I Origins

I Origins, cel de-al doilea film al regizorului Mike Cahill, nu se distanțează prea mult de predecesorul său, Another Earth – fiin o nouă colaborare cu actriţa Brit Marling și o nouă încercare de a atinge sufletul prin intermediul științei.

Ochii – ferestre către suflet – sunt folosiți de cercetătorul Ian Gray (Michael PittThe Dreamers) pentru a demonstra lipsa oricărei entități superioare responsabile pentru crearea lumii. Întâlnirea cu exotica Sofi (Astrid Bergès-FrisbeyPirates of the Caribbean: On Stranger Tides) și o poză a ochilor ei cu reflexe roșiatice vor modifica în mod fundamental concepția lui Ian și a partenerei lui Karen (Brit Marling) despre spiritualitate, viața de apoi și Dumnezeu.

Când tragedia pune capăt iubirii dintre Ian și Sofi, acesta își întoarce atenția către Karen. Șapte ani mai târziu, un test pare să invalideze descoperirile celor doi. Ian pornește în căutarea răspunsului în India. Întrebarea – este posibilă reîncarnarea?

Draga optimistule, cred ca aud tancurile rusesti venind

Dragă optimistule,

Nu mică mi-a fost mirarea să mă culc în Ucraina şi să mă trezesc în Noua Rusie. Pe străzi patrulează miliţii în uniforme fără însemne şi înarmate până în dinţi, care spun că sunt de ai noştri, dar beau cam multă vodcă, chiar şi după standardele părţii astea de lume. Iar noul nostru autoproclamat primar, pe care nu l-am mai văzut până astăzi nici măcar la coadă la piaţă, se roagă de Putin să vină să instituie pacea sovietică şi să ne salveze de propria noastră ţară. Au trecut ieri în vizită nişte soldaţi ucraineni, dar cred că s-au îmbătat şi au luat un taxi înapoi la Kiev, pentru că şi-au lăsat blindatele parcate în centrul oraşului.

Sincer, încă nu m-am hotărât cu cine ţin. Dar în momentul ăsta pare mai degrabă că e o alegere în cătarea cărei puşti aş vrea să mă aşez, ucrainene sau ruseşti.Tot stresul ăsta mă omoară, sper că nu şi la propriu, ceva sfaturi pentru relaxare?

Semnat: un ucrainean stresat

 

Dragă ucraineanule stresat,

Ştiu că situaţia nu pare roz în momentul ăsta, e mai degrabă kaki. Dar există modalităţi de a te relaxa.

Să începem cu trupul. Exerciţiile ajută foarte mult, endorfinele sunt prietenele tale. Dar nimeni nu are cu adevărat chef de alergat, aşa că îţi trebuie un pic de motivaţie. Îţi recomand să mergi la unul dintre soldaţii ruşi sub acoperire, sau corect politic numitele „miliţii populare”, şi să strigi: I love America! Jos Putin! Apoi ia-o la fugă şi încearcă să depăşeşti glonţul.

În felul ăsta o să te menţii şi în formă, ceea ce e important pentru că, nu vreau să pun mai multă presiune pe tine, toată planeta se uită spre voi. Gazul rusesc e mai important, aşa că nu o să facă mare lucru, dar de uitat se uită, aşa că vrei să dai bine în poză. Să te simţi bine în pielea ta face minuni pentru moral. Doar să ai grijă, să ţi-o păstrezi negăurită.

Trecem la minte. Să medităm. Deconectează-te. Concentrează-te pe respiraţie şi vizualizează spaţiul tău fericit. Poate un câmp de flori frumos colorate, sau o plajă mângâiată de razele unui soare blând şi sunetele liniştitoare ale valurilor, sau poate o potecă de munte, cu păsărele ciripind de jur imprejurul tău. Orice te ajută să uiţi, că de fapt trăieşti într-o ţară cu o economie în pragul colapsului, divizată de neînţelegeri etnice şi politice, iar la graniţă se pregăteşte de invazie o armată rusă având în frunte un tanc călărit de un autocrat kgb-ist la bustul gol, a cărui vis umed este reîntregirea URSS. Şi acum cu mine: Ommmmm

Semnat: Optimistul

 

Această rubrică este o satiră optimistă a ştirilor zilei. Dacă place, da-ţi share şi like, în felul acesta mesajul pozitiv o să ajungă la cât mai multă lume, iar frunţile pesimiştilor din jurul nostru o să se mai destindă un pic şi nu o să ne mai polueze cu gândirea lor negativistă. Pace şi armonie.

