Recenzie – Dimineti la Café Rostand – Cadoul meritat de cititorii lui Ismail Kadare

0
40

Cartea Dimineţi la Café Rostand este cadoul făcut de Ismail Kadare cititorilor săi fideli. Îi invită la o cafea într-una dintre cele mai frumoase zone ale Parisului, unde se află și marile edituri. Începe prin a le povesti despre scris, primele zile petrecute în Occident, prietenii legate cu marii oameni de cultură ai Franţei și despre întâmplarile amuzante prin care trece un balcanic nimerit dincolo de Cortina de Fier. La un moment dat, va devia cursul amintirilor și va ajunge tot în Albania natală, cu ale sale fantome, povești năucitoare și femei care iubesc scrisul.

O întâlnire între balcanici

Dimineţi la Café Rostand este o călătorie între localurile boeme de pe malul Senei și cele frecventate de artiștii subversivi (și vânaţi) din Tirana. Datorită acestei pendulări între Tirana și Paris, cititorul din Est are impresia că doar el poate înţelege cu adevărat mesajul cărţii. Ismail Kadare îi oferă iluzia unei complicităţi a visătorilor îndrăgostiţi de literatură și însetaţi de libertate.

Datorită cărţilor scrise de Ismail Kadare, mulţi cititori mioritici au încetat să mai simtă rușinea ori de câte ori li se amintește de influenţa balcanică asupra culturii noastre. Citind și volumul Dimineţi la Café Rostand, vor avea impresia că au parte în sfârșit de un ghid care îi înţelege. Când le povestește despre Paris, Ismail Kadare le dă impresia că vede acest Paris prin ochii lor. Înţelege curiozităţile, mirările, aspirăţiile raportate la un Paris ideal(izat), dar și complexul de inferioritate al celui venit din Est, căruia i s-a dat de înţeles că nu prea ar face parte din Europa, că nu înţelege ce înseamnă a fi civilizat.

Amintiri din studenţie

Înainte de a deschide cartea, îţi și imaginezi cum Ismail Kadare trăiește visul oricărui artist ce a pătimit în Estul comunist. A ajuns în sfârșit pe tărâmul libertăţii. Acum se poate bucura de tot ce are Parisul mai bun de oferit. Viaţa i-a plătit despăgubirea necesară pentru anii trăiţi sub tiranie. Acum poate sta liniștit la cafenea. Nu îi mai este frică de privirile securiștilor. Acei tartori care îi luau în vizor pe cei având gesturi prea occidentale când se bucurau de licoarea scriitorilor. Acum este reperat doar de admiratori, printre care și marii editori sau regizori precum Costa Gavras.

Totuși, Ismail Kadare nu uită că vine din Est. Un Est ale cărui ameninţări și le amintește strecurând mult umor. A cunoscut și teroarea, dar vrea să o redea satiric-absurd, stârnind amuzamentul. Readuce în prezent anii în care a început să frecventeze cafenelele artiștilor din Tirana. Aceste cafenele deveniseră oaza libertăţii în timpul comunismului albanez, considerat a fi cel mai crud și înspăimântător dintre toate.

Pagini satirice despre Moscova

Scriind pagini dedicate culturii cafenelelor, Ismail Kadare ajunge la anii petrecuţi în Moscova. Fusese trimis în Rusia pentru a fi transformat într-un apostol al realismului socialist. Tovarășii comuniști sperau să combată astfel influenţa nefestă a literaturii decadente din Vest asupra minţilor din Est. Dar Ismail Kadare avea deja manuscrise ţinute la secret, în care nu prea găseai realismul socialist. Aceste manuscrise i-au adus admiratori, dar și prieteni falși, care l-au turnat. Nu lipsesc din amintirile sale nici discuţiile penibile despre subiectele pe care ar trebui să le abordeze un scriitor dintr-o nouă Albanie (comunistă).

