Articole

Fără îndoială, putem declara acest weekend, unul dedicat festivalurilor. Fie de film, de teatru sau de muzică, va fi destul de dificil să alegi între ele.

{Textul conține spoilere} Să mergi să vezi Heli este echivalentul unei călătorii într-un roller coaster prin casa bântuită a unui carnaval: încă din titlu știi cam la ce să te aștepți, te așezi liniștit pe scaun și pornești. Începi cu un spânzurat ce se balansează de marginea unui pod, demoni cu măști ale poliției își îndreaptă armele către tine și frâng capete de căței, iar adolescenți cu tunsori Bieber și pupile dilatate, specializați în torturi ca la Inchiziție, sar spre tine cu bâte de crichet de după fiecare colț întunecat și colcăind cu tarantule de plastic. La un moment dat, simți niște sânge fals picurând de deasupra și atunci când ridici privirea observi capetele decapitate cu mesajul tu ești următorul. Ieșind pe poarta murdară de ceva ce pare a fi creier, te simți ușor vinovat că te-ai distrat așa de bine, pentru că cel de lângă tine are o privire înspăimântată, se balansează nervos, și tot spune: Cățelușul, oare ce au avut cu cățelușul!

Under the Skin este un thriller science-fiction care urmărește povestea unui extraterestru trimis pe Pământ de o corporație influentă pentru a prăda autostopiști. Regizat de Jonathan Glazer, filmul o are în rolul principal pe Scarlett Johansson.

După debutul regizoral din 2011, cu Coriolanus, Ralph Fiennes revine în spatele camerei de filmat, pentru o nouă adaptare, The Invisible Woman.

Pornind de la lucrarea biografică a autoarei Claire Tomalin, The Story of Nelly Ternan and Charles Dickens, The Invisible Woman spune povestea amantei lui Dickens. La apogeul carierei sale, Dickens - interpretat de Fiennes - o cunoaște pe actrița Ellen Ternan ( Felicity Jones - Like Crazy), pe care o va iubi până la moarte.

Jason Reitman a dovedit că stăpânește limbajul comedic, cu filme precum Juno și Young Adult sau dramedia Up In The Air. Regizorul și scenaristul abordează acum drama pură, cu Labor Day.

La vie d’Adèle (Blue is the warmest color) depășește definiția filmului. Este mai mult decât atât; o forță care te atrage în interiorul ei și te sechestrează emoțional pentru aproape trei ore. Abdellatif Kechiche însuși ne sfătuia înaintea începerii proiecției (la Cinema Elvira Popescu, joi 31 octombrie) să îi privim filmul ca pe o invitație la răscolirea interiorului nostru.

Ultimele 15 minute ale docudramei regizorului Paul Greengrass (United 93, The Bourne Supremacy și Ultimatum) reprezintă punctul culminant al unui film care durează 134 de minute. Iar acest moment de maximă încărcătură emoțională se dovedește, în mod paradoxal, piatra de moară gata să scufunde ceea ce, în termeni generali, s-ar putea considera o reușită cinematografică.