Facebook
Acasă Articole Pagină 284

Articole

Ultimele

Recomandari pentru weekendul 21-23 septembrie

-
0

Capul de afis al weekend-ului este tinut de concertul Leonard Cohen, la care se adauga multe alegeri dificile: mergem la Strada de C'Arte – festival care te asteapta cu jazz, carti, jocuri, poezie, cafenele – sau la Balkanik Festival – o experienta boema. Mergem la  filme portugheze sau comedii romantice, la teatru sau spectacole de dans contemporan, la expozitii de fotografie sau de arta contemporana. 

Daca incepem cu filmul, premierele saptamanii in cinematografe sunt Hope Springs, o comedie cu Meryl Streep si Tommy Lee Jones, si Hit and Run, o comedie combinata cu film de actiune in care joaca Bradley Cooper. Filmul e reprezentat si prin cea de a cincea editie a Zilelor Filmului Portughez, eveniment desfasurat la Institutul Cultural Roman.

La teatru te asteapta trei piese interesante: o reinterpretare ghidusa a Visului unei nopti de vara a lui Shakespeare la Godot, un studiu teatralo-gastronomic al Caprei cu trei iezi  la Teatrul Act, si  Fidelitate, premiera acestei stagiuni de la Teatrul Act.

Tot la capitolul performance arts, in weekend continua si festivalul de dans experimental Explore Dance Festival.

Daca vrei sa vezi o expozitie de arta contemporana, pe langa subReal Retrospect, la MNAC s-a deschis expozitia Empire, state, building a celor de la Société Réaliste. In plus, la noul sediu al Institutului Cervantes, poti vedea o expozitie de fotografii recuperate dupa cateva decenii de uitare, semnate Luis Ramón Marín.

Daca vrei ceva mai linistit, in seara de sambata ai optiunea unei degustari de ceai in cadrul Ramayana Cafe. 

La capitolul evenimente diurne intra, pe langa Balkanik Festival si Targul de C'Arte, Targul de Placeri Urbane organizat la Mall Vitan incepand de vineri si pana duminica inclusiv, unde te asteapta  standurile de carti, antichitati, muzica si degustari de braga si dulceturi de altadata.

Hit and Run

-
0

Hit and Run (Loveste si fugi), care ajunge in cinematografe pe 21 septembrie, este un film de actiune lejer care imbina si comedia si romantismul pe undeva pe drum.

Sinopsisul integreaza toate aceste elemente: Charlie Bronson (Dax Shepard) , inscris in Programul de Protectie a Martorilor, traieste linistit intr-un mic orasel american impreuna cu prietena lui Annie (Kristen Bell). Charlie decide sa riste totul pentru dragoste, atunci cand se angajeaza sa o duca pe Annie la un interviu in Los Angeles. Calatoria nu este ceea ce se asteptau, cei doi ajungand in mod ridicol si periculos sa fie urmariti atat de agenti federali, cat si de vechii parteneri criminali ai lui Charlie.

Chimia dintre Dax Shepard (Idiocracy) si Kristen Bell (Forgetting Sarah Marshall, serialul Veronica Mars) e asigurata de faptul ca formeaza un cuplu si in realitate. In film evolueaza si Bradley Cooper (The Hangover, Limitless, The Words) sau Tom Arnold.

Hope Springs: dragoste reinnoita

Post Modern
-
0

Comedia-drama Hope Springs trezeste reactii preponderent pozitive, mai ales datorita interpretarilor actorilor, care creeaza un discurs legat asupra raporturilor de cuplu si mai putin o insiruire de momente amuzante.

Hope Springs (Terapie de cuplu)este povestea unui cuplu casatorit de peste 30 de ani, pentru care viata sexuala nu mai reprezinta o preocupare notabila, insa Kay (Meryl Streep) nu e pregatita sa renunte la aceasta parte a casniciei ei cu Arnold (Tommy Lee Jones). Kay spera ca un psihiatru specializat in terapie de cuplu (Steve Carrell – intr-un rol nesolicitant, dar reusit) ii poate ajuta relatia, asa ca forteaza nota si plateste in avans o saptamana de consiliere intensiva.

Cu toate ca Hope Springs pare sa aiba toate ingredientele unei comedii usoare, in scurt timp descoperim ca scenariul face loc unui sir de observatii sincere despre psihologia cuplului Kay – Arnold si te trezesti incercand sa intelegi de ce relatia nu functioneaza si daca merita sa fie salvata.