5 recomandari de casti audio – la care poti asculta muzica ta preferata

0

Toată lumea ascultă muzica pe stradă, în autobuz, în metrou, la birou, numai că de cele mai multe ori căștile pe care le primim în pachetul standard al device-urilor mobile dezamăgesc şi știrbesc experiența muzicii preferate. De aceea ne-am gândit să testăm şi să-ţi recomandăm cinci perechi de căști audio care transformă fiecare audiţie în una specială.

Deşi par scumpe, căștile de mai jos vin cu câteva avantaje care le separă de concurenţa entry-level. Pe lângă calitatea sunetului mult mai bună, sunt rezistente la o utilizare zilnică, în aşa fel încât să nu trebuiască sa le arunci după 6 luni de folosire zilnică din cauza unui conector care a cedat şi nu poate fi reparat.

1. Căşti Marshall Major – Let’s rock , calitate audio 8/10

 

Sunt produse de celebrul producător de amplificatoare din Marea Britanie Marshall, iar dacă eşti fan rock este imposibil să nu recunoşti logo-ul scris cu litere italice. Căștile au construcţie solidă, un design retro şi au montat pe cablul audio un microfon si o telecomandă compatibilă cu majoritatea telefoanelor inteligente pentru convorbiri mobile.

Bureţii protectori pentru urechi sunt construiţi dintr-un material durabil, cablul este întărit la capete dar nu se poate înlocui de către utilizator si vin în România cu o garanție de 24 de luni. Calitatea sunetului este foarte bună şi sunt perfecte pentru naveta zilnică. Deoarece pot fi purtate pe stradă în siguranță, neizolând complet sunetele exterioare.

În România le poți cumpăra la un preț de aproximativ 430 de lei din magazine specializate, inclusiv magazine online. De asemenea, un set de bureţi protectori se pot cumpăra doar de pe site-ul producătorului la un preţ aproximativ de 25 de lei, plus transport.

 

2. Căşti Grado SR125i – ca să auzi întreaga orchestră, calitate audio 9/10

 

 

Aceste căşti sunt produse în Statele Unite de Grado Labs, o firmă care nu îşi face reclamă şi se bazează pe recomandările clienţilor. Calitatea sunetului este foarte bună, producând un sunet natural şi curat.

Nu sunt cele mai frumoase căști din lume, sunt mari şi au un design retro care poate fi considerat excentric în zilele noastre. Căştile Grado nu vin cu o versiune pentru telefoane inteligente, fiind singurele din articolul nostru dedicate audiţiei dar având o construcţie deschisă, care lasă destul de mult sunetul exterior să intre (ceea ce nu le face potrivite pentru spaţii de lucru zgomotoase).

În România le poți găsi la un preț de aproximativ 680 de lei, la un singur furnizor autorizat. Garanţia oferită de vânzător este de 12 luni.

Pernuţele protectoare sunt din burete şi pot fi înlocuite cu ușurință la acelaşi furnizor, dar pentru un cost 70 de lei. De asemenea, tot funizorul îţi poate înlocui şi cablul de conectare dacă e cazul, având în vedere calitatea foarte bună.

 

3. Căşti Bowers & Wilkins C5 – sistemul audio de acasă într-un pachet foarte mic & sport, calitate audio 8/10

 

 

Dacă nu preferi căștile foarte mari ne-am gândit şi la soluţia unor căşti „in ear” cu un design minimalist şi cu o construcţie solidă de la un producător recunoscut, Bowers & Wilkins. Construcţia izolează urechea de sunetele exterioare, calitatea sunetului este la fel de bună ca a “suratelor” mai voluminoase, fiind perfecte pentru navetă sau avion.

