August: Osage County – Sub clopotul de sticla

0
759

You don't get it, do you? You don't get it! I am running things now! Replica îi aparține Barbarei (Julia Roberts) după ce o pune la pământ pe Meryl Streep. Nu este cel mai important moment din August: Osage County, nu este o scenă surprinzătoare – am văzut-o în trailer, pe afiș – dar este ceea ce publicul abia așteaptă să vadă. Partea neașteptată e că restul filmului e chiar mai bun.

Adaptare a piesei lui Tracy Letts, semnată chiar de autor și regizată de John Wells (Company Men), August: Osage County este genul de film care atrage nominalizări și premii, cu o distribuție inteligentă (prea inteligentă, poate: Ewan McGregor și Benedict Cumberbatch par momeli pentru publicul britanic) și o regie care nu-și asumă riscuri.  Violet (Meryl Streep) și Beverly (Sam ShepherdMud, Out of the Furnace), cele trei fiice ale acestora: Barbara, Ivy (Julianne Niholson Boardwalk Empire) și Karen (Juliette Lewis Cape Fear), unchii Mattie Rae (Margo Martindale The Hours, Million Dollar Baby) și Charlie (Chris CooperAdaptation.) și fiul acestora Little Charles (Cumberbatch) reprezintă datele de intrare. Ce rezultă când toate aceste personaje se adună pentru înmormântarea lui Beverly este o demonstrație de măiestrie în ale umilinței.

Proțăpită în capul mesei stă Violet (Meryl Streep), cu peruca neagră bine așezată pe cap, țigara în mână, ușor aplecată, nu din interes pentru comeseni, ci la pândă, gata să vâneze slăbiciuni, secrete, chiar simple cuvinte, pe care să le întoarcă împotriva posesorilor. În celălalt capăt al mesei, unchiul Charlie, deși decent, iese din pânza de păianjen a lui Violet printr-un truc ieftin: își bate joc de Jean (Abigail Breslin), fiica Barbarei. Nimeni nu scapă neatins de săgeți otrăvite și nimeni nu pierde ocazia de a arunca la rându-i câteva. Este relevant faptul că singurii care se iubesc în această familie sunt Ivy și Little Charles și nu în mod platonic. Deasupra tuturor se ridică o Julia Roberts cu zâmbetul de preferată a Americii bine dozat, singura care îi ține piept lui Violet.

Beverly ne anunța la începutul filmului, citându-l pe T.S. Eliott: Life is very long. Așa se simte și August: Osage County. 130 de minute claustrofobice umplute cu personaje care trăiesc într-un glob de sticlă, înconjurate de o atmosferă toxică – faptul că Violet suferă de cancer al gurii este o metaforă deloc subtilă. Regizorul John Wells merge la sigur, umple fiecare spațiu cu actori interesanți, pe care îi filmează apoi ca pentru un curs de actorie – rezultatul este o lipsă de naturalețe care dă bine.

August:Osage County nu este, în ciuda părerii generale, un film care să te facă să-ți apreciezi propria familie sau să te gândești că există lucruri mai rele decât cinele tale de Crăciun. Din contră, filmul îți dovedește exact de ce acestea sunt atât de groaznice: sunt inevitabile. Când, într-un moment de neatenție, Violet coboară din mașină și o ia la fugă pe câmpiile nesfârșite din Oklahoma, Barbara o prinde din urmă și îi spune: There's nowhere to run to. Nu ai unde să te ascunzi de propria persoană.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here