Articole

 – Do you know what India stands for?

 – No, what?

– I'll Never Do It Again.

Sursă de uimire și fascinație perpetuă, dar și de frustrare totală și, pe cale de consecință, de umor copios, India din cinematografia occidentală este un amalgam de contraste debusolante și de adevăruri doar pe jumătate pătrunse. Filmele din topul următor nu îți prezintă neapărat o Indie autentică, ci una filtrată de viziunea occidentală, mizând pe latura sa misterioasă și intrigantă. 

1. The River (1951)

Regalul cinematografic al regizorului Jean Renoir, The River este îmbinarea perfectă între o parte descriptivă de o acuratețe aproape documentaristică (fără a exclude doza ideală de lirism vizual) și un subiect captivant. Povestea a două surori, Harriet și Valerie, îndrăgostite de același bărbat, capătă contur pe fundalul hipnotic al unei Indii paradoxale, aflată în continuă curgere și transformare, dar mereu egală cu sine, la fel ca râul bengalez în apropierea căruia se petrec toate, simbolul cel mai puternic al filmului. Ești antrenat într-un tur virtual al spațiului indian, cu festivalurile și reperele sale culturale cele mai importante, fie ele sărbători, dansuri sau legende.

Părțile descriptive cu tonul lor calm sunt intermezzo-uri inserate în chip ideal în povestea principală. Fragmente din scrierile savurosului personaj Harriet, acestea completează narațiunea vizuală prin gândurile când lirice, când neașteptat-amuzante ale unei adolescente sensibile, capricioase și talentate, care scrie inspirată de aura ținutului indian, dar și de o primă iubire neîmpărtășită pentru șarmantul căpitan John.

2. A Passage to India (1984)

Adaptarea romanului scriitorului britanic E.M. Forster, povestea filmului din 1984 reprezintă o reflecţie intrigantă asupra relaţiilor coloniale India-Marea Britanie redată printr-o poveste cu tentă mistică, al cărei deznodământ nu reuşeşte să risipească pe deplin aura de mister ce o înconjoară.

Un prim motiv solid ce recomandă pelicula ca fiind un must see este Judy Davis. Pentru Miss Quested, personajul lui Davis, India este un amalgam de trăiri contrastante şi de experienţe bulversante. Supunându-se clişeului ţării păgâne care te pune faţă în faţă cu propriul subconştient, dincolo de orice menajamente, Miss Quested, britanică prin excelenţă, are de înfruntat un episod terifiant într-o peșteră misterioasă. Experiența, o plonjare în partea întunecată a sinelui, va avea drept consecință un proces lung, a cărui țintă principală este naivul doctor Aziz, acuzat de abuz de către Miss Quested. Aceasta va deschide astfel cutia Pandorei, reactivând toate prejudecățile britanicilor în legătură cu indienii, împreună cu disprețul și intoleranța față de aceștia din urmă. 

3. The Darjeeling Limited (2007)

The Darjeeling Limited este numele unui tren- simbolic, providențial, “condus” de imaginativul și imprevizibilul regizor Wes Anderson (Moonrise Kingdom) de-a lungul și de-a latul Indiei.  Microuniversul din interiorul fascinantului mijloc de transport are ca centru de greutate insolitul grup al celor trei frați interpretați de Owen Wilson, Adrien Brody și Jason Schwartzman, porniți în căutarea mamei lor (Anjelica Huston), călugăriță într-un sat obscur la poalele Munților Himalaya. Cei trei sunt o adunătură copios-absurdă, și în același registru se înscriu și conversațiile lor. De-abia în filmul lui Anderson, în cromatica sa fondantă, vie, ai intuiția mult-invocatului miraj al Indiei, chiar dacă perspectiva de ansamblu este întrucâtva limitată, atingând punct cu punct tot soiul de clișee. Nici partea de spiritualitate nu scapă de un tratament superficial, dar compensează umorul neconvențional prin care aceasta este abordată și chimia neașteptată a trio-ului Brody-Schwartzman-Wilson.