Din cauza mărimii foarte mici, componentele nu pot fi înlocuite.  De asemenea, au montat pe cablul audio un microfon si o telecomandă compatibilă cu telefoanele Apple.

Preţul în România este de aproximativ 770 de lei în magazinele de specialitate şi au o garanţie de 24 de luni.

 

 

4. Bose On-Ear OE2/i – audiţie muzicală în vacarmul oraşului,   calitate audio 9/10

 

 

Sunt produse tot de o companie americană de tradiţie, la fel ca şi Grado. Calitatea sunetului este foarte bună, în special datorită izolării de mediul în care te afli, fiind perfecte pentru birouri zgomotoase sau navetă.

Sunt construite din plastic de bună calitate şi, în funcţie de versiune, au montat pe cablul audio un microfon şi o telecomandă care oferă compatibilitate cu majoritatea telefoanelor inteligente pentru a efectua o convorbire.

Acete căşti pot fi purtate ore în şir, datorită bureţilor protectori foarte confortabili. Bureţii sunt construiţi dintr-un material care are proprietatea de a izola urechea de sunetele exterioare – simpla purtare a căștilor reducând zgomotul exterior cu aproximativ 40%.  De asemenea, bureţii pot fi schimbaţi după durata de viață de aproximativ 3 ani la un cost (în Romania) de 150 de lei. Iar cablul de conectare poate fi înlocuit cu ușurință, acesta fiind detașabil de corpul căștii.

Prețul în România al căştilor Bose este de aproximativ 870 de lei pentru modelul cu microfon şi telecomandă pentru telefoane inteligente şi de aproximativ 730 de lei pentru modelul simplu. Sunt comercializate de multe magazine de specialitate.

 

5. Bowers & Wilkins P5 – sistemul hi-fi la purtător,  calitate audio 10/10

 

Produse de Bowers & Wilkins, aceste căști au construcţie solidă, un design minimalist şi au montat pe cablul audio un microfon si o telecomandă compatibilă cu telefoanele Apple. Calitatea sunetului este foarte bună,  în special datorită izolării de mediul în care te afli şi este foarte confortabil şi pentru ceilalţi, deoarece foarte puţin sunet emană în exterior. Ceea ce le face perfecte pentru birou, avion sau navetă.

Pernuţele protectoare sunt din piele de miel si sunt umplute cu un material care izolează urechea de zgomotele exterioare. Pot fi înlocuite, dar pentru un cost de cel puţin 150 de lei. Cablul de conectare la dispozitivul de ascultare se poate înlocui cu un cost de aproximativ 100 de lei.

Prețul în România este de aproximativ 1.300 de lei şi au o garanţie de 24 de luni. La fel ca şi celelalte căşti recomandate, se pot cumpăra din magazine specializate (inclusiv online).

Facem precizarea că produsele Bowers & Wilkins şi Bose vin la pachet cu o husă specială pentru transport. Un ultim sfat, înainte de a lua decizia de cumpărare, testează-le împreună cu player-ul/telefonul cu care urmează să le foloseşti, deoarece compatibilitatea audio dintre ele poate diferi.

A Fragile Trust, povestea unui plagiator

Documentarul A Fragile Trust spune povestea lui Jayson Blair, unul dintre cei mai mari plagiatori din toate timpurile: scandalul provocat de el la New York Times a zguduit lumea jurnalismului.
 

Din distribuțe fac parte Jayson Blair, Howell Raines, Macarena Hernandez și Lena Williams.

Filmul se deschide cu articolul care l-a deconspirat pe Blair, și anume un material despre mama unui soldat din forțele speciale, în primele zile ale războiului din Irak. Autoarea de drept a articolului, Macarena Hernandez, jurnalist al unei publicații din San Antonio și fostă colegă de internship a acestuia la the Times, descrie surprinderea cu care și-a descoperit reportajul cuvânt cu cuvânt sub semnătura lui Blair.

