Recenzie – Casa germana – Un excelent si zguduitor film in proza

0
135

Casa germană este un debut despre care în viitor se va vorbi ca despre un roman reprezentativ. Este și poarta de intrare a scenaristei Annette Hess în lumea noii generaţii a scriitoarelor apreciate atât de cititorii dornici de a explora istoria recentă, cât și de critici. Vei citi un roman cu multe straturi și cu tot atâtea povești împletite în jurul unui secret prin care vieţile individuale, dinamica unei familii, emanciparea feminină care schimbă perspectiva asupra cuplului și vindecarea traumelor se leagă de istoria oglindită (fie zguduitor de fidel, fie deformat) în conștiinţa colectivă.

Talentul unei scenariste

Casa germană este genul roman pe care nu-l mai lași din mână, datorită personajelor imprevizibile și unor scene puternice. Aceste scene impresionează prin forţa simbolică pe care o primesc detaliile. La succesul avut în rândul publicului a contribuit și talentul de scenaristă a lui Annette Hess. De fapt, legătura autoarei debutante cu lumea filmului se simte în fiecare scenă în care un singur gest, o replică spontană sau un detaliu cu efect bine calculat îţi dau impresia că privești o mutare de șah a unui regizor inteligent.

Cu fiecare pagină îţi dai seama că nici un personaj nu este ceea ce pare a fi și nici un gest nu are doar umările pe care le dorește cel ce-l iniţiază când se raportează la relaţia cu alte personaje. Când le atribuie personajelor sale anumite gesturi sau replici sau când le introduce într-o anumită scenă, Annette Hess este precum un șahist experimentat. Își surprinde cititorul prin mutările inteligente, cu sensuri nebănuite. Aceste mutări sunt capabile de a schimba total raportul de forţe dintre personaje și opinia ta despre ele. Iar când un om din lumea filmului știe cum să miște personajele într-o poveste, cum să le dezvăluie umbrele, așteaptă-te ca subiectul romanului să se ramifice.

Tensiunea demnă de un thriller

Poţi spune despre Annette Hess că ar putea regiza la fel de bine un thriller în stilul filmului Phoenix. Genul de thriller în care suspansul să fie legat de un secret exploziv și care să își tragă sevele întunecate din evenimentele petrecute în Al Doilea Război Mondial.

Secretul personajelor din Casa germană se leagă de subiectul romanului: încercarea unei tinere pe nume Eva de a le ajuta pe victimele Holocaustului să își găsească dreptatea. Cel rol are Eva, o tânăra din Germania anilor ’60? Prin cunoașterea limbii poloneze, ea va traduce mărturiilor unor supravieţuitori de la Auschwitz. Supravieţuitorii ororilor ajung să depună mărturie împotriva călăilor. Mărturiile lor sunt vitale pentru un mare proces împotriva naziștilor, început în 1963, în Frankfurt.

Romanul lui Annette Hess îţi amintește de stilul unui thriller psihologic. Mai ales atunci când explorează legătura dintre complicitatea colectivă și marile ticăloșii din istorie. Multe scene din Casa germană îţi lasă impresia că întâlnirea cu marea istorie face din psihicul personajelor un vertij. Eva este prinsă în acest vertij în care furia, confuzia, angoasele și neputinţa destabilizează la început, apoi o ajută să descopere o altă perspectivă nu doar asupra unei realităţi, ci și asupra propriei lumi interioare. Exact ca-ntr-un thriller psihologic, evenimentele devin scene filmate din unghiuri stranii, care să redea ecourile înspăimântătoare din mintea personajului central.

Un subiect precum o rană colectivă

Modul în care sunt prezentate procesul și schimbările din conștiinţa Evei din timpul acestui proces reflectă o Europă care ar fi fost gata să transforme supravieţuitorii în fantomele ce se dizolvă într-o zonă a memoriei înghiţită treptat de pâcla uitării. Eva trăia într-o societate care dorea să se debaraseze de propriul trecut.

Majoritatea celor din jurul Evei se comportau de parcă Auschwitz nici nu existase. Trecutul, oricât de înfiorător fusese, trebuia lăsat să amorţească, nicidecum să le ceară socoteală. Doar victimele și rudele acestora trăiau un trecut încă viu. Prin Eva se făceau auziţi în timpul procesului împotriva torţionarilor.

