Ți s-a întâmplat vreodată să vezi ceva sau să auzi, să trăiești un anumit lucru și să ai sentimentul că ești martor la perfecțiune, că există ordine în univers? Ei bine, așa am încercat eu să descriu o experiență estetică, iar dacă ți-a sunat a ceva cunoscut înseamnă că îți dorești să mai experimentezi așa ceva măcar o dată; iar dacă ți s-a părut că bat câmpii cu succes ar putea însemna că e nevoie să cauți în diferite ocazii acest sentiment. Pentru oricare dintre cele două variante ți-am pregătit o serie de filme frumoase care să trezească simțul estetic.
Aducându-ne aminte să admirăm frumusețea, ne facem viața mai bogată și ne lărgim experiența. Filmele sunt o modalitate la îndemână, așa că de ce să nu vezi unul? Iată recomandările noastre:
1. The Fall (2006)
Filmul ne duce în 1915, pe când cascadorul Roy Walker este internat în spital, posibil paralizat după ce a făcut un salt periculos în primul său film. El o întâlnește acolo pe Alexandria (Catinca Untaru, adorabila actriță româncă), o fetiță care se recuperează după ce și-a rupt o mână – ca orice copil plin de viață, și e fericit să-și facă un nou prieten, singurul lucru bun ce i se întâmplă în circumstanțele acelea. Astfel că începe să-i spună o poveste plină cu aventurieri, unul mai interesant ca altul. Imaginația ei este cea care creează de fapt imaginile pline de forță și inocență. Roy este povestitorul perfect, ea este ascultătorul său perfect și împreună construiesc o lume a lor.
Tarsem, regizorul acestui film, a cheltuit milioane de dolari, bani proprii, pentru a finanța „The Fall” și a realiza o experiență vizuală dusă pe culmile fanteziei. L-a filmat timp de patru ani în 28 de țări și a realizat un film pe care ai putea dori să-l vezi pentru niciun alt motiv decât pentru că există! E o creație plină de culoare, provocări ale imaginației și compoziții care-ți taie răsuflarea. Pe lângă exploziile fanteziei copilărești, strânsa prietenie, care deține puteri transformatoare, are potențialul de a-ți topi inima și a-ți lăsa o căldură în suflet după ce urmărești acest film.
2. The Grand Budapest Hotel (2014) – pe Disney Plus
Grand Budapest Hotel este un film de comedie și dramă, din 2014 care explorează mai multe subiecte, cum ar fi război, fascism, nostalgie, prietenie și loialitate. Ralph Fiennes, în rolul lui Monsieur Gustave H., manager al unei stațiuni de la poalele muntelui din Republica Zubrowka, este bănuit de uciderea unei vedete bogate (Tilda Swinton). Fiind victima unei înscenări, el și protejatul său Zero (Tony Revolori), caută să se dezvinovățească.
„Grand Budapest Hotel” este un film despre măștile pe care ni le punem pentru a se potrivi aspirațiilor noastre și costul pe care-l plătim pentru menținerea aparențelor. „Cu siguranță a reușit să mențină iluzia cu o grație remarcabilă”, spune admirativ un personaj despre altul aproape de sfârșitul filmului. Aceste idei sunt transpuse cu ajutorul unor imagini compuse și proiectate meticulos, cu mișcări precise și foarte restrânse ale camerei. Împreună cu o cromatică delicioasă, filmul capătă o eleganță echilibrată de umorul dezlănțuit al fiecărei scene.
Să nu mai vorbim de distribuție care e o serie de talente din cele mai notabile, inclusiv Matthew Amalric, Willem Dafoe, Jeff Goldblum, Harvey Keitel, Edward Norton, Saoirse Ronan, Léa Seydoux, Bill Murray, Jason Schwartzman, Owen Wilson. Merită să-i vezi pe toți, pe rând, în acest film absurd de amuzant și încântător de elegant.
Îl găsești pe Disney Plus.
3. Beanpole (2019)
Despre Beanpole am mai vorbit și în articolul despre filme psihologice și îl voi recomanda în continuare, you have been warned! 😉 Beanpole este un film dramă-istoric, din 2019, regizat de Kantemir Balagov. Tânărul regizor se folosește de culoare într-o măsură atât de înalt artistică precum ar face-o un pictor. Simbolismul intuit și descifrat pe parcursul vizionării (verdele-viață, roșul-furie, fiind doar câteva exemple), crează un nou set de semnificații sub formă vizuală, rar exploatat în cinematografia contemporană.