4. The Best Exotic Marigold Hotel (2012)

…sau India ca destinație de vacanță (imprevizibilă) pentru un grup de turiști de vârsta a treia, interpretați impecabil de actori precum Judi Dench, Tom Wilkinson, Maggie Smith etc.. Hotelul Marigold (Galbenea) unde se cazează aceștia este mai mult decât și-ar putea dori (și mai mult decât ar putea duce) oricare dintre ei. Proverbialul castel al maharajahului la care se așteptau turiștii vrăjiți de prezentările bombastice ale agențiilor de voiaj se dovedește a fi o dărăpănătură nefuncțională, în care mișună fel de fel de animale nedorite și unde singurul element care ar trebui să mai îndulcească pastila (deși uneori reușește exact contrariul) îl reprezintă mult prea tânărul și mereu-depășitul-de-situație manager.

India din The Best Exotic Marigold Hotel este fundalul pe care se intersectează poveștile protagoniștilor, marcand un punct de cotitură în existențele tuturor și aducându-le, pe lângă noutate și aventură, schimbari nesperate și binevenite. 

5. Outsourced (2006)

Cu toate că la început poate avea izul unei experienţe pe care nu îţi mai doreşti să o repeţi, India este locul căruia cu cât îi opui mai puţină rezistenţă, cu atât ai şanse mai mari să ieşi neşifonat. Să înveţi să te laşi purtat de val, cam asta e lecţia pe care trebuie să şi-o însuşească, chinuit şi adus în repetate rânduri la capătul răbdării, Todd, sau Mr Toad aşa cum îi pronunţă numele indienii, în chip foarte enervant pentru personajul în cauză. Americanul se trezeşte obligat de către șeful său să se mute într-o ţară pe cât de diferită, pe atât de năucitoare. Având ca responsabilitate principală să-i ajute pe indienii de la un call center să-şi îmbunătăţească aptitudinile profesionale (şi accentul), Mr Toad se trezeşte imersat, dacă nu înecat de-a dreptul, într-un ocean civilizaţional pe care plutesc în derivă ameţitoare statui în formă de elefanţi cu ghirlande multicolore la gât, ricşe, băuturi indigeste şi alte asemenea. Toate ca toate, dar până la urmă, India nu e chiar un capăt de lume, dovedindu-se a fi exact ceea ce a prescris medicul pentru a colora existența personajului și a-l ajuta să capete curaj.

Muzele au făcut parte din procesul de creație dintotdeauna: fie că e vorba de faimoasa Gala a lui Salvador Dali, de Dora Maar – muza lui Picasso sau Margit Pogany – iubita lui Brâncuși, fie că e vorba de muza pe care o invocă Homer în Iliada sau de muzele regizorilor de film:

1 Diane Keaton – Woody Allen

Într-o carieră de regizor atât de lungă, de aproape 50 de ani, Woody Allen a avut timp să dezvolte afinități și sensibilități pentru mai mult de o singură muză. Printre ele Mia Farrow (cu care a realizat 13 filme), Dianne Wiest, Judy Davis, Scarlett Johansson și, mai nou, Penelope Cruz. Dar, dintre toate femeile care l-au inspirat pe Woody, Diane Keaton merită cel mai mult supranumele de muză. Deși nu au realizat împreună la fel de multe filme, doar 7, sunt cele mai valoroase creații ale lui Woody Allen. Sunt filmele pentru care regizorul va rămâne în istoria cinematografiei: Annie Hall și Manhattan, ambele povești de dragoste, dar și comediile Sleeper, Love and Death, Radio Days, Manhattan Murder Mystery și drama Interiors. Ce-i drept, între cei doi se simte o chimie creatoare extraordinară pe ecran, dincolo de povestea de iubire ce a existat dincolo de ecran. Diane povestea la un moment dat într-un documentar cât de fascinată era de inteligența lui Woody Allen înainte de a-l întâlni și cât de mult l-a iubit și admirat.

2 Laura Dern – David Lynch

Înaltă, blondă, cu un nas proeminent și de o feminitate și sensibilitate care nu te pot lăsa rece, Laura Dern a jucat în multe filme, dar a intrat în imaginarul multora dintre noi prin filmele maestrului unui suprarealism foarte personal, regizorul David Lynch. Nu au făcut multe filme împreună, noi am numărat doar trei, dar sunt suficiente pentru a o asocia pe Laura Dern cu filmele lui, probabil pentru că sunt cele mai bune trei roluri ale carierei Laurei: a debutat în filmele lui Lynch în Blue Velvet în 1986, a urmat apoi, în 1990, Wild At Heart, unde joacă alături de Nicolas Cage și care a câștigat trofeul Festivalului de la Cannes, și Inland Empire, la 20 de ani de la primul film semnat Lynch, în 2006. Între cei doi nu se știe dacă a existat și o relație de dragoste, dar, la prima apariție în filmele lui Lynch, regizorul era într-o relație cu o altă actriță, Isabella Rossellini, și ea protagonistă în Blue Velvet. La începutul lui 2013, Laura Dern a anunțat o nouă colaborare cu Lynch, rămâne să vedem despre ce este vorba.

