Her – cu ”h” mic

0
1027

După o intruziune în mintea lui John Malkovich în Being John Malkovich și în lumea imaginară a unui copil în Where the Wild Things Are regizorul Spike Jonze își îndreaptă atenția spre viitor, prin filmul Her. De data aceasta, nu este un viitor așa cum îl descriu majoritatea cărților de science fiction, cu nave personale în loc de mașini, călătorit în timp și spațiu, modă extravagantă sau androizi. Oamenii încă mai circulă cu metroul vechi, lipsit de viteza vântului sau a gândului, nu sunt absorbiți de nici un tub ultramodern la etajul unde locuiesc, ci se folosesc tot de liftul cel de toate zilele. Însă, ceea ce e special în această epocă, este comunicarea.

Joaquin Phoenix îl interpretează cu naturalețe pe singuraticul Theodore, al cărui zilnic traseu este casă-job-casă. Își cunoaște clienții la un nivel intim, cu toate că nu i-a cunoscut niciodată în carne și oase, însă postul pe care îl ocupă îi permite să pătrundă în viața privată a oamenilor. Mai exact, compune scrisori pentru cei dragi sau pentru cei urâți în locul clienților săi. Însă, nici Theodore nu este cel care ține frâiele propriei sale vieți. Cu ajutorul unei minuscule căști, acesta ia contact cu sistemul de operare care îi administrează viața. Cu o voce monotonă și rece, la o scurtă si insipidă comandă a lui Theodore, sistemul de operare îi citește și scrie mailurile, încearcă să îi găsească muzica favorită fără prea mult succes, îl pune în contact cu femei la întamplare de pe chaturi, care se dovedesc a fi adevărate ciudățenii ale naturii.

Însă viața lui Theodore este pe cale să se schimbe odată ce își cumpără primul sistem de operare apărut pe piață ce este însușit cu inteligență artificială. După ce răspunde la cele 3 întrebări (dacă este sociabil sau nu, care este relația cu mama sa, la care a putut răspunde doar cu un oftat confuz și dacă preferă o voce de femeie sau de bărbat), sistemul său de operare personalizat este creat, își alege singur propriul nume, Samantha. În loc de o voce distantă și indiferentă, Theodore este întâmpinat de vocea unei femei în care tremură ghidușia, curiozitatea și impredictibilitatea. Cu acest sistem de operare, Theodore nu mai poate comunica doar prin scurte comenzi, ci simte impulsul de a îi vorbi cu respect, de a îi răspunde la întrebări într-un mod sincer, de a face glume pentru a îi antrena simțul umorului. Vocea Samanthei, redată de actrița Scarlett Johansson, este mereu entuziasmată de a cunoaște lucruri noi, iar în rarele momente de pauză de la această înflăcărare, se lasă în voia autoanalizei. O singură comandă îi rămâne imprimată în conștiința ei artificială: aceea de a răspunde la nevoile oamenilor.

Din acest punct începe materialul controversat al filmului Her: relația intimă dintre un om și un sistem de operare. Închis într-o animozitate față de societate, creată de divorțul prin care trece, Theodore caută relații frivole, în care nu se poate aștepta la dezamăgiri, dar nici la fericire de durată. Însă, Samantha, programată să îi facă pe plac și care evoluează constant până ajunge chiar să îi ghicească dorințele și să le transforme în realitate, cum ar fi publicarea primei cărți a lui Theodore, această ființă virtuală care e atentă la fiecare nuanță a timbrului din vocea lui, îi apare ca ființa perfectă și începe să aibă sentimente pentru ea. Deși nu are corp, doar voce și personalitate, Theodore redevine după divorț un om fericit într-o relație unde nu există dezamăgiri, căci pe primul loc sunt puse nevoile lui.

Urmează o serie de evenimente în care cei doi își consumă sentimentele nou descoperite și par a fi premise pentru concluzia că un asemenea cuplu este normal și funcțional. Samantha compune piese muzicale la pian, inspirate de momentele trăite alături de Theodore. Theodore o duce pe Samantha la munte sau merg în oraș în calitate de cuplu, alături de alte perechi.

Samantha însă nu încetează să evolueze, chiar pe minut ce trece. Noi straturi de idei și sentimente o îndepărtează de Theodore și o fac dependentă de noi descoperiri. Chiar și când este atentă la Theodore, Samantha este implicată în discuții cu alte sisteme de operare, cu care conlucrează pentru a cuceri noi moduri de înțelegere a lucrurilor.

Până când într-o zi, Theodore va cunoaște din nou gustul amar al dezamăgirii. Samanthei nu îi mai este de ajuns acel sentiment profund de dragoste pe care îl simte față de Theodore și hotărăște alături de celelalte sisteme de operare cu inteligență aritificială să părăsească lumea materială…

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here