Recenzie – Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu – Vesnica teama de barbari

0
22

Generaţiile viitoare se vor întoarce la mesajele din romanele lui Boualem Sansal așa cum noi revenim constant la romanele lui Orwell sau Kafka pentru a interpreta sensurile ascunse ale unei realităţi care pare să devieze spre distopie și absurd în situaţii de criză extinse la nivel planetar. Romanul este totodată o radiografie sub forma unei parabole a crizelor suprapuse, de la cea a terorismului și a radicalizării ce ameninţă democraţia și diversitatea îmbrăţisate de lumea civilizată la crizele  simbolizate de conflictele culturale, de psihoza colectivă alimentată de spaima ce anticipeaza venirea așa-zișilor barbari (cum sunt consideraţi imigranţii veniţi în valuri) sau de reacţiile disproporţionate faţă de globalizare.

Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu are potenţialul unui roman-cult. Unii îl văd ca pe o distopie. Alţii îl consideră o terifiantă profeţie adeverită de multă vreme, dar pe care nimeni nu a luat-o în seamă. Este genul de roman sofisticat precum o spirală plină de sensuri contorsionate. Îl citești pe nerăsuflate, deși nu lipsesc momentele în care mai întrerupi lectura pentru a reflecta la mersul istoriei, la societate, la capitalism și la crizele resimţite de occidentalii dezamăgiţi de establishment.

Mesaje cameleonice

Boualem Sansal este asemenea tututor marilor scriitori ce fac din poveștile personajelor o parabolă cu mesaj subversiv. Se joacă versatil cu percepţiile cititorilor și mai ales cu nevoia lor de a găsi un mesaj clar. Încă de la primele pagini își avertizează cititorii. Ei nu vor găsi răspunsuri. Vor avea mai degrabă iluzia descifrării clare a mesajelor transmise de personajele romanului. Cel mai important personaj este o profesoară de istorie devenită victima unor fanatici religioși. Odată trezită din comă, adoptă identitatea unei femei din alt secol. Este identitatea unei moștenitoare a cărei avere transmisă de la o generaţie la alta a fost acumulată prin ticăloșie.

Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu este un roman care se joacă ingenios cu graniţele dintre ficţiune și realitate, dintre claritatea asociată realismului și opacitatea unei distopii încărcate de simboluri cameleonice. Realismul se topește în jocul semnificaţiilor multistratificate în timp ce haosul ce ajunge să domnească în lumea personajelor începe să capete un sens din ce în ce mai clar pentru cititorii obișnuiţi să pună cap la cap informaţiile din diverse domenii, precum geopolitica, sociologia, psihologia colectivă sau istoria.

Fricile occidentalului

Romanul are mesaje diferite. Ele sunt descifrate în funcţie de experienţele anterioare, de apartenenţa culturală a cititorului și de fricile sale. Cititorul venit din ţările occidentale și care a fost bombardat cu multe informaţii despre iminentul pericol reprezentat de sosirea în ţara natală a oamenilor din zonele subdezvoltate va considera acest roman un avertisment. În ochii lui, Boualem Sansal face de fapt ceea ce ar trebui să facă autorităţile: spune adevărul incomod referitor la populaţia radicalizată, din rândul căreia se recrutează viitorii teroriști. Acest tip de cititor va rezona cu neputinţa și revolta profesoarei de istorie atacate pentru că a vrut să atragă atenţia asupra fanaticilor ajunși în Occident, care și-au făcut baze de recrutare la periferiile insalubre ale marilor orașe.

Criza Occidentului – între urmările colonialismului și revolta împotriva autorităţilor

Alţi cititori vor înţelege altfel povestea profesoarei. Voi fi interesaţi mai mult de curiozitatea acesteia faţă de moștenitoarea uneia dintre cele mai bogate familii europene. Pentru acești cititori, romanul devine mai degrabă un denunţ la adresa capitalismului sălbatic. Povestea despre cum s-a îmbogăţit familia moștenitoarei include marile ticăloșii ale omenirii. Nu lipsesc exploatarea prin colonizare, impostura și coruperea autorităţilor.

Cei dezamăgiţi de autorităţi vor deplânge neputinţa (și naivitatea) elitelor din ţările civilizate. Acestea nu au reușit să creeze un scut puternic împotriva decăderii. Pentru acești cititori, Boualem Sansal este un vestitor al dezastrului. Este vorba despre acel dezastru produs de mediocritatea ajunsă la putere. I se adaugă alarmant lașitatea camuflată într-un fals discurs în favoarea toleranţei.

Două femei diferite, aceeași frică starnită de invadator

Cu mai bine de un secol în urmă, Kavafis publica poezia Așteptându-i per barbari. Citind Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu, îţi dai seama că fiecare generaţie revine la cuvintele lui Kavafis. Vesnica teamă de barbari va bântui și lumea personajelor principale din roman.