3 Uma Thurman – Quentin Tarantino 

Uma a jucat în aproximativ 50 de filme în cariera ei dar, când te gândești la ea, îți vin în minte în primul rând rolurile din filmele lui Quentin Tarantino: iconicul Pulp Fiction și cele doua Kill Bill: volumul 1 și 2. Apropo, se zvonește o continuare, Kill Bill: vol. 3. Înaltă și blondă, la fel ca Laura Dern, Uma Thurman se diferențiază printr-o răceală și autosuficiență de prințesă. Uma pare inabordabilă și pare să fie mai degrabă rațională decât emoțională și feminină. Tarantino a distribuit-o chiar în această tipologie: purtând cămăși albe cu guler scrobit, pantaloni, o tunsoare sexy dar foarte strictă, Uma pare în Pulp Fiction foarte sigură pe ea. Până în momentul supradozei… Unii zic că obsesia lui Quentin pentru Uma a trecut dincolo de zona kosher. Să nu uităm de faptul că Uma l-a lăsat pe Quentin să bea șampanie din pantoful ei, știut fiind fetișul acestuia pentru picioarele femeilor. 

4 Brigitte Bardot – Roger Vadim

Brigitte Bardot era prea sexy și prea frumoasă. Roger Vadim i-a creat persona de star sexy, după ce a început să aibă o relație amoroasă cu această pe când ea avea 15 ani, iar el 22. Văzând potențialul de star al acesteia și fiind obsedat de Bardot, s-au căsătorit după doi ani, în 1952, iar în 1956 a apărut în primul film al lui Vadim: Et Dieu… créa la femme (And God … created woman). Deși nu e primul ei film, Bardot apăruse deja în peste 15 filme până în acel moment, filmul lui Vadim o transformă într-un personaj în sine, the sex kitten, imagine care i-a asigurat faima, dar de care nici nu a reușit să mai scape. Cei doi au mai realizat împreună încă două filme, în amândouă Bardot în "rolul" de sex kitten: The night heaven fell și Love on a pillow. Dacă nu ești neapărat convins de ceea ce vorbesc, aruncă un ochi peste Et Dieu… crea la femme, este cel mai puternic argument. Mai târziu, Roger Vadim se va căsători și va divorța de Jane Fonda.

5 Anna Karina – Jean-Luc Godard

Dacă suntem la franțuzoaice, nu putem să nu vorbim despre relația dintre regizorul Noului Val Francez Jean-Luc Godard și actrița Anna Karina. De fapt, Anna era daneză și a ajuns la Paris împreună cu mama ei când avea doar 17 ani și fără să vorbească limba. Fără un mod de a-și câștiga existența, Anna a avut norocul să fie remarcată de un vânător de talente pe străzile Parisului, ajungând să fie model, inclusiv pentru Coco Chanel, care a ajutat-o să aleagă numele de scenă, Anna Karina. Jean Luc Godard a remarcat-o într-o reclamă la săpunul Palmolive, dar aceasta a refuzat să apară în rolul pe care acesta i l-a propus, pentru că implica nuditate. Totuși, în următorul lui film – Le petit soldat – , încă minoră, Anna Karina joacă. În timpul filmărilor din primăvara lui 1960, cei doi încep o relație de dragoste. Se căsătoresc în 1961, și urmează, în total, 7 filme ale lui Godard în care Karina apare. Totuși, cuplul a avut o relație tensionată, despre care Godard vorbește tot într-un film cu ea în rol principal: Une femme est une femme. În 1965, simțindu-se neiubită, pe fondul unei copilării nefericite și al unui soț absorbit total de muncă, cei doi divorțează. Dar, și datorită muzei Anna Karina, ne-au rămas câteva capodopere certe, semnate Godard: Pierrot le fou, Alphaville, Band of Outsiders, Vivre sa vie.