La rândul său, regizoarea Samantha Grant încearcă să susțină prin cadre modul în care Blair își imagina locurile despre care scria cu patos, el nepărăsind nicio clipă apartamentul său din Brooklyn.

A Fragile Trust a ajuns în cinematografele din întreaga lume începând cu data de 11 aprilie 2014.

Palo Alto

0

Lansat în cadrul Tribeca Film Festival, Palo Alto, este descris ca o dramă cu adolescenți care caută încurcăturile cu lumânarea. Filmul Giei Coppola îi are pe afiș Emma Roberts, James Franco, Val Kilmer și fiul acestuia, Jack Kilmer.

Povestea e simplă: April (Emma Roberts), o fată sensibilă și retrasă, este luată peste picior de colegi din cauza virginității sale. De aici până la a se arunca în brațele unui tată singur (James Franco) care o angajează ca babysitter nu mai e decât un pas. În scenă intră și Teddy (Jack Kilmer), un artist singuratic și prietenul său Fred (Nat Wolff) și Emily (Zoe Levin), o jună promiscuă și sexy. Totul scăldat în valuri de alcool, petreceri și situații riscante.

Transcendence – tastatura pe post de opritor de usa

0

Cu directorul de imagine răspunzător pentru filmele lui Christopher Nolan în scaunul regizorului, un scenariu considerat în ultimii ani unul dintre cele mai bune neproduse și cu Johnny Depp pe afiș, thrillerul Sci-Fi Transcendence cade de la înălțimi amețitoare. Căderea în sine nu e dureroasă – filmul este desăvârșit la nivel vizual – dar aterizarea este violentă – un film al ideilor, fără idei.

În linii mari filmul îi are în centru pe soții Will (Johnny Depp) și Evelyn Caster (Rebecca Hall), cercetători geniali din câmpul inteligenței artificiale. Descoperirea soților Caster este pe cât de uimitoare, pe atât de evidentă: pentru a crea o inteligență artificială înzestrată cu emoții reale, empatie, conștiință de sine – trebuie să fie transferată în impulsuri electrice o minte deja existentă. Și exact asta face Evelyn când soțul ei este victima unui atentat pus la cale de teroriști ai internetului: îi încarcă mintea pe un computer, îi oferă transcendența. 

Să trec mai departe în enunțarea punctelor cheie ale scenariului ar însemna să-i răpesc filmului ultimele surse de divertisment de calitate; în ciuda firului narativ găunos, Transcedence dezvăluie pe parcurs câteva întorsături de situație interesante. În definitiv premisa filmului reprezintă un material mai mult decât suficient de analiză. Încă de la început două întrebări sâcâie spectatorul, una mai evidentă, alta mai puțin. Și cum regula spune că cei din urmă vor fi cei dintâi, să ne întrebăm – fără ironie – unde își ține ascuns Will Caster geniul? Mulți consideră că rolul lui Depp e lipsit de strălucire, însă cu replici precum : My wife wants to change the world; I just want to understand it, care în teorie îi câștigă lui Caster finanțarea cercetărilor pentru cinci ani, nu poți să nu te întrebi dacă sursa problemei nu e mai degrabă scenariul, decât Depp. 

Pe de altă parte forța care împinge acțiunea este Evelyn, ea este cea care reușește transferul, Will nu capătă sclipirea soției lui nici după ce, intrat în rețea, are acces la toate informațiile lumii. Și totuși el apare pe coperta revistei Wired. Hm.

A doua chestiune este ceva mai complicată, nu chiar o întrebare, ci un sentiment: filmul ilustrează consecințele distrugerii barierei – deja fragile – dintre real și virtual. E o problemă pe care ne-o punem cu toții, subiectul a nenumărate filme, cel mai recent în Her – mult mai transcedental decât Transcendence, dar la rândul lui imperfect -, și totuși ceva în felul în care e tratată de fiecare dată nu impresionează. După Transcendence nu rămâi cu nicio imagine îndeajuns de puternică. 

