Recenzie – Zilele lui Savelie – Cum sa (re)descoperi un mare oras? Te invata cel mai profund motan

0
343

Prezenţa unei feline poate face dintr-un debut literar un mare hit. Mai ales dacă ea devine un personaj carismatic, isteţ, spontan, având un arsenal de replici savuroase despre lumea oamenilor, bazate pe un ascuţit simţ al observaţiei dublat de compasiune. Dar motanul din Zilele lui Savelie este mai mult decât un personaj folosit pentru a-l înduioșa pe cititorul sentimental.

Roman lăudat și de Evgheni Vodolazkin

Rusul Grigori Slujitel, de profesie (și) actor, nu a scris încă un roman cu pisici. Această primă carte publicată are substanţă, pasaje memorabile despre societatea actuală și o naraţiune efervescentă. Romanului nu-I lipsește dinamismul cinematografic în descrierea hoinărelilor prin oraș al motanului Savelie.

Grigori Slujitel l-a impresionat și pe marele autor contemporan Evgheni Vodolazkin. De fapt, Vodolazkin apreciază cu entuziasm maturitatea lui Grigori Slujitel, anunţând un mare scriitor, ale cărui viitoare povești le vei aștepta nerăbdător.

Din dragoste pentru o Moscovă ascunsă, de altădată

Motanul Savelie este personajul principal. Alături de el își mai face loc un altul, la fel de cuceritor. Este vorba despre un personaj al metamorfozelor nebănuite și mereu gata să înfrunte situaţii potrivnice. Acest al doilea personaj principal este Moscova.

Alături de Savelie vei hoinări uimit printr-o Moscovă istorică, plină de legende și personaje pe măsură. Este o Moscovă peste care plutește un trecut prelins cu nostalgia care te farmecă datorită caselor vechi. Asemenea lui Savelie, această Moscova elegantă, de dinaintea bolșevicilor, pare să deţină mai multe vieţi. În ciuda pericolelor, își păstrează farmecul și mai ales un spirit liber.

Ghidul tău într-o lume care farmecă

Vechea Moscovă este asemenea felinei care învaţă să devină cameleonică pentru a supravieţui. Te atrage prin mister, te uimește și te răsfaţă prin tandreţea pitită pe străzile cu bijuterii arhitectonice (aproape) uitate.

Motanul Savelie este precum un ghid ce are acces la niște chei secrete. Prin ele poate deschide ușile ascunse ale unei case pline de splendori numai de iniţiaţi știute. Alături de el, te vei simţi precum acei oaspeţi privilegiaţi.

Savelie se dovedește a fi generos ca nimeni altul în a-ţi dezvălui o lume a cărei frumuseţe este păstrată datorită unui timp fragmentat. De la Moscova clădirilor moderne în stilul zgârie-norilor occidentali destinaţi centrelor de afaceri cazi deodată în Moscova lui Pușkin sau a unor familii nobiliare pline de excentrici darnici în a sprijini marii artiști ai epocii lor.

O misiune specială

Unele dintre cele mai frumoase pagini sunt cele dedicate zilelor în care Savelie a fost un conștiincios angajat al Galeriei Tretiakov. Lui i se dăduse o misiune vitală pentru salvarea capodoperelor: aceea de a prinde rozătoarele ce doreau să se înfrupte din marile tablouri ale omenirii.

Noaptea, Savelie curăţa depozitele faimoasei galerii de inamicii abili, alături de o ceată de feline credincioase aceleiași misiuni. Ziua, la revărsatul zorilor, înainte de apariţia primilor vizitatori, Savelie privea tablourile. Observaţiile lui despre lumea oamenilor imortalizată în capodoperele expuse devin antologice.

Din dragoste pentru artă

Impresiile ivite din mintea lui Savelie pe marginea tablourilor și detaliile vizuale amintesc de unele cadre din filmele regizorului rus Aleksandr Sokurov, dedicate artei.

La un moment dat, ochii lui Savelie dibuiesc un portret feminin ce atrage printr-o poveste dramatică. Femeia din tablou nu rămâne în trecut. Aceasta respiră mister peste un prezent în care admiratorii se lasă prinși în mrejele trecutului ei. Un grup de admiratori își transformă vizitele dese într-un ritual straniu al adoraţiei. Modul în care Grigori Slujitel descrie lumea adoratorilor îi amintește cititorului român de vraja poleită cu nostalgie asociată personajelor din romanului Craii de Curtea-Veche.

Umanitatea din Moscova, un mozaic

Nu doar Moscova de altădată este evocată cu dragoste și patimă căptușită mângâietor cu nostalgie. Peste Moscova plină de istorie se va suprapune o Moscovă actuală. Cu un ochi la clădirile istorice ale vechilor familii aristocrate, la umbra cărora s-a născut și a crescut, și cu un altul la Moscova clădirilor înalte și ale străzilor dedicate barurilor și distracţiilor, motanul Savelie vede oamenii. Unii îi devin prieteni sau protectori, alţii îl gonesc plini de ură.