Perspectiva, durata cadrelor îți imprimă cu inteligență artistică trăirea personajelor, absorbindu-te în acel univers. Mai bine te las să descoperi singur inefabilul acestui film pentru că e vorba mai mult de a experimenta, decât a exprima sărăcăcios și neputincios prin cuvinte.
Acțiunea se petrece imediat după cel de-al doilea război mondial, în răvășitul Leningrad. Puținul pe care îl vedem despre oraș este într-o formă decentă; deteriorarea interioară a personajelor este în centrul atenției aici. O pereche de femei care au norocul de a fi în viață în urma devastatorului război, dar al căror echilibru și judecată sunt precare, iar potențialul pentru dobândirea lor devin subiectul acestui film.
4. In the Mood for Love (2000)
In the Mood for Love este un film de dramă, romantic, din 2000, scris, produs și regizat de Wong Kar-wai. Povestea e aceea a unui bărbat (interpretat de Tony Leung) și a unei femei (Maggie Cheung) ai căror soți au o relație extra-conjugală împreună. Cum să explic altfel? E un pătrat amoros acolo. Însă nuanțele sunt diferite. La un moment dat ea spune: „Pentru noi să facem același lucru, ar însemna că nu suntem mai buni decât ei”.
Filmele despre adulter sunt întotdeauna despre cei care înșală, însă acest film inedit spune povestea celor doi care au fost înșelați. Pe când trădarea e comună și plictisitoare, sentimentele și reticența celor doi înșelați de a urma același traseu reprezintă mai degrabă o iubire nobilă; perfectă, dar neîmplinită.
Tony Leung a fost distins cu cel mai bun actor (primul actor din Hong Kong care a câștigat acest premiu la Cannes). Lung-metrajul este frecvent listat ca unul dintre cele mai mari filme din toate timpurile și una dintre cele mai importante opere ale cinematografiei asiatice. Într-un sondaj realizat în 2016 de BBC, a fost votat al doilea cel mai bun film al secolului 21, deci mai multă lume spune că trebuie să-l vezi!
La nivel vizual de foarte bine gândit. Să vin cu câteva exemple. Culorile profunde ale filmului saturează scenele: roșii, galbene, maronii, umbre adânci. O scenă se deschide doar cu fum de țigară și apoi își dezvăluie personajele. Pe holul din afara celor două apartamente, camera alunecă înainte și înapoi, subliniind nu apropierea lor, ci că există două apartamente – două lumi legate intrinsec. Tensiunea se construiește cadru cu cadru și nu te lasă să rămâi nesimțitor (ca să nu zic că e de-a dreptul dureros; nu mă crede pe cuvânt, mai bine convinge-te singur!).
5. Roma (2018) – Netflix
De ce ai face un film alb-negru atunci când avem 10 milioane de culori, nuanțe care să ne bucure ochii? Pentru că are o altă semnificație și pentru că poți compesa pentru aceasta în mult mai multe feluri, după cum demonstrează splendid următorul film. Roma este un film de dramă, mexican din 2018 și urmărește viața unei menajere dintr-o familie de clasă mijlocie, ca o abordare semi-autobiografică a regizorului. Filmul a primit aprecieri universale, fiind considerat de mai mulți critici drept cel mai bun film din 2018.
Primele imagini aduc un flux natural de viață – apă, piatră, aer – prezentându-ne, de asemenea, conceptul de micro din macro. O mare parte din Roma repetă acest concept al poveștii personale pe fundalul uneia mai mari – fața din mulțime, povestea umană în contextul unei societăți. Regizorul adoptă un stil vizual fascinant prin faptul că rareori folosește prim-planuri, ținându-ne la distanță de personajele sale și permițând detaliilor lumii din jurul lor să prindă viață. Atenția ți se poate plimba de la un detaliu la altul, aducându-te mai aproape de atmosfera acelui loc în anii 70.
Filmul este remarcabil de episodic – atât de mult încât lipsa unei continuități narative clare poate dezamăgi – însă este conceput pentru a te scufunda, pentru a te transporta în acea lume, iar cei care rămân cu el vor fi recompensați.
Disponibil pe Netflix
6. Nostalghia (1983)
Nostalghia este un film sovietic-italian din 1983, regizat de Andrei Tarkovski (never stop recommending it). Povestea e despre un scriitor rus care vizitează Italia pentru a efectua cercetări despre un compozitor rus din secolul al XVIII-lea care a trăit acolo și s-a sinucis. El începe să învețe despre obiceiurile locului, în mare parte ca urmare a unei întâlniri întâmplătoare cu un localnic pe nume Domenico (Erman Josephson, poate mai cunoscut din filmele lui Bergman), care susține, printre altele, că, traversând baia minerală locală a satului cu o lumânare aprinsă el poate salva lumea. Domenico este un fel de profet nebun pe care ceilalți îl tolerează doar, dar în el scriitorul găsește un suflet înrudit.
