Articole

La Bucharest International Experimental Film Festival e nevoie să vii cu mintea deschisă şi să accepţi provocări vizuale şi auditive. Nici la ediţia 2013, BIEFF nu ne-a îngăduit să rămânem în zona noastră de comfort, expresiile faciale provocate de cele 5 filmuleţe participante la Competiţia Internaţională de Scurtmetraj Experimental din seara de joi variind de la nedumerire şi epatare la zâmbete şi chicoteli.

Fanilor care au plecat dezamăgiți de lipsa de acțiune si numărul redus de orci omorâți în The Hobbit: An Unexpected Jouney, am un singur lucru să le spun: Fiți pe pace! Oamenilor  mari de la Hollywood chiar le pasă! Dacă primul film al trilogiei folosea secvențe narative și de dialog lungi pentru a-și reacomoda spectatorii cu universul Middle Earth, pentru The Hobbit: The Desolation of Smaug trebuie să ai rucsacul deja pregătit și bocancii în picioare pentru că timp de 3 ore Peter Jackson și actorii săi galopează într-un ritm frenetic sărind dintr-o secvență de acțiune în alta, rareori dându-ți ocazia să tragi aer în piept.

Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj, roman lansat la o distanță de patru ani de trilogia 1q84, a fost așteptat de fanii japonezi a lui Haruki Murakami cu o fervoare de obicei asociată ultimei apariții dintr-o serie pentru adolescenți. Linii de cumpărători la ușile librăriilor așteptând punerea în vânzare a cărții la ora 12 noaptea și titluri scrise în bold pe primele pagini ale ziarelor românești, care anunțau apocaliptic Fenomenul Murakami, noua formă de epidemie venită din Asia după gripa porcilor, ce te face să cumperi acest roman și melodia „Ani de pelerinaj” a lui Liszt în interpretarea lui Lazar Berman, la care personajul principal face referiri constante. În prima săptămână, un milion de japonezi au fost infectați și puteau fi văzuți cu ochii injectați și mâini tremurânde citind cartea pe străzile nipone, în timp ce magazinele erau invadate de bolnavi în căutarea cd-ului cu Berman, acesta epuizându-se într-un timp foarte scurt. 

PescăruşulAntoanetei Cojocaru (Teatrul Bulandra) ţi se cuibăreşte în suflet, devenind cataplasma pentru visurile neîmplinite şi pentru durerile nerostite. Adaptarea uneia dintre cele mai iubite piese ale lui Cehov este o îmbinare reuşită dintre jocul actoricesc într-un decor minimalist, coregrafie şi frânturi muzicale bine alese. Indiferent dacă vei gusta sau nu perspectiva regizoarei, jocul actorilor şi emoţiile trezite vor trece prin tine precum un curent dramatic.

După articolul dedicat filmelor despre și cu Paris, a urmat natural articolul pentru Roma, orașul atâtor fântâni, palate, muzee, orașul Colosseum-ului, al artei renascentiste dar și al mâncării bune și al multor filme speciale produse aici. Roma a avut un noroc nebun datorită unui regizor care s-a format și a creat aici. Așa cum Woody Allen e legat prin mii de fire de New York, la fel și Federico Fellini este de Roma. Deși nu s-a născut la Roma și a vizitat orașul pentru prima dată când avea 13 ani.