În transmiterea ideii de pericol care vine la pachet cu orice nou cont de Facebook, orice like, orice tweet, regizorul Wally Pfister se îndepărtează de latura umană, introducând în schimb mai multe referințe biblice decât am găsit în Noe: Evelyn, o grădină paradisiacă în care florile își recapătă prospețimea, picături de apă care par să trimită la un veșnic potop, o trecere luminoasă la o nouă scenă după replica lui Will: I think they can understand now. Fiat lux! Odată intrat în rețea Will începe să semene tot mai mult cu un zeu omniscient, omniprezent, indestructibil. În final, cel mai bun prieten al celor doi soți – Max (Paul Bettany), cercetătorul preocupat de moralitatea întregii acțiuni – se întoarce în grădina celor doi, convins că există ceva mai mult de spus despre acțiunile lui Will. Vorbind însă despre prietenul său, numele lui Will nu apare niciodată, doar pronumele he – He

Ideea e frumoasă – omul care se transformă în zeu – dar nu și interesantă. Ce interesează este ce ar face oamenii cu adevărat dacă ar cădea Internetul. Știu că Transcendence este un film Sci-Fi, dar să crezi că ar folosi, pasivi, tastatura pe post de opritor de ușa (regizorul este atât de mândru de această imagine încât ne-o servește de două ori) este ridicol. 

Veep – serial HBO

0

Veep este un serial marca HBO lansat în aprilie 2012. Acțiunea se centrează în jurul personajului Selina Meyer, vice-președintele ficțional al SUA. Anterior senatoare, Selina descoperă că a fi vice-președinte nu este deloc așa cum și-ar fi imaginat. 

În rolul protagonistei joacă Julia Louis-Dreyfus, cunoscută pentru personajul Elaine din serialul Seinfeld. În prezent, Veep se află la sezonul al treilea, însă HBO a hotărât continuarea cu cel de-al patrulea sezon (sursa: seat42f). 

Serialul a fost foarte bine primit de public, dar şi de critică, Julia Louis Dreyfus fiind câştigătoarea unui premiu Emmy pentru interpretarea din Veep. Deşi despre politică, Veep este haios, mai ales prin modul în care este filmat, acţiunea poticnindu-se pe alocuri, pentru că decurge ca în realitate, nu ca într-un scenariu extrem de coerent, cu imagini perfect montate.

Recomandari pentru weekend-ul 25 – 27 aprilie

Deși acest sfârșit de săptămână ne întâmpină cu un număr mic de evenimente, cele care vor avea loc sună foarte bine: avem o nouă ediţie ShortsUP, o premieră cinematografică cu Johnny Depp, dar şi un festival de muzică electro şi un eveniment pentru cei pasionaţi de jocurile video. Aşadar, iată care sunt recomandările noastre:

Printre premierele cinematografice ale weekend-ului se află Jeune & Jolie, un film independent francez semnat de Francois Ozon care prezintă, pe parcursul unui an, experiențele unei adolescente de 17 ani. Ea începe să își exploreze sexualitatea, ajungând să practice prostituția, nu pentru bani, ci pentru plăcere. Filmul evită, însă, stereotipul hollywoodian al adolescentei care o ia pe căi greșite, fiind mai degrabă un film non-moralizator și direct.

Tot vineri se va lansa și Transcendence, un science-fiction cu Johnny Depp și Rebecca Hall (Vicky Cristina Barcelona) în rolurile principale. Filmul prezintă încercările unui cuplu căsătorit, specialiști în computere, de a dezvolta inteligenţă artificială capabilă de empatie şi conştiinţă de sine. Atunci când el este ucis de către o organizație teroristă, ea îi transferă informațiile din creier și personalitatea într-un computer, lucrând, astfel, în continuare, la proiect.