Filmul, mai mult decât orice altă artă, este cel mai potrivit pentru a surprinde mișcarea fizică (fie că e vorba de acțiune, de violență, sport, sex), dar nu este capabil să surprindă mișcările sufletului. Tarkovski s-a apropiat cu siguranță de acest ideal, descriind căutarea sufletului mai bine, poate, decât orice alt regizor. Exercițiile sale cinematografice aparțin în mod direct într-un mod artistic existențial, în care privitorul devine un participant activ, intrând în tărâmuri ușor fantastice, într-un efort de a provoca gândirea. De aceea merită trăit sau măcar încercat la un moment dat!
7. Hero (2002)
Hero este un film din 2002 regizat de Zhang Yimou. La acea vreme, era cel mai scump proiect de până atunci și unul dintre filmele cu cele mai mari încasări din China. Acest lucru se poate vedea și din decorurile, costumele și efectele speciale care sunt de o frumusețe uimitoare. Cu Jet Li ca protagonist fără nume, filmul se bazează pe istoria încercării de asasinare a regelui chinez în 227 î.Hr. Poate acest subiect nu trezește mare interes însă merită văzut din mai multe motive.
Un film precum Hero demonstrează modul în care genul artelor marțiale transcende acțiunea și violența, și se mută în poezie, balet și filozofie. Este violent doar din întâmplare. Ilustrează admirabil că ceea ce contează nu este moartea în sine, ci modul în care moare cineva. Fiecare gen de film are grupul său de cinefili care consideră, fără a vedea, că nu le place. Uneori apare un film pe care ar trebui să-l vadă totuși, iar Hero este unul dintre acestea.
8. Russian Ark (2002)
În Russian Ark, un narator al cărui nume nu ne e cunoscut, rătăcește prin Palatul de Iarnă din Saint Petersburg și lasă de înțeles faptul că a murit într-un accident oribil și că este o fantomă care se plimbă prin palat. În fiecare cameră el întâlnește diverse persoane reale și fictive din diferite perioade istorice. Acesta e cadrul pentru o mulțime de imagini fascinante.
Filmul a fost înregistrat în întregime în Palatul de Iarnă al Muzeului Ermitaj din Rusia, pe 23 decembrie 2001, folosind o dublă de 96 de minute. Acest lucru îl face să fie unic în istoria cinematografiei.
Camera nu ne duce doar într-un tur ghidat al artei minunate de pe pereți și coridoare, ci ea este și un martor al mai multor vizitatori care au venit la Ermitaj de-a lungul anilor. O călătorie estetică și o experiență inedită a filmului îți este asigurată la îmbarcarea pe Arca Rusească, ceea ce nu e de ratat!
9. The Tree of Life / Copacul vieții (2011)
The Tree of Life este un film de dramă, epic, din 2011, regizat de Terrence Malick și avându-i în distribuție inclusiv pe Brad Pitt, Sean Penn, Jessica Chastain. Scenele sale înfățișează o copilărie într-un oraș din zona centrală a Americii, unde viața curge în și afară prin ferestrele deschise. Există un tată care menține disciplina și o mamă care emană iertare și zile lungi de vară de joc și trândăvie și întrebări urgente nespuse despre semnificația lucrurilor.
Însă secvențele sale cele mai provocatoare ilustrează originea universului, dezvoltarea vieții pe pământ și apoi, mai concis și mai puțin literal, sfârșitul timpului. Frumusețea pură a acestui film este aproape copleșitoare.
10. Le Fabuleux destin d’Amélie Poulain (2001)
Comedie romantică, filmul este o descriere fantezistă, îndrăzneață și năstrușnică a vieții pariziene care face decorul unei povești de dragoste. Din perspectiva unei chelnerițe timide, interpretată de Audrey Tautou, vedem o lume viu colorată la care contribuie prin propriile mijloace. Ea decide să schimbe în bine viețile celor din jur, aducându-le puțină fericire, astfel încât să nu se simtă la fel de singuri precum se simte ea uneori.
Pe lângă acest scop înduioșător care te încarcă cu bucurie, e foarte frumos și modul în care a fost realizat filmul. De la vitalitatea visătoare a culorilor, până la compoziția cadrelor, inventivitatea vizuală, toate duc la o imprimare a veseliei pe retină, un sentiment fermecător de căldură.