Desi nu constituie preocuparea centrala a filmului, umorul nu lipseste. Principalul responsabil pentru rasetele publicului este Tommy Lee Jones. Factorul necooperant al sedintelor de consiliere, Arnold este un zid in exprimare si gandire si, pus in situatia de a-si discuta deschis sexualitatea, reactiile sale sunt hilare. 

Datorita performantelor lui Meryl Streep si, mai ales as spune, a lui Tommy Lee Jones –  parte din credit revenindu-i si regizorului, David Frankel (Marley and Me) – filmul cuprinde un element surprinzator: autenticitatea abordarii subiectului, care iti directioneaza empatia in directia cuplului aproape pe nesimtite, fara sa iti placa in special vreunul dintre personaje. Incompatibilitatea dintre Arnold si Kay e cat se poate de perceptibila, mai ales in scenele stanjenitoare de apropiere fizica dintre ei. 

Din pacate, ritmul nu se mentine si ceea ce acum e greu de anticipat, in minutul imediat urmator devine subinteles si bifat. 

Traviata

fpruna
-
0

Povestea de dragoste dintre Violetta si Alfredo, inspirata din romanul lui Dumas – Dama cu camelii si una dintre cele mai cunoscute opere din lume, va fi transmisa la Grand Cinema Digiplex la o data care urmeaza sa fie anuntata.

Avand decoruri impresionante in montarea operei din Sydney, compozitia lui Verdi de la jumatatea secolului al XIX-lea vorbeste despre Violetta, o frumoasa curtezana ce organizeaza o petrecere pentru numerosii ei admiratori. Alfredo este cel care va gasi oportunitatea de a o seduce. Urmeaza lupta celor doi pentru a-si implini dragostea.

Pretul unui bilet este de 55 lei.

A Royal Affair

A.Vlad
-
0

Pe 28 septembrie ajunge pe marile ecrane filmul castigator al Ursului de argint pentru scenariu si pentru cel mai bun actor (Mikkel Følsgaard) la Festivalul International de Film de la Berlin, editia 2012: A Royal Affair (O afacere regala).

Evenimentele descrise sunt bazate pe fapte reale si se petrec la sfarsitul secolului al 18-lea, cand infidelitatea unei tinere regine (Alicia Vikander) devine agent provocator pentru un proces de  liberalizare profunda a politicilor daneze.

Numitorul comun al intrigilor este medicul regal (Mads Mikkelsen), amantul reginei si sfatuitor al sotului ei – regele considerat nebun Christian al VII-lea (Følsgaard). Exercitand o influenta crescanda asupra cursului politic al regatului, medicul isi face dusmani notabili.

Intre actori se regaseste si Mads Mikkelsen, cunoscut din filme ca The Green Butchers sau Casino Royale, si castigator al premiului pentru cel mai bun actor la editia 2012 a Festivalului de Film de la Cannes pentru rolul din Jagten/The Hunt.

Regia o semneaza Nikolaj Arcel, co-scenarist al productiei suedeze a The Girl With The Dragon Tattoo ( 2009).

Looper

-
0

Looper: Asasin in viitor, unul dintre cele mai asteptate filme ale anului este un noir SF care ii reuneste pe Joseph Gordon-Levitt si Bruce Willis in interpretarea a doua varste ale criminalului Joseph Simmons. Filmul va ajunge in cinematografele romanesti pe 5 octombrie. 

In viitor, calatoria in timp este noua metoda a mafiei de a se debarasa fara urma de personajele nedorite. In anul 2072, victimele atacurilor mafiote sunt trimise 30 de ani in trecut pentru a fi ucise de criminali specializati – looperi. 

Unul dintre cei mai buni asasini, Joseph Simmons, ajunge insa in situatia de a se ucide pe sine. Ezita cand isi vede versiunea din viitor in postura de victima si situatia ii scapa de sub control.

Din distributie fac parte si Jeff Daniels, Piper Perabo (Coyote Ugly), Emily Blunt (The Adjustmeant Bureau, The Five Year Engagement) sau Paul Dano (Being Flynn, Ruby Sparks).

Looper a avut premiera in cadrul Festivalului International de Film de la Toronto si nu a dezamagit, fiind primit cu entuziasm atat din partea publicului, cat si din perspectiva criticilor.

Jubileul – un monolog Maia Morgenstern fara stralucire

Post Modern
-
0

Dupa ce acum o saptamana am vazut-o pe Maia Morgenstern intr-un monolog la Godot in piesa O femeie singura, a urmat aproape un monolog (in spectacol este prezent in mod pasager un al doilea personaj) la Metropolis cu Jubileul, in regia lui Radu Beligan.

