Harvey – cine nu are nebuni să-și cumpere

0
1003

Atunci când iese la plimbare, unchiul Elwood ține ușa larg deschisă și pare că poftește pe cineva invizibil înaintea lui. La bar, comandă întotdeauna două cocktailuri : unul pentru el și unul pentru… Și nu se știe cum se face, dar umbra lui Elwood P. Dowd (James Stewart) pare să fie mereu însoțită de cea a unui iepure uriaș, cu pălărie: Harvey.

Deși este doar vorba de o umbră în sensul figurat al cuvântului,  Harvey pare să fie mai mult decât un spiriduș care se lasă întotdeauna văzut de Elwood. În film, Harvey le mai apare și altor câtorva personaje, dar nu mereu. Acestea sunt mai puțin privilegiate decât Elwood, mai frustrate și mai puțin libere. În realitate, mă întreb dacă nu am făcut ceva greșit de vreme ce Harvey nu mi-a apărut până acum.  Pentru că nebunii ca Elwood, care au vedenii, sunt mai tandri, mai atenți la ceilalți și mai fericiți. Așa este de părere taximetristul care făcuse cursa spre spitalul de psihiatrie timp de 15 ani. Atunci când merg spre spital pentru a se trata, nebunii îi vorbesc blând, întrerup cursa pentru a admira apusul și lasă mereu un bacșiș mare. La întoarcere, după ce s-au făcut bine,  țipă, sunt grăbiți și cicălitori și sunt zgârciți.

Cine nu are nebuni să și-i cumpere. Elwood P. Dowd, unul dintre cele mai bune roluri ale lui James Stewart, este o metaforă pentru momentele de răgaz, pentru o țigară sorbită alene, pentru priviri îngândurate, dar senine, pentru o poveste împărtășită unui străin. Pierdut pe scena dominată de niște personaje care caută cu atâta ardoare fie acceptare socială, fie succes profesional, încât nu mai văd pădurea de copaci, Elwood se plimbă prin poveste cu eleganța unui observator fin și cu discreție. Vedeniile lui (puse pe seama unei probleme cu alcoolul despre care se amintește în trecere) și prietenia cu Harvey îl fac imun la micile răutăți ale celorlalți: nu se supără pe sora lui, Veta Louise (Josephine Hull) atunci când aceasta vrea să îl interneze la ospiciu, ba chiar se lasă convins să ia tratament. Printre picături, se joacă și cu tolba lui Cupidon și-l face pe medicul de serviciu să observe cât de frumoasă este colega lui pentru care altfel ar fi fost prea ocupat.   

Scenariul, o adaptare după o piesă de teatru de Mary Chase, păstrează din elementele specifice teatrului : decorul se schimbă de puține ori, anumite personaje sunt caricaturizate, conflictul se instalează pe nesimțite (aproape pâș-pâș, așa cum ar face-o Harvey), iar monoloagele sunt savuroase.  Atmosfera este familiară și caldă, iar sfârșitul înduioșător. Cu toate acestea, prin porii poveștii transpare tristețea lui Elwood, care a trebuit, dintr-un motiv sau altul, să și-l imagineze pe Harvey. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here