si eficace. Descrie elegant confuzia identitar sexuala a filmului si il plaseaza in timp (vezi designul hainelor).

THE IRON LADY

Afisul filmului The Iron Lady, despre prim-ministrul Marii Britanii Margaret Thatcher, m-a indus un pic in eroare. Privirea fixa, alegerea culorilor si dizolvarea de substanta in partea stanga aproape ca ma duceau cu gandul la un horror. De fapt fotografia este o combinatie intre fotografia lui Meryl Streep si Casa Parlamentului Britanic. Dar posterul poate fi inteles si in primul sens, Thatcher este la varsta batranetii, in care amintirile incep sa se stearga, sa se amestece, urmate de decadere fizica accentuata si o asteptata disparitie.

SHAME

Inca un poster simplu. Cearsafurile ravasite reprezinta adictia sexuala care il consuma fizic, mental si psihic pe Brandon (Michael Fassbender), personajul principal din Shame.

 

Pasionatii de afise le colectioneaza ca pe amintiri afective legate de film sau ca obiecte de arta. Artmark, casa de licitatii romaneasca, a inceput vanzarea de afise, pe langa tablouri de pictura, sculptura si arta decorativa. Noi ne gandim sa incepem o rubrica permanenta dedicata posterelor. Asteptam sugestii de la voi pe tema asta.

Jessica Chastain – actrita anului 2011

0

Jessica Chastain merita remarcata pentru rolurile realizate in 2011, in concurenta doar cu Michael Fassbender pentru numarul si diversitatea personajelor jucate. Singura diferenta dintre ei este ca Jessica Chastain a fost mai norocoasa, fiind remarcata si de Academia Americana printr-o nominalizare la Oscar pentru rolul secundar din The Help. Sper sa si castige.

Cum a reusit sa filmeze 7 roluri anul trecut? Datorita recomandarilor primite de la colegii de platou. Astfel Al Pacino, alaturi de care Jessica Chastain a jucat pe scena in piesa Salome a lui Oscar Wilde, a recomandat-o regizorului Terrence Malick, care a distribuit-o in The Tree of Life (Marele Premiu la Cannes anul trecut). Apoi Malick a prezentat-o lui Steven Spielberg si lui Jeff Nichols. Compania lui Spielberg a fost cea care a produs The Help, pe cand Jeff Nichols a regizat Take Shelter. In schimb, actorul Sam Worthington, cu care Jessica Chastain a jucat in The Debt, a recomandat-o pentru rolul din Texas Killing Fields. Etc.

Schimbandu-si lookul si culoarea parului, dar si personalitatea, a devenit aproape de nerecunoscut de la rol la rol. Probabil este ajutata si de faptul ca nu are o infatisare care sa se impuna dramatic, ea insasi spunand: I'm not the girl that would walk into the room and everyone goes, "Oh!"

Jessica Chastain este primul copil din cei cinci ai unei familii americane modeste care a urmat o facultate (si nu oricare, ci Julliard). Este o roscata pistruiata de 30 de ani cu un fizic fragil si 1.63cm, cu o voce delicata, aproape soptita. Iata rolurile din 2011:

The Debt

In acest film este versiunea mai tanara a personajului lui Helen Mirren, interpretand rolul unei tinere agente a Mosadului aflata in 1965 intr-o misiune de extragere din Germania estica a unui nazist. Jessica Chastain joaca rolul unei tinere foarte serioase si barbatoase, in ciuda gropitei din barbie. Pentru rol, Jessica a studiat expresiile corporale si faciale ale lui Helen Mirren in filmele ei de inceput.

Coriolanus

In filmul semnat de Ralph Fiennes, Coriolanus, este sotia unui militar intransigent si inadaptat pentru compromisurile vietii publice. Virgilia traieste multe perioade de despartire de sotul ei plecat la razboi si  trebuie sa faca fata fricii de a nu-l pierde.

 

The Tree of Life

Aici este sotia lui Brad Pitt, dar mai ales mama prin excelenta. Mai mult decat atat ea sugereaza in film un rol cu adevarat "larger than life", este "mama natura".

The Help

In The Help, este o blonda sudista foarte sexy, care eclipseaza prin jocul ei tot restul distributiei. Transformarea fizica si de comportament este uimitoare, fiind aproape de nerecunoscut. 

Texas Killing Fields

Cel mai slab film in care Chastain a jucat in 2011 este Texas Killing Fields. Dupa personajul de neajutorata din The Help, Jessica Chastain face aici rolul unui politist cu multa vointa si cu trasaturi de comportament dure.

Take Shelter

New York Times noteaza ca desi rolul cel mai evident ar fi trebuit sa fie cel al lui Michael Shannon, in personajul unui barbat care isi pierde mintile, inima filmului este de fapt Jessica Chastain in rolul de sotie a acestuia.

Wilde Salome

In filmul regizat de Al Pacino, Jessica Chastain o interpreteaza chiar pe pasionala Salome, in ecranizarea celei mai controversate opere a lui Oscar Wilde, Salome. Filmul a urmat productiei teatrale a piesei, in care de asemenea Jessica a jucat.

Ultimele articole