Drama povesteste nelinistile si dilemele unei actrite ce sarbatoreste 50 de ani de cariera. Incercand sa isi organizeze prin eforturi de PR revenirea pe scena sau ca personaj intr-un film, Amelie este invitata principala a unei emisiuni TV la care nu reuseste sa ajunga. In schimb, asistam la disecarea alegerilor ei de viata si la o dezvaluire socanta care nu isi avea sensul in logica piesei.

Desi marseaza pe frivolitatea si egocentrismul personajului, descoperim resortul lui Amelie de a deveni actrita intr-o tragedie personala. Singurul motiv pentru care autorii (Jean-Marie Chevret si Michele Ressi) ar fi inserat un asemenea episod in piesa este acela de a se folosi emotional de spectator. Si nu e singurul moment cand ni se forteaza emotiile… Alegerea dramaturgilor in acest sens mi se pare cu totul nefericita. Poate, in schimb, ar fi fost mai potrivit sa se concentreze pe structura piesei, care nu se incheaga intotdeauna. Se sare de la o idee la alta, se extind anumite zone ale piesei fara sa intelegi de ce, Jubileul avand un aspect mai mult eseistic decat dramaturgic. Si, cand zici (sau speri) ca se lasa cortina si avem parte de un final care sa ne puna putin pe ganduri, urmeaza happy end-ul. Si, mai ales, prilejul de a fi instruiti de la obraz sa ne bucuram de valorile adevarate, de libertate, dreptul la unicitate si iubire. Urmeaza replica apoteotica de final: profundul "Si maine e o zi".  Aroganta de a ni se turna asemenea lectii in fata arata o totala lipsa de delicatete intelectuala din partea dramaturgilor Jubileului. In favoarea piesei se pot trece totusi cateva glume reusite.

Maia se descurca in Jubileul asa cum poate, avand in vedere textul. Ar trebui sa interpreteze un personaj septuagenar, dar nu are nimic din manierismele unui om de aceasta varsta. Aspect care nu deranjeaza cu adevarat. Piesa ar fi devenit si mai siropoasa cu o asemenea interpretare.

In schimb, Maia este foarte puternica si determinata. Si plange mult. Mare parte din piesa are ochii in lacrimi, dar asta nu face cu nimic mai valoroasa nici piesa, nici interpretarea. Am valorizat mai mult interpretarea din monologul O femeie singura. Aici am apreciat efortul de a sustine constructia piesei cu toate mijloacele, inclusiv stand in cap (si nu e o figura de stil). In plus, exista o anumita constienta de sine care deranjeaza: ca si cum Maia Morgenstern joaca o piesa in piesa, se joaca fiind constienta de faptul ca noi o cunoastem. Nu se poate rupe de propriul statut de actrita adorata. S-ar putea spune ca e normal sa preia ceva din biografia personala, avand in vedere ca joaca o actrita. Dar acelasi fenomen suficient l-am observat si in Livada de visini de la TNB. Probabil e reflexul conditionat al scenelor mari, pentru ca la Godot (in fata unui public restrans) Maia a dat senzatia ca a uitat un pic de sine.

Regia lui Radu Beligan nu straluceste nici ea. Lipsa de stralucire devine clara de la primele gesturi ale menajerei care se misca asa cum imi imaginez ca ar face-o un Neanderthal. Nu poate face un rol decent si haios in acelasi timp, trebuie sa ne imerseze instantaneu in commedia dell'arte.

As fi vazut o asemenea piesa pusa in scena cu minim de mijloace din partea actorilor, cu o discretie care ar fi anulat toate zonele lacrimogene ale piesei, lasandu-i pe spectatori sa implozeze de emotie tocmai pentru ca aceasta nu s-ar fi manifestat in niciun fel pe scena, taindu-i orice debuseu.

Bicycle Thieves – identitate pierduta

Post Modern
-
0

Regizat de Vittorio De Sica, una dintre figurile importante ale cinematografului italian, Ladri di biciclette (Bicycle Thieves) este o drama neorealista ce nu lipseste din topul all-time al niciunei publicatii serioase de film.

Filmul are toate insusirile care caracterizeaza neorealismul italian (cu alti reprezentati ca Visconti, Rossellini sau De Santis): o poveste cotidiana despre oameni obisnuiti si cu incarcatura tragica, in care individul este zdrobit de greutatile vietii, contra carora va lupta pana la capat, sfarsind insa intr-un mod ironic si nedemn.