Traducătoarea dreptăţii

Eva se va transforma din traducătoare într-o căutătoare a dreptăţii. Va fi acel căutător pe care nedreptatea suferită de semeni îi bântuie și îi leagă de chinurile victimelor. Mărturiile supravieţuitorilor din lagăr o determină pe Eva să deschidă acele uși interzise. Sunt acele uși bine încuiate de părinţii ei. Ele duc spre secretele comune cu ale multor familii din ţările cucerite de naziști.

În timp ce Eva caută perseverent adevărul, sora ei vrea să-l uite. La fel și părinţii ei. Astfel, ea se va trezi singura lucidă într-o lume care fuge de adevăr. Eva dezgroapă tocmai acel adevăr ce îi pune pe mulţi faţă-n faţă cu propria complicitate.

Ramificaţiile poveștii de la suprafaţă

Așa cum se întâmplă în multe romane capabile de a surprinde fidel și documentat o perioadă istorică plină de evenimente a căror analiză polarizează societatea, în Casa germană subiectul se ramifică. Sunt abordate astfel mai multe aspecte ale respectivei epoci.

Annette Hess nu scrie doar despre încercarea unei tinere de a înţelege istoria ascunsă a ţării sale. Mai scrie și despre cum adevărul neacceptat creează o prăpastie între generaţii. Dar nu doar între generaţiile din aceeași familie apare o prăpastie. Autoarea leagă descoperirile Evei din timpul procesului de o altă revelaţie dureroasă. Această revelaţie pune sub lupă urmările educaţiei care a făcut posibilă aderarea multora la nazism. Este vorba despre perpetuarea unor modele de supunere în faţa autorităţii.

Falsa armonie a unui cuplu

Pentru Eva, logodnicul ei ar fi putut reprezenta autoritatea. O autoritate ce-i strivește aspiratiile. Logodnicul ei, Jurgen, provenea dintr-o familie bogată. El o dorea pe Eva doar în ipostaza soţiei perfecte. Eva trebuia să devină acea soţie care i se supunea și care putea renunţa fără urmă de regret la orice formă de autonomie.

Pentru a fi acceptată de Jurgen, Eva trebuie să promită că nu va mai munci după căsătorie. Deciziile bărbatului ar fi anulat orice iniţiativă de emancipare. Totodată, orice subiect care putea răscoli trecutul naţiunii trebuia evitat. Armonia familiei ideale nu ar trebui deloc tulburată. Nici măcar de încercarea femeii de a înţelege un trecut ce nu mai poate fi schimbat.

Emanciparea Evei

Oscilaţia Evei între libertatea individuală și dorinţa de a salva o relaţie de cuplu toxică pătrunde în adâncurile unei societăţi ce a permis Holocaustul. Annette Hess îţi arată cum soţiile celor acuzaţi de crimele împotriva umanităţii refuză să vadă adevărul sau pur și simplu preferă să se bucure de privilegiile primite de partenerii lor trecuţi de partea naziștilor. A nu contesta și a urma disciplinată ordinele unui cap de familie tradiţionalist făcea parte dintr-o educaţie care favoriza împotmolirea în supunere. Așadar, pentru Eva meseria de traducător capătă miza eliberării. Vrea să afle adevărul despre ceea ce se întâmplase la Auschwitz. Contestarea tăcerii specifice unei complicităţi colective va coincide cu asumarea nevoii de a urma calea oricărei tinere emancipate din anii ’60.

Femeile, învinșii uitaţi ai războiului

O altă ramificaţie a subiectului central amintește de faptul că nici un tribunal nu a le-a făcut dreptate femeilor prinse fără voia lor într-un război ce le-a mutilat vieţile, indiferent de tabăra în care se aflau. Naziștii ne-au făcut să vedem cum lumea se poate împărţi în călăi și victime. Finalul războiului a însemnat eliberarea din lagăre. Totodată, finalul a însemnat și transformarea multor ţări în lagăre.