Weekend-ul acesta va avea loc și ediția de primăvară ShortsUP care are ca temă orașul New York. Astfel, sâmbătă și duminică, de la ora 21:00 la CinemaPRO, vei putea urmări o serie de scurtmetraje americane și europene ce vor reconstitui atmosfera newyorkeză trecută și prezentă. Programul este același în ambele zile, iar prețul unui bilet este 25 de lei/seară.

De asemenea, pe parcursul acestui sfârșit de săptămână se va desfășura și o nouă ediție Rokolectiv, festivalul de muzică electronică și arte conexe ce are loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), Centrul Național al Dansului București (CNDB) și în Guest House. Programul poate fi consultat aici.

Tot în zona muzicii, dar cea clasice, sâmbătă aceasta, de la ora 19:55, iubitorii de operă se vor putea bucura de o nouă transmisiune, în direct, de la Opera Metropolitană din New York la The Light Cinema Liberty Center.  Este vorba de opera comică a lui Mozart  Cosi fan tutte, despre nestatornicia femeilor și naivitatea bărbaților în dragoste. Prețul biletului este 70 de lei.

Weekend-ul cuprinde și un eveniment dedicat pasionaților de jocuri video. DreamHack este cel mai mare eveniment de gaming din România. Pe lângă competiția StarCraft II WCS, DreamHack Open 2014 cuprinde și turnee pentru Dota 2, League of Legends, FIFA 14, Hearthstone, Super Street Fighter IV. De asemenea, vizitatorii vor avea ocazia de a testa cele mai noi tehnologii din zona high—tech. Evenimentul are loc la Sala Polivalentă.

De asemenea, nu uitaţi de expoziţia eveniment de la Muzeul Naţional de Artă, dedicată pictorului Otto Dix, unul dintre cei mai importanți membri ai noului obiectivism german.

Lost River

Lost River reprezintă debutul regizoral al lui Ryan Gosling și a fost inclus recent pe lista filmelor de la secțiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes 2014.

 Scenariul, scris tot de Gosling, spune povestea unei mame (Christina Hendricks) forțată să pornească într-o călătorie sinistră către o lume subterană fantastică și întunecată, descoperită de către unul dintre copiii săi. În cele din urmă, ei vor fi nevoiți să descifreze misterul acestei lumi pentru a-și putea salva viața și familia. 

Ian De Caestecker, unul dintre actori, a oferit într-un interviu câteva detalii în plus cu privire la intriga filmului: ,,E vorba despre personajul meu, Bones, mama lui şi fratele mai mic al acestuia. Apare, de asemenea, şi o fată din vecini, interpretată de Saoirse Ronan, căruia i se spune Rat. Povestea este despre această familie, ce trăieşte într-un oraş Lost River, ce a fost probabil un loc odinioară plin de familii fericite, dar acum se transformă iremediabil într-un loc fără speranţă. Această familie face tot posibilul să se salveze şi să îşi salveze casa”.

Data de lansare a filmului nu a fost încă stabilită, însă cei de la Warner Bros. au anunțat că pelicula va intra în cinematrografe spre sfârșitul anului 2014.

Baladele usturoiului din Paradis – Revolta ustura

Pentru sătenii lui Mo Yan, raiul nu este locul plin de verdeaţă unde ajung oamenii harnici şi buni, ci numele unui judeţ din partea de nord a Chinei (importantă în geografia personală a scriitorului). În judeţul Paradis, curge lapte şi miere doar când se face usturoiul şi apoi se vinde pe mulţi yuani. În momentul în care autorităţile decid să renunţe la usturoiul ţăranilor dintr-un sătuc amărât, se dezlănţuie un iad usturător, precum urmele funiei ce a legat o fată îndărătnică tocmai în preajma unei căsătorii aranjate. Localnicii se revoltă, devastează clădirea unde reprezentanţii guvernului se lăfăie şi aşteaptă să îşi primească pedeapsa, cu dârzenie şi, uneori, cerând îndurare, că doar nu au făcut altceva decât să îşi caute dreptatea.