Hotii de biciclete, filmat in 1948 pe strazile din Roma cu o echipa de actori amatori, este povestea lui Antonio, un muncitor care infrunta alaturi de familia sa greutati financiare uriase. Atunci cand situatia pare a se indrepta dupa ce gaseste un loc de munca ca lipitor de afise, bicicleta ii este furata. Pierderea bicicletei inseamna automat si pierderea locului de munca, dar Antonio mobilizeaza ajutoare pentru a incepe o cursa disperata de cautare a hotilor si a bicicletei.

De Sica transforma aceasta poveste spusa fara melodramatism si fara a manipula emotiile spectatorului intr-un film devastator si emotionant. Trecem impreuna cu personajele prin amuzament, speranta, deznadejde si tristete, dar fara sa scapam niciun moment de apasarea (pe care o simte si Antonio din prima secunda a filmului) a faptului ca totul e in zadar.

Este de asemenea esential de luat in considerare si actualitatea orasului Roma in anul in care a fost produs filmul – 1948 – la trei ani dupa incetarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Multiple scene sunt implantate ca semne de protest la adresa Razboiului. Notabila este secventa in care un grup de calugari germani se adapostesc din calea ploii langa Antonio si fiul sau.

Neavand niciun indiciu solid de la care sa porneasca, insotit in permanenta de fiul sau Bruno, cautarea haotica ne dezvaluie un oras crispat de greutatile vietii cotidiene, alteori viciat de excese, in care oamenii stau ascunsi in spatele identitatii grupului din care fiecare face parte. Tatal si fiul vor intra in contact cu alte echipe, care la randul lor isi urmaresc, cat de bine pot si cu orice pret, supravietuirea.

Prezenta lui Bruno care seamana cu un om mic mai degraba decat cu un copil intensifica elementul dramatic al filmului. El este singurul sprijin pe care tatal sau poate conta cu adevarat, dar de multe ori este doar inca o povara in spatele acestuia – un exponent al neputintei care, treptat, devine agonizatoare pentru tata. Mai mult decat un simplu jaf, furtul afecteaza identitatea personajului care trece, odata cu derularea filmului, printr-o metamorfoza bizara. Antonio va renunta in final la orice fel de principiu moral si va incerca sa fure, la randul sau, o alta bicicleta.

Poate ca acest gen de filme, din cauza viziunii sumbre si frustrante in care omul este mereu infrant de mediu, a iesit de ceva timp din gustul publicului larg, care a migrat spre o zona mai entuziasmanta a cinematografului – cea a filmului american; dar acest gen a reusit sa capteze perfect spiritul vremii si o naturalete cenusie specifica clasicei pelicule alb-negru, ce nu poate fi astazi recreata de nici un fel de realitate supraplasticizata, proiectata in full HD.

Brutele / Savages – un Oliver Stone secat de idei

Post Modern
-
0

Nu as indemna pe nimeni sa vada Brutele (Savages) nici macar ca sa treaca vremea. Este o strutocamila hidoasa: nici blockbuster, nici film care are ceva de zis, l-as defini ca pe un ghiveci de violenta plus aer de documentar care ne invata cum sta treaba cu cartelurile de droguri in America, plus jucat de actori slabi, cu dialog prost etc etc. Nu gasesc niciun argument pro Savages, nici chiar o mare dragoste de fan pentru regizorul Oliver Stone nu cred ca e suficienta pentru a indura doua ore de Brute. 

In paranteza spus, filmul are si actori buni, cum sunt Benicio Del Toro sau Salma Hayek, dar nu-l salveaza. Si jocul lor cade repede in derizoriul intregului scenariu. 

In primul rand Savages greseste fatal pentru ca se ia prea in serios si nu isi vede lungul nasului, nasul fiind o poveste saracuta si dialoguri slabe. Doi tinerei oarecare, unul cu studii serioase in biologie, celalalt fost luptator in Irak, cresc cea mai buna marijuana din California. In ani si-au construit o retea de distributie si se imbogatesc nederanjati de politie, in timp ce unul (Ben) face acte de caritate prin tari uitate de lume (dar nu si de crescatorii bonomi de marijuana) si impart aceeasi femeie, O. Cat timp Ben construieste scoli sau face nu stiu ce fapta buna in tarile din lumea a treia, Chon si O fac sex pe unde apuca in casa californiana aranjata in stil hippie. In acest tablou ideal, probabil maximul de romantism contemporan pe care Oliver Stone si l-a putut imagina, intervin niste carteluri mexicane de droguri avide sa isi extinda sfera de putere. Cam asta e scena care se va transforma intr-un asa-zis thriller. Din acest moment violenta grafica si gratuita, pentru ca nu construieste deloc suspans, ne explodeaza in fata. 

