Colectia de poeme medievale Carmina Burana transpuse in muzica de compozitorul german Carl Orff a avut parte anul acesta de o adaptare dramatica inedita, semnata Gigi Căciuleanu. Spectacolul jucat la Festivalul National de Teatru 2012 este o productie a Teatrului National Tirgu-Mures si propune o imbinare intre actorie, muzica si dans, un hibrid din punct de vedere artistic.
Cunoscut pentru interesul sau in zona teatrului coregrafic, Gigi Căciuleanu pastreaza nucleul dur al Carminei Burana: natura schimbatoare a soartei. Aceasta tema se actualizeaza in piesa sub forma unor elemente simbolice de decor: un ceas imens si o roata de bicicleta domina la inceput scena, semn al vremelniciei existenei umane, supusa iremediabil trecerii timpului. Intr-un colt se afla insa Fortuna (Monica Ristea), singura in masura de a manipula destinele muritorilor. Alimentandu-le viciile, aceasta isi tranforma supusii in marionete. Un singur gest este de ajuns pentru ca Ego (Attila Bordás) sa execute miscarile care i se cer si sa intre sub stapanirea ei. Cele doua planuri structureaza intreaga piesa, iar falia care desparte destinele particulare de entitatea supraindividuala a Fortunei este evidenta.
La acestea se adauga personajul colectiv- multimea, cazuta si ea prada ispitelor dionisiace. Actorii sunt cuprinsi de o betie a simturilor, dansand pe butoaie de vin, in timp ce Fortuna ii priveste detasata de pe margine, amuzandu-se copios. Spectacolul capata astfel note burlesti care dubleaza registrul grav al interpretarii Monicai Ristea. Prin versurile rostite in latina, aceasta ofera textului o dimensiune aproape incantatorie, mistica.
Desi nu vorbim decat in parte de dansatori profesionisti, trupa din Tirgu Mures a reusit sa transforme spectacolul intr-o adevarata desfasurare de forte. Tensiunea degajata isi atinge crescendo-ul in final, care nu poate fi decat unul singur: omul ramane prizonierul Fortunei, condamnat fiind sa se invarteasca sisific intr-o cusca circulara.
