Recenzie – Memoriile unui motan calator – Umorul strengarului inzestrat cu sensibilitatea japoneza

0
328

Înţelegi imediat de ce romanul Memoriile unui motan călător s-a bucurat de un succes mondial. Indiferent de cultură, felina devenită personajul central vorbește pe limba tuturor. Este limba celor ce au nevoie de afecţiune, duioșie, umor și concluzii realiste învelite în moliciunea compasiunii.

Un motan adorabil

Plăcerea lecturii este amplificată de trăsăturile acestui motan pe nume Nana. Numele îi vine de la forma codiţei, ce amintește de modul în care este scrisă cifra șapte în japoneză.

Motanul Nana este pur și simplu adorabil. Când l-a creat, scriitoarea Hiro Arikawa a îmbinat ghidușia unui ștrengar cu suflet mare, savoarea (auto)ironiei dezarmante, isteţimea celui ce știe cum să se adapteze la orice situaţie imprevizibilă, șarmul celui ce folosește umorul spiritual și un ascuţit simţ al observaţiei.

Întâlnirea devenită o prietenie pe viaţă

Memoriile unui motan călător este în primul rând povestea unei mari prietenii. Această prietenie se înfiripă între motanul Nana și tânărul Satoru. Nana era un motan vagabond, sigur pe el și descurcăreţ nevoie mare. Îl întâlnește pe Satoru după ce transformă capota dubiţei sale într-un loc ideal pentru lenevit și petrecut noaptea. Satoru îl adoptă. Alături de Satoru, Nana descoperă gustul unei existenţe stabile, domestice.

Nana este prietenul fidel pe care și l-ar dori oricine, nu doar iubitorii de pisici. Ştie când să rămână cu picioarele pe pământ și cu mintea limpede în situaţii de criză. De asemenea, știe când să-și arate latura de visător sentimental. Împărtașește emoţiile unui om în faţa unui peisaj desprins parcă dintr-o pictură sau a unui ţinut sălbatic, unde căprioarele zburdă graţios.

Motivul ascuns al călătoriei

Relaţia dintre Satoru și Nana este una ideală. Mulţi dintre cei ce visează să adopte o pisică tânjesc după o astfel de relaţie. Până și motanul Nana recunoaște. Chiar dacă la început a privit viaţa de apartament cu mult scepticism demn de felinele subversive având în spate ani întregi de școală a vieţii petrecute pe străzi.

Tocmai când începea să conștientizeze avantajele vieţii domestice, Nana este anunţat de tânărul Satoru că trebuie să-și schimbe stăpânul. În căutarea noului stăpân perfect pentru Nana, Satoru pornește într-o călătorie. Vrea să-l poarte pe Nana din aglomeratul Tokio până-n zonele pitorești din Hokkaido (insula aflată în nordul extrem al Japoniei).

De ce ar vrea Satoru să renunţe la motanul Nana când totul merge perfect? Răspunsul devine un mister a cărui dezvăluire este amânată cât mai mult.

Revederi care închid vechile răni

Ca-n mai toate romanele de tip road trip, și-n Memoriile unui motan călător descoperi că periplul nu este decât un pretext pentru un mesaj mai profund și pentru adevăratul drum ce trebuie parcurs: drumul către sine.

Călătoria spre sine a lui Satoru nu poate fi încheiată fără acele reîntâlniri necesare. El își va revedea prietenii din copilărie și din liceu. Fiecare prieten este legat de o perioadă considerată una de cumpănă în existenţa lui. De asemenea, prietenii revăzuţi în timpul călătoriei au jucat un rol esenţial în pansarea emoţională a rănilor suferite de Satoru după moartea părinţilor și după o primă deziluzie în iubire.

Amuzantele întâlniri cu posibilii noi stăpâni

Nu întâmplător își vizitează Satoru vechii prieteni. Unul dintre ei ar putea fi ales pentru a fi noul stăpân al motanului Nana. Însă Nana are intuiţie. Ghicește imediat intenţiile oamenilor și apelează la noi și noi trucuri pentru a rămâne alături de Satoru.

Pisicescul talent al lui Nana de a manevra evenimentele din lumea oamenilor în favoarea lui nu-l împiedică să empatizeze în felul său cu posibilii noi stăpâni. Ce-i drept, la început emite niște păreri cam usturătoare la adresa lor. Nimic nu-i scapă motanului ce se dă drept un cusurgiu fără egal.

Motanul și marile probleme ale fiinţei umane

Fiecare așa-zis defect și fiecare slăbiciune depistată la prietenii lui Satoru reflectă nu doar niște probleme specifice japonezului (din copilărie până la vârsta adultă), ci mai ales niște drame universale. Prezentarea lor prin ochii motanului îi dă cititorului impresia că și-a găsit un spaţiu securizant unde își poate aminti de propriile drame, mai ales de cele survenite într-un moment ce a schimbat macazul în existenţa sa.

Cu delicateţe luminoasă despre teme apăsătoare

Asemenea marilor autori japonezi, Hiro Arikawa recurge la delicateţe și tact pentru a dezvălui niște drame și probleme care stârnesc de obicei furtuni ce fac ravagii în existenţa unui om. Deși pare scris pe un ton jovial și lejer, Momoriile unui motan călător este un roman ce abordează teme grele. Vieţile personajelor nu au fost deloc scutite de abandon, pierderi sau despărţiri timpurii, legături familiale toxice, secrete dureroase descoperite în urma unor evenimente și mai dureroase ori singurătate.

Continuarea tradiţiei japoneze

Scriitoarea Hiro Arikawa confirmă talentul noii generaţii de autori japonezi la modă, care pot cuceri Occidentul rămânând în același timp bine ancoraţi în tradiţiile nipone. În timp ce a găsit un limbaj afectiv comun unor cititori de pe meridiane diferite, Hiro Arikawa a respectat plăcerea ta de a citi un roman tipic japonez.

Influenţa sensibilităţii japoneze rămâne pregnantă mai ales în pasajele în care sunt dezvăluite, printr-o mare fineţe, dramele răscolitoare și în care sunt prezentate suav peisajele din insula Hokkaido. Pasajele descriptive amintesc de paravanele pictate de Korin sau de paginile vizuale din romanele clasicilor precum Yasunari Kawabata. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești

Îţi recomandăm și articolul 15 cărţi de beletristică de neratat

15 carti de beletristica recente pe care sa nu le ratezi

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here