Preţul războiului a fost plătit de femeile devenite victimele soldaţilor din tabăra învingătorilor. Mulţi dintre eliberatori au căutat precum niște scelaraţi descătușarea prin răzbunare. Lagărul lor nu avea graniţe marcate de sârmă ghimpată. Era un lagar mare cât teritoriul unei ţări devenite nesigure peste noapte.

Rezilienţa feminină

Fără a transmite un mesaj feminist într-un stil tezist, Annette Hess le aduce un omagiu și femeilor ce au dovedit o rezilienţă ieșită din comun. Eva simbolizează rezilienţa celei care își asumă urmările desprinderii de un model toxic de a exista ca femeie. Înfruntă frica singurătăţii, a pierderii unei mari iubiri și a desprinderii de familie. Dar în roman mai apare o femeie puternică. Numele ei este Sissi. Ea lucrează la un bordel frecventat de unul dintre procurorii implicaţi în proces.

Procurorul David are și el un secret. A fost prizonier, fiind nevoit să vadă cadavrul fratelui său, ucis deoarece era evreu. David își ascunde identitatea. Pentru ceilalţi el este canadian. Dacă s-ar afla despre anii petrecuţi în lagăr, ar fi fost bănuit că nu se poate raporta obiectiv la probe și la acuzaţi. Îi povestește despre fratele său lui Sissi, de care începe să-l lege o prietenie specială. Sissi îi povestește că soldaţii sovietici i-au distrus viaţa liniștită avută alături de soţul ei. Ajunsă prostituată în marele oraș, ea își crește singură fiul adolescent. Replica dată de Sissi unui supravieţuitor evreu prins în chingile memoriei dureroase este una dintre cele mai autentice și reprezentative pentru drama femeilor după Al Doilea Război Mondial. Merită să fie rostită într-un film-cult, pentru a rămâne veșnic în conștiinţa și în memoria următoarelor generaţii.

Perspectiva necesară, dar mai puţin abordată

Deși ţi se pare un roman previzibil, Casa germană te va surprinde. Punctul forte al romanului nu stă neapărat în explorarea secretului de familie. Annette Hess te va impresiona prin talentul (cinematografic) de a explora legăturile nebănuite, abisale. Este și legătura dintre ceea ce simte Eva în timp ce traduce amintirile supravieţuitorilor și evenimentele din existenţa ei și a surorii sale, precum și ale celorlalte persoaneje secundare, printre care logodnicul său, Jurgen, și procurorul David, care i se confesează lui Sissi.

La începutul romanului ai fi tentat să afirmi că asiști la tentativa Evei de le aminti celor din prezentul ei de trecutul uitat. Îţi dai seama rapid că trecutul a rămas agăţat nu doar de prezentul victimelor.

Spre deosebire de evreii confruntaţi cu maleficul în stare pură, vecinii lor care nu erau evrei s-au putut preface că au putut lăsa trecutul în urmă. Însă tentativa Evei de a repara o legătură de cuplu toxică, prejudecăţile familiei burgheze a logodnicului faţă de cei din cartierul unde crescuse Eva (familie ei locuia în camerele aflate deasupra localului Casa germană, pe care îl și deţinea), precum și modul în care sora Evei se raportează la mentalitatea misecuvinistă a respectabilului bărbat căruia îi devine amantă demonstrează că mentalitatea ce a făcut posibile complicitatea colectivă din societatea patriarhală, segregarea, inechitatea și nepăsarea în faţa răului capătă noi forme.

Formele ascunse ale răului

În timp ce lumea era acaparată de procesul împotriva naziștilor, Eva începea să sesizeze cum răul din trecut a luat noi forme, adesea minimalizate. Machismul ce domină legăturile de cuplu din roman, tentativele de a sabota independenţa financiară a Evei și comportamentul autoritar al unui logodnic din înalta societate reflectă acele opinii retrograde asupra existenţei, ce au încurajat abuzul coagulat într-o activitate colectivă, dar și pasivitatea celor ce nu consideră necesară contestarea unor modele de existenţă.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.

Te invităm să citești și articolele:

Cărţi de citit în 2021 – Cele mai așteptate cărţi ale noului an

10 cărţi despre artiste interbelice fascinante

Cărți de citit în 2021 – Cele mai asteptate carti ale noului an

10 carti despre artiste interbelice fascinante

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here