11. Cries and Whispers (1972)
Ar putea fi foarte bine înșelați să credem că Cries and Whispers este adaptarea cinematografică a unui roman clasic, introspectiv, care a existat în vârful literaturii mondiale de secole. Aceasta este puterea și strălucirea sa. Cu toate acestea, în spatele acestei opere se află un singur om, legendarul regizor suedez Ingmar Bergman.
Povestea acestui film pune în lumină trei surori care se luptă cu cancerul terminal al uneia dintre surori, cu durerea ce-l însoțește, fiind o analiză a apropierii și distanței emoționale, a sensului suferinței. E aproape o tradiție în cinematografia americană ca victimele bolilor terminale să devin din ce în ce mai frumoase și senine pe măsură ce se apropie momentul în care vor înceta din viață. Bergman nu oferă aici un astfel de imagine falsă. Cei care au văzut o persoană dragă murind știu că este o experiență dureroasă. Actrița care joacă rolul surorii care își trăiește ultimele zile (Harriet Andersson) creează aici atât de puternică încât ne simțim ca niște intruși care o privesc.
Toate acestea se întâmplă într-o casă în care tapetul, covoarele și perdelele sunt toate de un roșu sângeriu. „Mă gândesc la interiorul sufletului uman”, spune Bergman, „ca un roșu de membrană”. Culorile reprezintă simbolurile lor emoționale fundamentale, cele de sânge, moarte și spiritualitate. Există doar câteva excepții de la această cromatică de-a lungul filmului. Estetica fascinantă la care suntem martori e comparabilă cu forța emoțională a filmului, făcând din el o experiență cinematografică de neratat!
12. Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring (2003)
Care-i treaba cu budismul? Nu vine chiar de la Dana Budeanu, e puțin altfel. Într-o lume obsedată de găsirea sensului și validării prin a fi cineva, filmul Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring (2003) spune povestea unui călugăr retras care și-a găsit semnficația prin renunțarea la viața lumii și scufundarea în adâncurile propriului său suflet. Și totuși, în ciuda existenței sale solitare, lumea exterioară îi trimite chemări, amintindu-ne că detașarea nu poate fi decât cu adevărat o stare de spirit și o dispoziție a inimii.
Ciclul vieții se repetă din nou – natura întinerește la fiecare patru anotimpuri, omul se transformă și el în acest timp și totuși totul rămâne exact așa cum a fost, este și va fi pentru totdeauna. Realizat cu măiestrie și cu fiecare cadru care se aseamănă compoziției unui tablou, filmul transmite o frumusețe transcendentală, ridicând sufletul prin estetica sa elegantă și atemporală de la inocență, prin iubire și rău, până la iluminare și, în cele din urmă, la renaștere.
13. 1917: Speranță și moarte (2019) – Netflix
După cum se indică titlul, „1917” se desfășoară în mijlocul frământărilor primului război mondial și are loc în jurul așa-numitului „pământ al nimănui” din nordul Franței, separând trupele britanice de cele germane.
Întregul film este un secvență lungă de urmărire a celor două personaje, tineri soldați în acel context neîndurător. Pe măsură ce camera îi urmărește pe cei doi britanici care încearcă să traverseze un câmp de luptă ocupat de germani pentru a transmite un mesaj urgent, camera se mișcă în jurul lor – în față, în spate, pe lângă. Se creează o senzația de joc video în care ești al treilea participant în misiune. Această perspectivă transformă experiența vizionării 1917 în ceva intim, care transmite multă tensiune.
Disponibil pe NEtflix
14. The Last Emperor / Ultimul împărat (1987)
Ultima recomandare din această listă este despre viața ultimului împărat al Chinei, a cărui autobiografie din 1964 a stat la baza scenariului. Scenele copilăriei sale din Orașul Interzis sunt intercalate în film cu scene de mai târziu din viața sa, când comuniștii chinezi au preluat puterea.
Întregul lung-metrajul conține imagini pe teritoriul Republicii Populare Chineze și regizorul chiar a avut permisiunea să filmeze în Orașul Interzis. Locația, costumele și toate efectele ne lasă o imagine impresionantă despre acea lume pe care o putem cunoaște cu ocazia unică pe care o oferă filmul.
Acestea sunt câteva dintre cele mai frumoase filme făcute vreodată. Dacă v-am prins în hora producțiilor estetice, vă recomandăm la final alte câteva titluri: Urga (1991, regizor Nikita Mihalkov), Câteva zile din viata lui Oblomov (1980), Culoarea rodiei (1969) și Umbrele strămoșilor uitați (1965) – ambele semnate Serghei Parajanov și toate filmele lui Akira Kurosawa. 🙂
Citește și
Filme noi pe Netflix în 2020 – ce merită să vezi