6 Johnny Depp – Tim Burton

Persona din film a lui Johnny Depp aproape că se confundă cu cea a lui Tim Burton, relația de muză-creator dintre cei doi făcând parte din cultura pop. Depp proiectează pe ecran un personaj plin de excentricități, întunecat, neînțeles și inadaptat, completând perfect umorul negru goth și horror al lui Tim Burton. Cei doi au realizat împreună filme prin care noi ne-am conectat emoțional la ambele personaje de-a lungul timpului: Edward Scissorhands (prima colaborare, în 1990), Sleepy Hollow (1999), Charlie and the Chocolate Factory (2005) și Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007). De fapt, Depp a jucat în jumătate dintre filmele de lung metraj ale regizorului, concurându-le pe femeile-muze ale regizorului: Winona Ryder și Helena Bonham-Carter (soția acestuia).

7 Bill Murray – Wes Anderson

Un regizor atât de auteurish ca Wes Anderson avea nevoie de o muză pe măsură, la fel cum Tim Burton avea nevoie de cineva ca Johnny Depp. Bill Murray este exact peticul pentru sacul lui Anderson: interpretare minimalistă și umor în subtext. Dacă la începutul carierei, Bill a jucat roluri mai mult de antierou fără maniere în filme comerciale, începând cu 1998 și odată cu apariția în filmul lui Anderson, Rushmore, Murray a început să fie cunoscut ca actor de filme independente. Din acel moment, carierele celor doi sunt legate, iar Bill apare în toate filmele lui Anderson: The Royal Tenenbaums, The Life Aquatic with Steve Zissou, The Darjeeling Limited, Fantastic Mr. Fox și Moonrise Kingdom. Între timp, Bill l-a "trădat" pe Anderson cu alți regizori de tip auteur: Sofia Coppola (Lost in translation) și Jim Jarmusch (The Limits of Control, Broken Flowers, Coffee and Cigarettes).

8 Toshiro Mifune – Akira Kurosawa

Ultima muză de sex masculin din top, Toshiro Mifune pare, la prima vedere, din cauza faimei filmului lui Kurosawa Cei șapte samurai, genul "numai mușchi". De fapt, Mifune este un actor cu multe nuanțe și o dovedește în cele 16 colaborări cu Akira Kurosawa, multe dintre ele capodopere cinematografice: Rashomon, Yojimbo, Throne of Blood, Sanjuro. Mifune a declarat la un moment dat despre colaborarea cu Akira: I am proud of nothing I have done other than with him. La rândul lui, Kurosawa își descria muza: He put forth everything directly and boldly, and his sense of timing was the keenest I had ever seen in a Japanese actor. And yet with all his quickness, he also had surprisingly fine sensibilities.

9 Monica Vitti – Michelangelo Antonioni

Antonioni și Monica Vitti s-au "creat" unul pe altul. Au avut o relație împreună dincolo de ecran, iar Vitti l-a susținut pe Antonioni inclusiv pentru a obține finanțare pentru filmul în care juca și ea, L'avventura, filmul care le-a adus recunoașterea mondială amândurora în 1960. După acest prim film au urmat La notte, L'ecclise, Desserto rosso, toate până în 1965 și unele dintre cele mai bune filme atât ale lui Antonioni, cât și unele din cele mai bune roluri ale Monicăi Vitti. Spre finalul anilor '60, cei doi deja nu mai făceau filme împreună, iar relația de dragoste se stinsese.

10 Charlotte Gainsbourg – Lars Von Trier

Până la Charlotte Gainsbourg, "ciudatul" Lars Von Trier nu părea regizorul care să aibă nevoie de o muză. Fiecare actriță juca într-un singur film de-al său și colaborarea se încheia: Emily Watson, Bjork, Nicole Kidman. Începând cu Antichrist, însă, Lars Von Trier găsește inspirație în aceeași actriță: Charlotte Gainsbourg. La doi ani după Anticristul, Charlotte joacă în 2011 în Melancholia alături de Kirsten Dunst, iar la alți doi ani, Charlotte va fi personajul principal din Nymphomaniac, anunțat pentru 2013.

Lista muzelor și a regizorilor poate continua, cu siguranță: Hitchcock – Tippi Hedren și Grace Kelly, Ingmar Bergman – Liv Ullmann, Fratii Coen – Frances McDormand, John Cassavetes – Gena Rowlands, Almodovar – Penelope Cruz și Rossi de Palma, Josef von Sternberg care a creat persona lui Marlene Dietrich, Martin Scorsese – Robert de Niro și, apoi, Leonardo DiCaprio, Werner Herzog – Klaus Kinski. Dar ne oprim aici.