Prin mișcările sale tenace și prin călătoriile moscovite, Savelie trasează o hartă multiculturală. Această hartă amintește de marele mozaic uman întâlnit în Rusia. Mulţi dintre protectorii săi vin din stepele Asiei, din fostele republici sovietice. Pe cât de săraci, pe atât de omenoși, acești prieteni exotici devin simbolul unei lumi vulnerabile înghiţite de o Moscovă uneori lacomă și nemiloasă, aflată în căutare de forţă de lucru ieftină, asemenea unui imperiu expansiv ce devorează suflete.

Iubirile din jurul lui Savelie

Motanul Savelie este adorabil și ușor de iubit. Nu întâmplător iubirea îl va îmbrăţișa încă din primele clipe de viaţă. Iubirea maternă și fraternă, a unei mătuși nefericite în dragoste sau cea ghicită în fantoma unui tată necunoscut. Apoi își face loc iubirea primului stăpân – un adolescent genial, singuratic, dar având atâta căldură de oferit.

Odată cu apariţia primului stăpân al lui Savelie, romanul capătă acea tentă candidă atribuită iubirii adolescentine nemărturisite. O iubire stranie, așa cum o poate experimenta doar un timid visător, înzestrat cu sensibilitatea nepătată de cruzimea din jur. În umbra iubirii adolescentine stă cea neîmplinită a unei mame singure. Își fac loc și amintirile unei bunici desprinse parcă din lumea cu parfum din alte veacuri.

Destinul unui motan: Orașul

Savelie îndrăgește familia primului stăpân. Amintirile fiecărui membru, dramele și neîmplinirile sunt văzute de el prin lentila duioșiei. Este o duioșie plină de umorul savuros exprimat prin gânduri memorabile despre natura umană, demne de share-uit pe grupurile dedicate celor dependenţi de cărţi. Însă, la un moment dat, motanul își descoperă vocaţia: aceea de călător, de explorator neostenit al orașului. Şi pleacă spre marea Moscovă.

După ce își părăsește primul stăpân, motanul Savelie descoperă adevăratul mozaic moscovit. Acest mozaic este alcătuit din portretele unor locuitori de o mare diversitate. Unii sunt excentrici. Alţii recită versuri din Pușkin precum o rugăciune. Mulţi sunt miloși cu pisicile, alţii de-a dreptul lispiţi de compasiune. Mai sunt și cei singuri care se pierd prin baruri sau își petrec timpul într-un trecut voalat, în vremuri liniștite, dar apuse.

Marea dragoste a unui motan

Va avea Savelie parte de o mare iubire? Este întrebarea multor cititori. Oare aventurile moscovite i-o vor scoate în cale pe felina vieţii lui? La această întrebare, scriitorului Grigori Slujitel va răspunde prin pasaje de o rară candoare despre sufletele pereche. În aceste pasaje, bucuria de a trăi și adierea melancoliei rusești își fac simţită prezenţa.

Frumuseţea pasajelor despre curgerea timpului

Mulţi cititori vor spune că portretul lui Savelie nu este decât un pretext pentru unele dintre cele mai frumoase pagini despre memorie și timp. Savelie se dovedește a fi una dintre cele mai înzestrate feline când vine vorba despre conștiinţa de sine.

Conștiinta profundului Savelie este legată de percepţia timpului și a urmelor păstrate în memorie. Motanul năstrușnic te face să te gândești la propria copilărie, să-ţi revezi adolescenţa și apoi să reflectezi asupra întoarcerii (lămuritoare) în timp, cu ajutorul amintirilor, sau asupra absenţei unor persoane din prezentul tău.

Uneori, Moscova lui Savelie seamănă cu mitul eternei reîntoarceri. Iar Savelie o știe cel mai bine. Viaţa lui este povestită între reflecţia asupra timpului, a regretului ca formă a memoriei conservate, și acea privire acidă asupra unei societăţi corupte, inegale, rapace, devoratoare de suflete și destine.

Perspectiva proaspătă în marea literatură din Rusia și un avertisment

Ne-am obișnuit ca, indiferent de epoca din care vin, marii scriitori din Rusia să abordeze teme grave în romanele lor, din care să nu lipsească satira mușcătoare ori hazul savuros. Prin inventarea lui Savelie, Grigori Slujitel vine cu abordarea proaspătă asupra marilor teme recurente din spaţiul rus.

Scriitorul debutant este conștient de moștenirea clasicilor din Rusia, în faţa cărora nu ezită să facă reverenţe. Adaptează marile teme la imaginea unei Rusii actuale. Romanul Zilele lui Savelie poate fi interpretat atât în cheia unei restaurări și a unei retrospective nostalgice dedicate unei Rusii marcate de personalităţi civilizatoare, dar și a unei priviri critice, de o ascutime nemiloasă, asupra celor ce urâţesc Rusia de azi, implicit Moscova cu a ei frumuseţe din trecut.

Grigori Slujitel nu se teme să demaște clar. Amintește fără menajamente de toţi cei ce vor să împingă Moscova (și Rusia) înapoi în epoca întunecimii, a mentalităţii retrograde, în care setea de putere, de la vârf și până la păturile de jos ale societăţii, are urmări grotești.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

Te invităm să citești și articolul despre cartea Memoriile unui motan călător

Recenzie – Memoriile unui motan calator – Umorul strengarului inzestrat cu sensibilitatea japoneza

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here