Înţelegi mai bine Albania

Mulţi cititori s-au întrebat dacă Ismail Kadare poate intra până la capăt în rolul parizianului care se bucură nonșalant de o cafea, lăsând apăsările deoparte. Oare poate un estic să mimeze rafinata superficialitate mondenă asociată parizianului care și-a însușit arta de a savura lejeritatea clipei prezente, de parcă ar fi dispărut toate subiectele grele și problemele spinoase din lumea întreagă? Ismail Kadare îţi dă de înţeles că nu. Scriitorul ce a trăit într-o ţară aflată sub dictatură nu poate mima acea nonșalanţă a parizienilor din filmele lui Godard ori din fotografiile realizate de Bresson.

Chiar și în inima Parisului, fantomele Albaniei așteaptă răbdător după colţ. Albania, cu a ei istorie încâlcită de conflicte sângeroase, de vendete istorice, își cere tributul. Iar Ismail Kadare îi restituie Albaniei ce îi apartine în relaţia cu marea literatură.

Când stă la cafenea, tot la Albania natală se gâdește Kadare. Şi bine face! Datorită inspiraţiei ce-l vizitează la Café Rostand, vei cunoaște și mai bine Albania. Fără a înţelege Albania nu poţi citi cu adevărat romanele și povestirile scrise de Ismail Kadare. Iar Kadare este conștient de acest lucru. De aceea, sub magica lumină a primăverii pariziene scoate la suprafaţă tenebrele asociate de mulţi cu Albania.

Un aristocrat francez îndrăgostit de Albania

Vei ajunge să-i invidiezi pe albanezi datorită marelui protector găsit într-un om de cultură și aristocrat francez influent. Influenţa acestuia pătrunde în cabinetele miniștrilor. Ajunge până și în camerele Vaticanului. Numele său este Pierre-Bordeaux Groult. Francezii îl consideră baron, iar balcanicii îl văd ca pe marele avocat ce pledează pro bono pentru cauza Albaniei. Deși nu a călătorit mult în Albania, iubește această ţară. Prin urmare, a devenit un mare admirator și al lui Kadare.

Amintindu-și de vizita de la Vatican alături de baronul Groult, Ismail Kadare începe să reflecteze asupra identităţii occidentale meritate de Albania. În viziunea lui Kadare, Albania a fost un ţinut cu adevărat european, dar pe care otomanii și apoi comunistii au încercat să-l rupă de marile civilizaţii occidentale. Îţi oferă multe exemple din istorie pentru a susţine această idee. Rezonează cu el și mulţi cititori din România. Şi ei trăiesc într-o ţară care se simte pe nedrept exclusă din elegantul salon al Europei civilizate.

Despre cultul femeii albaneze

Când își amintește de încercarea otomanilor de a rupe Albania de Occident, Ismail Kadare povestește mai ales despre femeile Albaniei. Aceste femei erau obligate să-și acopere trupul după cutuma orientală, în timpul stăpânirii otomane. Tot ele devin în poeziile și prozele artiștilor subversivi un simbol al libertăţii. În literatură, femeii albaneze îi revine păstrarea senzualităţii ca formă de opoziţie faţă de legile otomane.

În ciuda machismului atribuit culturilor balcanice, în scrierile albanezilor, luptătorii și conducătorii îngenunchează în faţa unei femei adorate. Nu îndrăznesc să se atingă de ea, s-o pedepsească. Nici măcar cei ce păstrează cu sfinţenie teribilul cod Kanun, cu ale sale vendete sângeroase.

Ismail Kadare nu ezită să amintească de conul de umbră nemeritat, de care are parte adesea femeia din Balcani. Feministele îi vor adora paginile. Prin viziunea sa legată de supravieţuirea identităţii albaneze, plasează femeia într-un plan superior. Albania nu poate fi înţeleasă, iubită, salvată fără a-și respecta femeile. De prezenţele feminine în literatură se leagă și reîntoarcerea Albaniei în Europa Occidentală.

Descoperirea scriitoarelor albaneze

În capitolul numit Domniţele literaturii albaneze, vei găsi numele unor scriitoare celebre. Însăși soţia lui Ismail Kadare – Helena Gushi-Kadare face parte din rândul albanezelor deschizătoare de drumuri în cultură. Multe dintre scriitoarele Albaniei publică în limba italiană sau în franceză.