Baladele usturoiului din Paradis a fost scris în acelaşi ritm frenetic, specific lui Mo Yan, scriitorul devenit un bastion al romanului abundent şi năucitor prin aglomerarea de contraste. Terminată în treizeci şi cinci de zile, cartea este fructul unui protest literar împotriva pedepselor şi abuzurilor suportate de sătenii ce s-au împotrivit unei decizii guvernamentale din anii ’80, care le interzicea vânzarea usturoiului, după ce ani de zile nu au avut voie să cultive altceva. Revolta a rămas în amintirea colectivă sub denumirea de Incidentul usturoiului.

Evenimentele pline de cruzime petrecute după răscoala sătenilor au fost transfigurate de Mo Yan sub forma a patru istorii personale, schimbate pentru totdeauna. Mo Yan reduce istoria scrisă cu limba de lemn a politrucilor la câteva zile din viaţa unor personaje neputincioase, dar pline de curaj. Este vorba despre Gao Yang, fiul unui moşier prigonit după instalarea comunismului, Gao Ma şi a lui iubită, Jinju, care înfruntă o tiranie patriarhală refuzând o căsătorie aranjată de părinţi, şi Zhang Kou, menestrelul orb, ce nu ezită să denunţe brutalitatea şi lăcomia mai-marilor din Partid folosindu-se de cuvintele baladelor subversive. De fapt, fiecare capitol al romanului începe cu strofele cântate de Zhang, sfredelitoare precum un pamflet şi cutremurătoare precum o sentinţă definitivă împotriva ţăranilor ameninţaţi de foamete.

Povestea acestor personaje nu se desfăşoară liniar. Prezentul şi trecutul se amestecă, iar detaliile groteşti nu i se dezvăluie realismului brut, ci unui realism halucinant, consacrat de Mo Yan în romanele sale. Imaginile apelează la toate simţurile cititorului, trezite la viaţă cu fiecare scenă parcursă, iar simbolurile  înlocuiesc concretul. Peisajele ţipă, iar mirosurile înţeapă ori de câte un personaj îşi derulează biografia în bezna unei celule sau în aşteptarea unui asediu punitiv, comandat de autorităţi după revoltă. Fiecare amănunt din prezent devine o ancoră de care se agaţă trecutul ce se cere a fi evocat. De fapt, trecutul şi prezentul simbolizează cele două ipostaze ale săteanului din judeţul Paradis. În trecut rămâne China milenară, cu tradiţii uneori crude, iar în prezent, absurdul luptei de clasă năvăleşte peste ţăranii obligaţi să adere la nişte valori care devin apăsătoare şi de neînţeles când sunt rostite sub forma unor fraze luate din cărţile de propagandă.

Acelora care l-au cunoscut pe Mo Yan citind Sorgul roşu, vârtejul în care sunt amestecate maleficul şi lumina, sângele şi seva, amănuntele ce descriu infernul carcerei şi peisajele bucolice, demne de o pictură chinezească pe mătase, le va părea cât se poate de firesc. Exact când imaginile ajung să fie greu de suportat, autorul introduce nişte descrieri lirice, demne de realismul magic sud-american şi de legendele populare chineze. Aceste detalii, la graniţa realităţii cu halucinantul, se inserează brusc, dar fără să fie nişte prelungiri artificiale menite să atenueze impactul scenelor violente.

Dimpotrivă, fiinţele chircite de durere în mijlocul unor lujeri sau mirosul vegetal degajat de atmosfera toridă ce străpunge zidurile închisorii alcătuiesc un tablou al fragilităţii umane specific lui Mo Yan. Pentru scriitorul chinez, supliciile prin care trece omul trebuie redate în culori poetice, mereu plăcute ochiului, de parcă frumosul se află doar la capătul unei penitenţe îndurate răbdător de personajele sale. Nu întâmplător, Mo Yan amintea de acele picturi budiste în culori vii, acaparante, dar care arătau, de fapt, chinurile semenilor ajunşi în iad.

pictura: Zhang Xiaogang, Ever Lasting Love/Sothebys.com

Humanitas Fiction 2013

Ultimele articole