Articole

Eșecul are mirosul pestilențial al unui mort lăsat în portbagaj. Oricât ai încerca să fugi de el, pornind la drum pe șosele ce duc spre un orizont zugrăvit înșelător în culori frumoase, nu vei scăpa de duhoarea aia îngrozitoare. Unii își găsesc refugiul în băutură, alții în droguri, sex, pariuri și distracții de toate felurile ce acoperă pe moment gândul paralizant al ratării. Publicans, dulcele bar din memoriile multipremiate ale lui J.R.Moehringer, era un sanctuar al viciilor cultivate ca panaceu pentru sufletele rănite.

Scenariştii celebrului serial Hannibal arată cum stăpânirea de sine, rafinamentul şi jocurile psihologice pot face dintr-un criminal sadic o capodoperă a maleficului ce fascinează şi îngrozeşte, în egală măsură. După succesul primei serii, noul sezon, care va avea premiera pe 28 februarie 2014, se anunţă la fel de dornic să forţeze limitele morale.

O femeie având un soţ mult mai tânăr va naşte când altele s-ar fi lăsat de mult păgubaşe. O adolescentă care bravează ne spune că numai proastele nasc la vârsta ei. În cealaltă jumătate a patului stă nevasta unui muzicant, amintind mereu de vigilenţa unui Dumnezeu ce are grijă de femeile însărcinate, chiar şi atunci când medicii lasă maternitatea pustie.

După o intruziune în mintea lui John Malkovich în Being John Malkovich și în lumea imaginară a unui copil în Where the Wild Things Are regizorul Spike Jonze își îndreaptă atenția spre viitor, prin filmul Her. De data aceasta, nu este un viitor așa cum îl descriu majoritatea cărților de science fiction, cu nave personale în loc de mașini, călătorit în timp și spațiu, modă extravagantă sau androizi. Oamenii încă mai circulă cu metroul vechi, lipsit de viteza vântului sau a gândului, nu sunt absorbiți de nici un tub ultramodern la etajul unde locuiesc, ci se folosesc tot de liftul cel de toate zilele. Însă, ceea ce e special în această epocă, este comunicarea.

De câte filme scurte este nevoie pentru a te scoate din casă-n plină iarnă geroasă? Pentru început, doar de zece, dar să fie neapărat comedii şi, mai ales, dezgheţate şi grupate în trei categorii:  Râzi de te prăpădeşti, Comedie neagră şi De râsu plânsu.

Steve Mcqueen are o plăcere sadică în a căuta rănile umanității și a pune sare pe ele. Pentru el: Un film este un obiect în jurul căruia poți avea o dezbatere, mai mult decât incidentul în sine. Este punctul de vedere al cuiva despre incident, un punct de plecare avansat pentru o discuție. În Hunger discuția pornea de la Bobby Sands, luptătorul IRA ce se înfometează în închisoare, pentru a ajunge la conflictul din Irlanda de nord, în Shame, conflictul este unul interior și discuția merge către ideea mai generală de dependență. 12 ani de sclavie este degetul lui Toma ce atinge gaura însângerată a Americii, și nu numai, pentru a striga celorlați că există.

Filmul e prima parte a trilogiei Promissum, deși o denumire mai nimerită ar fi fost poate Promiscuum.

În mitologia populară românească, Zburătorul era un spirit care popula visele fecioarelor. Un fel de incubus, cum s-ar zice. În filmul lui Ovidiu Georgescu, Zburătorul e un biker libidinos care vorbește cu motorul lui în greacă.

Mulţi dintre cei care au văzut prima parte din Nymphomaniac s-au întrebat: Unde-i Lars? A fost un film bun, care-ţi punea mintea la contribuţie, demonstrând că sexualitatea nu poate fi înţeleasă fără cultură şi umor. Totuşi, cam potolit pentru a fi regizat de Lars von Trier, acelaşi vinovat de Antichrist sau Dogville. În schimb, al doilea volum din Nymphomaniac, aminteşte mai mult de voluptatea regizorului când reuşeşte să te şocheze, dorind să-ţi scoată certitudinile din cap. Vei avea parte şi de câteva scene viscerale, specialitatea lui Lars, pe măsură ce tânăra Joe, interpretată de Stacy Martin renunţă la erotismul suav şi devine Charlotte Gainsbourg, cinică, ermetică, nihilistă, dar la fel de fragilă.

Venus a lui Botticelli se plimbă lasciv prin apartamentele papale. Cardinalii întorc tabloul unei sfinte pentru a nu fi martoră la scenele deocheate petrecute în Cetatea Sfântă, iar într-o cameră alăturată se trag sforile pentru înscăunarea viitorului papă, deşi predecesorul încă mai geme în agonie. Pe malurile Tibrului sunt vânaţi medicii plecaţi să caute sânge tânăr pentru a-l resuscita pe slujitorul suprem al Domnului, abia trecut printre cei drepţi. Când, în final, va ieşi fumul alb pe hornul Capelei Sixtine, familiile bogate ale Romei se înfioară, nu din cauza extazului religios, ci din cauza fricii.