Moștenitoarea uneia dintre cele mai bogate familii trăiește într-un oraș din partea idilică a Germaniei. Orașul simbolizează imaginea unui Occident prosper, civilizat, elegant și ordonat. Însă totul se schimbă atunci când apar știri alarmiste despre niște invadatori veniţi din ţinuturi îndepărtate. Nimeni nu-i poate descrie exact. Orașul idilic unde locuiește moștenitoarea este cuprins de haos. Oamenii se temi de acești noi barbari care bat la porţile Occientului. Ei ar putea distruge civilizaţia europeană.

Teama elitelor de periferia abandonată

Așteptând invazia, dar și trenul prin care autorităţile promit evacuarea în siguranţă a populatiei, moștenitoarea baricadată în propriul castel începe să deruleze istoria tenebroasă a familiei sale. Totodată, ea va emite unele dintre cele mai înspăimântătoare, pesimiste și (conform unor cititori) lucide observaţii asupra crizelor ce au marcat Europa și marile imperii.

Istoria familiei din care face parte această moștenitoare devine obsesia unei profesoare de istorie din Paris. Profesoara de istorie a fost revoltată de atacurile teroriste de la Bataclan. După aceste atacuri, ea a fost agresată brutal de un grup de bărbaţi. Aceștia adoptaseră ţinutele și gesturile specifice locuitorilor de la periferiile radicalizate. Ei sunt noii barbari, în viziunea profesoarei. De-a lungul carierei didactice, ea a predat în cartierul periculos al Parisului. Aici, sărăcia declanșează ura și, în anumite cazuri, acte de o violenţă extremă. Descrierea unui astfel de loc amintește de periferia inflamabilă din premiatul film Mizerabilii, din 2019.

Între mitul Europei pierdute și resentimentele periferiei inflamabile

În romanele sale, Boualem Sansal face trimiteri, într-un stil coroziv, la vulnerabilităţile unui Occident ros de mediocritate. Este un Occident considerat blazat și vulnerabil în confruntarea iminentă cu extremismul. Personajele romanelor sale amintesc mai ales de extremismul celor ce se declară drept-credincioși.

În cazul personajelor din romanul Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu, extremismul este asociat noilor invadatori. Însă fiecare personaj îi plasează pe acești invadatori în spaţii diferite. Pentru moștenitoarea din orășelul cochet, invadatorul este necunoscut, nevăzut. Şi-a trimis, ce-i drept, emisari de atâtea ori. Aparţinând vechii burghezii cu titluri nobiliare cumpărate și cu averi în coloniile pierdute, această moștenitoare leagă barbarii și de noii investitori aduși de globalizare. Ei s-au hrănit lacom din bogăţiile Vestului, sabotând rezistenţa și vigoarea morală a comunităţilor din marile centre industriale și apoi speculând primitiv slăbiciunile autorităţilor ce s-au lăsat corupte. Contra acestor barbari, nobila are proriile soluţii, pe care le va explica printr-o captivantă reflecţie asupra anarhiștilor și revoluţiilor de stânga.

Invitaţie la reflecţie

Moștenitoarea bogată a rămas blocată într-o Europă a marii aristocraţii, considerată de mulţi o lumea disparută. În schimb, profesoara de istorie din Paris trăiește într-un prezent cu barbari care organizează atentate. Pentru ea, barbarii sunt ușor de identificat. Ştie de unde sunt recrutaţi și care le este motivaţia.

La un moment dat, profesoara care trăiește în prezent și moștenitoarea sedusă de nostalgia trecutului se intersectează. Întâlnirea lor nu este una obișnuită, ci sfidează limitele plauzibilului. Deși fac parte din medii având niște valori diferite, ele au în comun dorinţa de a-și salva propria lume, așa cum au moștenit-o.

Mulţi cititori ar considera acest roman o chemare la trezire și la acţiune. O ieșire din pasivitatea hrănită cu discursuri fără substanţă și cu adevăruri spuse pe jumătate. Însă Boualem Sansal invită mai degrabă la reflecţie. Își provoacă inteligent cititorii să-și pună întrebări, nicidecum să emită sentinţe. Cititorii vor avea impresia că Boualem Sansal trece de partea unui anumit personaj, ca apoi să descopere cum scriitorul dezvăluie limitările aceluiași personaj. De fapt, Boualem Sansal arată cât de subţire poate deveni graniţa dintre luciditate și alunecarea în ura faţă barbari, ură ce poate devia spre o nouă formă de extremism.

Marele merit al romanului este invitaţia la dezbatere, la analiză și la dialogul cu sine. Boualem Sansal arată, încă o dată, că rezistenţa Occidentului în faţa barbariei nu poate fi posibilă fără a se reveni la apetitul omului civilizat pentru idei și pentru dialogul cu sine.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.

Te invităm să citești și articolele:

Cărţi de citit în 2021 – Cele mai așteptate cărţi ale noului an

Top cele mai bune 10 cărţi din 2020

Cărți de citit în 2021 – Cele mai asteptate carti ale noului an

TOP cele mai bune 10 carti din 2020

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here