The Hobbit: The Desolation of Smaug – Drumul spre casa nu a fost niciodata atat de complicat

0
764

Fanilor care au plecat dezamăgiți de lipsa de acțiune si numărul redus de orci omorâți în The Hobbit: An Unexpected Jouney, am un singur lucru să le spun: Fiți pe pace! Oamenilor  mari de la Hollywood chiar le pasă! Dacă primul film al trilogiei folosea secvențe narative și de dialog lungi pentru a-și reacomoda spectatorii cu universul Middle Earth, pentru The Hobbit: The Desolation of Smaug trebuie să ai rucsacul deja pregătit și bocancii în picioare pentru că timp de 3 ore Peter Jackson și actorii săi galopează într-un ritm frenetic sărind dintr-o secvență de acțiune în alta, rareori dându-ți ocazia să tragi aer în piept.

A doua parte a trilogiei The Hobbit este o poveste greu de parcurs. Cu peste 12 actori principali și cel puțin 3 fire narative diferite, mai mult sau mai puțin legate între ele, de la The Desolation of Smaug cei mai satisfăcuți vor ieși fanii dedicați ai trilogiei Lord of the Rings pentru că o mare parte din film este dedicată referințelor și aluziilor poveștii ce a început această întreagă nebunie.  

Potențialilor neavizați le este oferită doar o scenă, cea de început, care a fost mai mult ca sigur scoasă de pe lista de impuse ale casei de producție, fiind salvată însă de cameo-ul regizorului Peter Jackson, o apariție parcă adusă direct via Looney Tunes.

Odată depășită, ești aruncat direct în povestea lui Bilbo (Martin Freeman), aflat acum în posesia inelului ce îi servește pe post de salvator dar și călău, ce se vede nevoit să își salveze prietenii gnomi, în frunte cu Thorin (Richard Armitage), din încurcăturile în care doar ei, cu încăpățânarea specifică acestor bizoni umanoizi, se puteau băga.

În cursa lor contracronometru spre muntele Erebor, căminul ancestral al gnomilor, gașca trebuie să se confrunte cu un stup de păianjeni imenși, un regat de elfi neiertători, un oraș pustiit de foamete și condus de un stăpân lacom și grobian (un cameo senzațional realizat de Steven Fry) precum și cu nelipsita haită de orci care ating un nou nivel de ineficiență, fiind incapabili să răpună măcar una dintre cele 13 ținte pe care le au. Asta neluând în calcul faptul că odată ajunși la muntele ce străjuiește întregul Pământ de Mijloc, vor trebui să se confrunte cu un dragon ce, din auzite, nu pare a fi cea mai generoasă gazdă din lume.

Gandalf (Ian McKellen), în stilul caracteristic, dispare în primele minute ale filmului, fiind transportat în propria misiune ce îl duce la bine cunoscutul Dol Guldur de unde apar semnalele răspândirii unor forțe ale răului ce îl înfricoșează chiar și pe bătrânul vrăjitor.

Acestor două povești principale li se adaugă și un triunghi amoros format din Legolas (Orlando Bloom), transformat aici într-o mașină, ispititoare ce-i drept, de masacrat orci, noua venită Tauriel (Evangeline Lilly), singura prezență feminină din film ce amintește prin construcție de Katniss Everdeen din The Hunger Games și gnomul Kili (Aidan Turner), ce compensează avantajul fizic al rivalului său prin discursul poetic care o vrăjește pe frumoasa elfină (?).

Cea mai mare problemă a filmului este faptul că Peter Jackson nu poate spune mai multe povești în paralel și rezultatul este că pe măsură ce urgența misiunii eroilor crește, povestea devine din ce în ce mai întortocheată și mai greu de urmărit, multe personaje fiind uitate doar pentru a fi readuse în poveste când ți-o dorești mai puțin. În plus, The Desolation of Smaug renunță aproape complet la umorul ce a dominat prima parte a trilogiei și acest lucru se simte mai ales când vine vorba de eroul principal, Bilbo, care lăsat fără stilul sarcastic pe care Martin Freeman l-a adus la nivel de artă, pare de-a dreptul descărnat și se bazează cam mult pe inocența ghidușă specifică rasei hobbiților.

În schimb, este de notat evoluția personajului lui Thorin pe care Richard Armitage îl duce pe noi culmi, modelându-l într-un erou din ce în ce mai aspru și obsedat de recuperarea regatului asupra căruia simte că are un drept suprem dar și de răzbunarea ce pare să îl conducă spre căi din ce în ce mai întunecate și iraționale.

Dar filmul nu ar fi nimic fără cel al cărui nume se află în titlu și este aici unde Peter Jackson împreună cu Benedict Cumberbatch, ce îi oferă fiorosului dragon vocea impozantă și mișcările impunătoare, dă lovitura. Smaug, dragonul cu piele impenetrabilă, ego supradimensional si o lăcomie fără limite este o prezență terifiantă și totodată familiară, al cărui trup colosal se plimbă prin încăperile Ereborului ca o fantomă, apărându-și comoara ce îi satisface dorința de putere dar care , în mod ironic, îl ține prizonier.

The Hobbit: The Desolation of Smaug nu este un film perfect din multe privințe însă lucrurile la care se pricepe, le face mai bine decât orice alt blockbuster de la ora actuală și asta pentru că, în ciuda utilizării 3D-ului și a celei mai noi tehnologi vizuale, este la bază o poveste tradițională și romantică în care eroii, cu toate defectele lor, merită să câștige. Așa că dacă vrei ca timp de 3 ore să te rupi de lumea cotidiană pentru a te pierde într-o lume fantastică în care acțiunea, călătoriile inițiatice și luptele între bine și rău sunt la tot pasul, atunci trebuie să faci o călătorie în Middle Earth cât de curând.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here