De partea cealalta, "baietii" rai sunt Elena (Salma Hayek) si Lado (Benicio Del Toro). Elena este cea mai mare bruta din film, dar are si ea, ca mai toate brutele, niste sensibilitati. In cazul asta fiica adolescenta ce traieste in America. In timp ce oamenii Elenei in frunte cu Lado o rapesc pe O, baietii descurcareti americani si cu nimic mai buni decat brutele mexicane – Chon si Ben – se descurca si ei cum pot: o rapesc pe fiica Elenei pentru a o da la schimb cu O.

Nu te gandi totusi ca Savages se multumeste sa spuna aceasta poveste cu toate minusurile ei (simplismul ar fi primul care imi vine in minte). Pentru ca tinerii americani, intre reprizele de violenta, urmariri de masini, jafuri armate, vizionat filmulete cu oameni decapitati etc, au timp sa filosofeze, sa discute despre Buddha si spirit, iar filmul are timp sa ne predea lectii despre dihotomii ca pamant – apa, sa ne imbogateasca cultura generala despre carteluri si alte tampenii. Ca sa aduca si mai multa greutate filmului, Oliver Stone il alege pe Brahms sa contribuie la coloana sonora, un deserviciu total pentru cel din urma.

Peste tot, se adauga un stil prafuit de a filma, à la anii '90 (si nu cred ca a fost vintage cu intentie), cu imagine granulata si povestire prin fotografii rulate cu viteza.

In general, filmul iti da senzatia unui serial de actiune slab, la care se adauga o cireasa: sfarsitul dublu. Primul, dezastruos de prost, se dovedeste a nu fi cel adevarat. Probabil Oliver Stone, dandu-si seama cat de prost este finalul, s-a gandit sa suprapuna unul si mai prost, ca privitorul sa fie recunoscator pentru al doilea, slab si el dar nu o calamitate. 

Savages este unul din cele mai proaste filme pe care le-am vazut in 2012. Nici Rock of Ages sau Magic Mike nu marcheaza la fel de jos, pentru ca se salveaza prin autoironie.

Film romanesc, teatru si Zilele Bucurestiului in weekendul 14 – 16 septembrie

Post Modern
-
0

Acest sfarsit de saptamana este cu siguranta weekend-ul filmului romanesc in Bucuresti. In primul rand pentru ca filmul lui Tudor Giurgiu – Despre oameni si melci – va avea premiera vineri, dar si pentru ca evenimentul cel mai generos al weekend-ului este dedicat cinematografiei autohtone. Este vorba despre Noaptea Alba a Filmului Romanesc – care va impanzi Bucurestiul cu proiectii de film.

Tot in weekend se desfasoara Zilele Bucurestiului, trei zile in care ne vom simti in Bucurestiul interbelic si ii vom putea asculta pe Nicu Alifantis, Ada Milea, Florin Chilian, Vita de Vie si multi altii. Toate detaliile aici.

In cinematografe, sfarsitul de saptamana ne aduce doua comedii nou noute: The Campaign – care face haz despre campaniile electorale americane sau de aiurea – si Despre oameni si melci – despre falimentul uzinei Aro in 1992 si solutia ingenioasa de salvare a fabricii.

Jubileul in regia lui Radu Beligan este vedeta evenimentelor teatrale din acest weekend – o premiera nationala cu Maia Morgenstern in rolul unei femei aflate la apusul carierei actoricesti.

Maratonul Teatrului Independent se indreapta spre final, duminica avand loc festivitatea de premiere si concertul trupei Moonlight Breakfast. Pana atunci, spectacolele continua.

In afara Maratonului, vineri poti merge la cafeneaua Godot unde se joaca piesa Liei Bugnar, Noi 4.

Manifestarile de teatru nu se incheie aici pentru ca Festivalul International de Teatru de Strada B-FIT in the Street ne scoate la plimbare pentru a urmari o serie de reprezentatii spectaculoase de acrobatie si nu numai.

Suntem invitati in aceasta duminica si la Opera, in deschiderea stagiunii 2012-2013, la spectacolul  Bal mascat de Giuseppe Verdi.

Shopping-ul este acoperit pe deplin prin doua targuri.  Antique Market te asteapta vineri si sambata in incinta Romexpo la o expozitie cu vanzare de obiecte vintage – de la mobila sau vehicule, la carti, jocuri pentru copii si bijuterii.

Pe de alta parte, poti opta pentru moda daca mergi la Absolutely Fabulous Fashion&Vintage Fair, unde vor fi puse in vanzare produsele a peste 60 de creatori.

1...283284285...306Pagina 284 din 306

Ultimele articole

© Copyright Postmodern 2026