Articole

You don't get it, do you? You don't get it! I am running things now! Replica îi aparține Barbarei (Julia Roberts) după ce o pune la pământ pe Meryl Streep. Nu este cel mai important moment din August: Osage County, nu este o scenă surprinzătoare - am văzut-o în trailer, pe afiș - dar este ceea ce publicul abia așteaptă să vadă. Partea neașteptată e că restul filmului e chiar mai bun.

Filmul regizat de Bruno Dumont, Camille Claudel 1915, cu siguranță nu este unul pentru oricine. Lipsa muzicii lasă scenele filmate cât mai sobre posibl, iar corpul spectacorilor nu este injectat cu adrenalina indusă de suspans sau situații limită. Sentimentul dominant este cel de angoasă hrănită cu nebunie, claustrofobie, așteptare și speranțe deșarte. Dialogul minimal face loc scenelor ce surprind gesturi, sclipiri de ochi sau, din contră, lipsa lor, consecințe vizibile ale privării de libertate. Așteptați-vă la o oră și jumătate de intruziune într-o lumea lineară, ale cărei personaje au avut o viață prea tumultuoasă pentru a suporta atâta pasivitate.

John Slattery, unul dintre protagoniștii serialului Mad Men, își face debutul regizoral cu drama God’s Pocket. Cu o distibuție care îi cuprinde pe Christina Hendricks, Philip Seymour Hoffman, John Turturro și Richard Jenkins filmul urmărește cu o notă sumbră disperarea și degradarea morală a personajului principal interpretat de Hoffman.

The Wolf of Wall Street este cel mai controversat film al anilor 2013 și 2014. Sau cel puțin asta reiese din interminabilele conversații de sub la fel de lungile recenzii care împânzesc Internetul. Concluziile sunt două: filmul este excelent sau filmul e extrem de prost. Sub luciul costumelor la comandă, prostituatelor, drogurilor care devin mai bune cu timpul și al unui Leonardo DiCaprio care în sfârșit arată ce poate, The Wolf of Wall Street este, din păcate, doar bun.

Regizorul mexican Alejandro González Iñárritu schimbă foaia în 2014: după dramele 21 Grams, Babel și Biutiful, ne pregătește o  comedie, Birdman.

Riggan Thompson este un actor căzut într-un con de umbră, cunoscut mai ales pentru rolul unui supererou. Hotărât să-și recâștige faima, Riggan merge pe Broadway unde pune în scenă o adaptare a piesei What We Talk About When We Talk About Love, a lui Raymond Carver. În rolul principal apare Michael Keaton, un actor cunoscut mai ales în ipostaza de Batman al lui Tim Burton.

Stranger by the Lake, al regizorului francez Alain Guiraudie, a reușit să câștige la Cannes premiul Queer Palm, în anul în care La Vie d'Adele câștiga Palme D'Or. Primul film nu se deosebește mult de al doilea: scene de sex polemice, iubire, pasiune și, bonus, crimă.

Cum să-ţi furi singur căciula în stil american, fără să te ştie nimeni? Trebuie să-ţi faci planuri din copilărie, începând să distrugi vitrinele prăvăliilor din cartier pentru a prospera micul business cu sticlă al tatălui tău.

În ciuda imaginilor-teaser irezistibile, Nymphomaniac Vol. I nu este un film pentru onanişti. Îţi trebuie ceva răbdare şi apetenţă pentru autoanaliză dacă vrei să înţelegi ce se ascunde în spatele apetitului sexual greu de potolit al protagonistei, ce-şi povesteşte viaţa într-un stil apropiat de Proust şi de varianta mai pe şleau a jurnalelor scrise de Casanova. Pentru a prevesti acel amestec ofertant dintre eros şi moarte (că doar e Lars von Trier), a fost adăugat şi un preludiu muzical asigurat de chitara întunecată a celor de la Rammstein. Iar dacă eşti un fan al psihanalizei, vei dori să descâlceşti dialogul surprinzător dintre nimfomana extrem de lucidă şi ascultătorul destăinuirilor sale.  

Vreți să aflați all about sex? Luați din bibliotecă primul volum al filmului Nymphomaniac, vă așezați frumușel pe canapea, îl deschideți și vă treziți în cea mai autentică postură de voyeur. Asta fiindcă Lars von Trier și-a pus în minte să desfoaie ceapa carnalității și a sentimentelor invitând-o iarăși pe Charlotte Gainsbourg să-și dezvăluie... talentele. Cu aerul ei fragil și delicat francez, ca un croissant proaspăt, ronțăit graseiat, Charlotte o întruchipează pe Joe, care, dinaintea noastră, voyeuri fără inhibiții, își ridică poalele de nimfomană precoce și ne spune, în primul volum, pe capitole (așa cum deja von Trier ne-a obișnuit și în alte filme ale sale), povestea începutului ei într-ale amorului și sexului.