Capitolul dedicat marilor scriitoare albeneze îţi amintește de un alt rol al cărţii Dimineti la Café Rostand. Cartea a fost scrisă pentru a-ţi recomanda să-ţi lărgești biblioteca. Le vei dedica cel puţin un raft scriitoarelor albaneze. De fapt, toate apitolele abundă în trimiteri la autori albanezi de înaltă clasă. Mai că-ţi vine să formulezi petiţii peste petiţii pentru a fi traduse cât mai multe romane albaneze în română. Ce-i drept, Ismail Kadare păstrează ceva de la orientalii ce i-au tot călcat ţara. Le-a moștenit priceperea de a-ţi stârni pofta când îţi prezintă lucuri despre care nu știai, în marele bazar al poveștilor.

O lecţie de istorie cum rar ţi se predă la școală

Ismail Kadare ar fi putut fi și un renumit profesor de istorie. Unul profund, nonconformist și mucalit. Vine dintr-o ţară unde istoria este trepidantă, fascinantă și labirintică. De fapt, întreaga istorie a Balcanilor este așa. Te atrage, dar te și sperie. Iar pentru a o preda, îţi trebuie fler și foarte mult tact. Un astfel de tact însoţește cuvintele scriitorului despre conflictele dintre sârbi și albanezi.

Citindu-l pe Kadare, îţi dai seama că nu ţi s-a predat pe îndelete, la școală, istoria plina de răni a vecinilor. Nu prea știm cât ar trebui despre Kosovo. Nici despre sentimentele de nedreptăţiţi pe care le simt azi atât sârbii, cât și albanezii după finalul anilor ’90. Se vorbește despre genocidul balcanic adesea cu patos, cu naţionalism, cu populism, cu furie. Istoria bântuie, cu lacrimi, neputinţă și disperare. Se împart taberele. Unii sunt acuzaţi de marea dezbinare, alţii că nu acceptă diversitatea. Despre unii se crede că vor apropierea de fanatismul religios de tip oriental. Ceilalţi sunt lăudaţi de naţionaliști. Se tot spune că vor să apere flancul estic al Crestinismului. Şi unii, și ceilalţi sunt adesea învinuiţi de primitivism și de cruzimi inimaginabile. Sunt priviţi cu teamă de Europa civilizată, deși ambii își declară iubirea faţă de ea.

Pe firul istoriei

Într-o discuţie cordială și plină de miez cu faimosul Costa Gavras, Ismail Kadare amintește de reputaţia celor din Balcani. Ei au rămas în memoria vesticilor drept scandalagiii Europei. Despre acești scandalagii plini de răni scrie Kadare. A încearcat să limpezească niște ape întunecate în urma delimitărilor teritoriale decise de marile imperii. Doar lui îi iese atât de bine împăcarea umorului cu absurdul și realismul inconfortabil.

Ismail Kadare nu renunţă la umor. Şi nu va părea cinic. Nu-l vor acuza de sacrilegiu nici ai lui, și nici răniţii din tabăra supărată pe albanezi, mai ales pe cei din Kosovo.

Citind impresiile și amintirile din cartea Dimineţi la Café Rostand, ai impresia că Ismail Kadare a găsit imposibilul. Adică firul invizibil care leagă două ţinuturi despre care se spune că mai degrabă se înfruntă. Este vorba despre Vestul senin, luminat de idei, și așa-zisul Est întunecat, condus de instincte. Vei descoperi uimit un fir care pleacă de la cafeneaua pariziană și ajunge până-n inima Balcanilor.

Ismail Kadare te umple de revelaţii. Înţelegi Parisul prin ochii unui Estic, dar ajungi să-ţi înţelegi și Estul. Kadare te face să vezi ceea ce se omite la multe dintre orele de istorie. Pentru cei din Est și pentru Balcanici în mod special, trecutul nu rămâne aproape niciodată în trecut. Conflictele din ţările care au făcut parte din Iugoslavia amintesc de urmările cumplite ale afacerilor istorice neîncheiate. Iar din aceste afaceri și-a luat partea si Vestul, prin multiple alianţe convenabile, nu doar sălbaticul Est.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas.

Te invităm să citești și articolele:

40 de cărţi poliţiste de neratat

10 cărţi despre artiste interbelice fascinante

40 de carti politiste de neratat

10 carti despre artiste interbelice fascinante

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here