Alma Marhamati

Transformarea incredibilă pe care a suferit-o cariera lui Matthew McConaughey (cunoscută mai nou ca McConaissance - McConaughey Renaissance), de la Fool's Gold la nominalizarea la Oscar pentru Dallas Buyers Club, continuă în 2014 cu serialul True Detective.

J.C. Chandor are doar două lungmetraje la activ, însă Margin Call - pentru care a fost nominalizat la Oscar - și All Is Lost sunt genul de filme prin care regizorul câștigă nu numai calificativul de promițător, ci și siguranța în proiectele viitoare. Astfel, 2014 va aduce în cinematografe un nou film scris și regizat de Chandor - A Most Violent Year.

OK, există un film despre Steve Jobs care merită văzut. Numai că Steve Jobs nu este motivul pentru care filmul merită văzut. Nu-i un minus, e un plus. Se plusează și paratextual: Wozniak denunță lipsa de acuratețe, scenaristul Aaron Sorkin și-o asumă, Wozniack o scuză, Aaron Sorkin glumește, lumea se aprinde.

Ar fi de fapt recomandări pentru weekend-ul 28 noiembrie-1 decembrie - un sfârșit de săptămână mamut care se topește într-un început de lună cu iz de sărbătoare. Fie că interpretezi acest ultim cuvânt în sens religios, național sau revoluționar (mai ieșim o dată în stradă?), sigur îl simți ca pe o repetiție generală pentru Sărbători.

Teatru, o ultimă plimbare de toamnă înainte de sosirea frontului de aer rece, cărți care fac figură bună  și acasă, în fotoliu, și în RATB, în drum spre cinema, muzică și pulsul culturii pop în articole mai subțiri sau mai grosuțe - pe scurt, weekend-ul 21-22 noiembrie 2015. 

Multe s-au spus despre cât îi datorează regizorul Yorgos Lanthimos lui Buñuel, de pildă, în elaborarea filmului The Lobster. O abordare mai nuanțată ar fi însă de preferat: nu se citește atitudine reverențioasă în The Lobster, ci rescriere ludică. Nu este un omagiu adus absurdului, ci un mash-up de straturi care cucerește (dacă mi se permite clișeul) prin senzația de urgență, de imediat: trebuie să râdem acum.

Tom Hardy în dublu rol nu sună poate la fel de spectaculos ca „Leonardo DiCaprio va interpreta 24 de „personaje” într-un singur film” (The Crowded Room), dar oricine a văzut Bronson, The Dark Knight Rises, Locke și Mad Max: Fury Road își va nota data premierei Legend: de neratat. 

În momentul în care iei poziție față de orice produs al mărcii John Green (autorul de bestseller despre adolescenți, pentru adolescenți, gustat, în mod surprinzător, de un segment de vârstă pe care l-am putea numi postadolescent), o faci de fapt nu atât față de produs, cât față de punga de bomboane pe care o primești lipită cu bandă promoțională. Dacă The Fault in Our Stars reușea să distragă atenția de la „subțirimea” ofertei prin sensibilitate autentică, Paper Towns se caracterizează tocmai ceea  ce denunță ca inacceptabil: lipsă de autenticitate.

După succesul nebun al filmului The Fault in Our Stars, varianta din 2014 a lui Love Story, nu întârzie să apară o nouă ecranizare a unui roman semnat de John Green: Paper Towns.

Paradoxul serialelor care scot actori din anonimat: am vrea să primim episoade noi non-stop, dar programul recent supraîncărcat al actorilor împinge serialul pe locul al doilea. Cam așa stau lucrurile și cu Sherlock, serialul care i-a transformat pe Benedict Cumberbatch și Martin Freeman în veritabile staruri.