Articole

Martín (Javier Drolas) are treizeci şi ceva de ani, iar de un deceniu are impresia că nu s-a mai ridicat din faţa computerului. Nu ştie dacă internetul e viitorul, dar cu siguranţă a fost viitorul lui: e web designer. Trăieşte în Buenos Aires, e singur, ipohondru, depresiv, agorafobic şi a avut o perioadă de vreo doi ani în care nu a ieşit deloc din casă. De două ori pe săptămână, merge la psiholog.

Ne aflăm în plin triunghi al bermudelor cu inimioare: Valentine's day, Dragobete, 1 martie. E furtuna perfectă, planetele, cu Venus în cabina de probă și Marte așteptând afară plictisit, s-au aliniat. Acesta este momentul propice pentru declarații declamate sub clar de lună, cu un trandafir în gură. Iar literatura de gen - șoptită, spun unii, de însuși Cupidon în urechile scribilor credincioși de pe pământ, pe modelul Duhul Sfânt - există ca să vă facă sucurile creative roz să curgă într-un râu de vorbe dulci și serenade mai lipicioase decât fructul oprit lăsat să se coacă prea multă vreme.

Pompeii este genul de film care-ţi va plăcea mai ales dac-ai plâns la Titanic. Aceiaşi tineri nevinovaţi împotriva unei lumi corupte, prinşi în goana după o barcă salvatoare (în locul unui transatlantic avem un oraş care se va scufundă sub un ocean fierbinte), aceeaşi idilă imposibilă între fata din familia bună, obligată să se mărite cu bogătaşul fără pic de scrupule, şi băiatul sărac, dar cu suflet mare.

Locke, filmul regizorului şi scenaristului Steven Knight (Dirty Pretty Things, Eastern Promises), nu este doar un one-man show în stilul Buried, Cast Away sau All Is Lost, ci şi o ocazie de a-l vedea pe Tom Hardy strălucind într-un rol neobişnuit de comun. 

Cu vocea tremurată, foindu-se pe scaunul cu spătar ca un copil alintat într-o bancă prea îngustă, tatăl le rugă să înceapă. N-avea rost să mai aștepte, trebuia să știe adevărul, oricare va fi fost acela!

-Nu te teme, tinere, că n-ai de ce, îl liniști prima ursitoare. O să crească mare și frumos. Comedie o să fie!

-Comedie?!, se miră tatăl.

„Panică”....”Panicăăăă”... După titlul alarmant şi după decorul copleşit de griuri care mai de care mai nehotărâte, povestea de pe scena premierei de la Nottara dintr-o seară geroasă de sfârşit de ianuarie te putea duce în orice direcţie. De regulă, distanţarea de orice rezumat prealabil ajută în contextul în care vrei să te laşi surprins. Cum ar spune o reclamă, pentru că meritaţi!

Luc Besson (Léon: The Professional) lasă în urmă accentele comedice din The Family și biografia dramatică a filmului The Lady, cu un nou proiect în care acțiunea este elevată printr-un substrat SF - Lucy.