Dacă îţi imaginezi iubirea idilică în decorurile unui orăşel de pescari norvegieni, unde melancoliile, amintirile şi regretele sunt mai uşor de suportat când soarele apune printre fiorduri, atunci microromanele cuprinse în volumul Pan.Victoria sunt o lectură potrivită, mai ales în cazul în care preferi poveştile romantice ale secolului al XIX-lea. Nu întâmplător am pomenit de peisajele scandinave. Însuşi Knut Hamsun este un scriitor vizual, obsedat de surprinderea fiecărui detaliu al naturii, în care îşi ascund patimile îndrăgostiţii din cele două romane.
Majoritatea cititorilor l-au cunoscut pe Knut Hamsun datorită unor oprere precum Foamea şi Rodul pământului (ce i-a adus şi Premiul Nobel în 1920), de aceea Pan şi Victoriale dezvăluie o faţetă nebănuită, visătoare şi candidă a umanităţii surprinse de autorul norvegian. Totuşi, candoarea şi dragostea idealizată ascund pulsiuni, obsesii, trăiri năvalnice, devastatoare, care vor schimba pentru totdeauna lumea personajelor. Cine a spus că nordicii sunt prea calmi, prea moi şi apatici, îşi va schimba percepţia legată de această parte a Europei. Protagoniştii lui Knut Hamsun sunt precum ţărmurile suprinse de o furtună care amestecă tot ce găseşte la mal, aşa cum vârtejul interior contopeşte puritatea, instinctele clocotitoare, ezitarea şi dezinvoltura erotică.
Panşi Victoria reprezintă două imagini ale cuplului primordial, bine ancorat în legendele scandinave. Una este puternic legată de forţele instinctuale şi de subteranele inconştientului, cealalaltă simbolizează trăirile vindecate de pasiunea incandescentă prin idealizarea celuilalt şi prin amânarea întâlnirii. Victoria este genul de roman apreciat mai ales de cei dornici să viseze la scene din filmele de epocă sau din cărţile scrise de Turgheniev, în care inocenţii îndrăgostiţi devin prada nefericirii. Voluptatea despărţirilor, a sentimentelor tăinuite, a replicilor pline de pudoare şi a cuvintelor dublate de aluziile care apără discreţia şi reputaţia eroinelor într-o lume strictă nu poate fi simţită decât de cititorii dornici să se întoarcă, din când în când, la clasicii sfârşitului de secol XIX.
Fiica unuia dintre cei mai bogaţi oameni ai ţinutului, Victoria este sedusă de Johannes, băiatul cu aspiraţii de scriitor al unui morar. Deşi este obligată să devină logodnica lui Otto, un ofiţer arogant şi dispreţuitor, face totul pentru a rămâne cât mai aproape de Johannes. Relaţia lor este înconjurată de melancolia îmbibată în seninătatea ce înconjoară un cuplu de modă veche, în care visările, plimbările lungi şi curtoazia înlocuiesc erotismul ostentativ.
În timp ce Victoria vrea să păstreze discreţia pentru a nu fi descoperită de logodnicul gelos şi autoritar, Johannes îşi exibă trăirile din ce mai intense prin romanele despre îndrăgostiţii deznădăjduiţi, pe care le scrie, vândute apoi ca pâinea caldă. Făcându-şi loc prin hăţisul contradicţiilor sentimentale din roman, cititorul se întreabă dacă nu cumva imaginea Victoriei este idealizată de Johannes pentru a-şi găsi muza, încât nu mai există o demarcaţie clară între viaţa reală şi cea din imaginaţia lui, fiind capabil să lipească toate cioburile unei relaţii interzise pentru a crea o existenţă paralelă, hranită de povestile propriilor personaje inventate. Probabil, dacă nu ar fi existat, Victoria, întruchiparea feminităţii mistificate de romantici, ar fi fost plăsmuită.
Spre deosebire de personajele din Victoria, protagoniştii romanului Pan dau la o parte regulile sociale şi nu îşi refuză consumarea pasiunii. Iubitorii de mitologie şi căutătorii de simboluri au ridicat o sprânceană la citirea titlului. Nu era Pan asociat cu natura exuberantă, cu fertilitatea, dar şi cu sexualitatea greu de stăvilit, fiind mereu înconjurat de nimfele care se abandonau vegetaţiei cotropitoare?
Se pare că tocmai acest zeu năstruşnic devine patronul cuplului format din locotenentul Glahn şi adolescenta Edvarda, pentrru care lumea interioară, a propriilor trăiri fără limite, devine unica realitate, vibrând doar la chemarea naturii, ca-n lumea lui Pan. Se cunosc primăvara, ating apogeul emoţional vara, iar toamna se retrage fiecare în propria lume. Singura mărturie ce desparte amintirile de himera dezlănţuită a unei închipuiri din mintea bărbatului însingurat, ce visează la nimfe înfocate, va fi jurnalul cu tentă proustiană a locotenentului prins în mrejele Edvardei.
Citind Pan, vei fi uimit de talentul scriitorului norvegian de a proiecta emoţiile protagoniştilor asupra peisajelor. Mişcările păsărilor de apă, mirosul vegetaţiei, palpitaţia sevelor şi culorile schimbătoare împrumută ritmul afectiv al triunghiului amoros format din Glahn, Edvarda şi nou-venita Eva, iar locotenentul renunţă la rigoarea militară şi la statutul de pustnic, devenind o reincarnare modernă a lui Pan, abandonat în mijlocul prezenţelor feminine şi al naturii. Gelozia, furia, atracţia şi Erosul iau forma extazului resimţit de omul ce-şi regăseşte armonia în mijlocul vegetaţiei.
Peste descrierea peisajelor idilice, Knut Hamsun suprapune reveriile, călătoriile onirice din imaginarul protagonistului şi arhetipurile ce ies fără oprelişti din inconştientul colectiv al nordicilor. Vei fi captivat de modul în care mitologia greco-romană şi cea scandinavă se împletesc pentru a dezvălui erotismul ce-i uneşte pe Glahn şi pe Edvarda. La un moment dat, aştepţi să i se alăture lui Pan o muză nordică, într-o fantezie demnă de proza ce anunţă succesul realismul magic.
Dincolo de a fi povestea unei iubiri mistuitoare şi apăsătoare (spre final), Pan este o punte între două perioade literare. Numele zeului este adesea pomenit în secolul al XIX-lea de către adepţii Romantismului, dar Knut Hamsun se îndepărtează de influenţa lor şi propune un model de proză introspectivă, sub forma unui jurnal, în care fluxul gândurilor şi al trăirilor devine singura fereastră spre lume, anticipând revoluţia literară iniţiată de Marcel Proust.
În timp ce Victoria poate sta pe acelaşi raft cu nuvelele scrise de Turgheniev, Maupassant sau Flaubert, celălalt roman, Pan, devine un salt din punct de literar, unind influenţele romantice ale secolul al XIX-lea cu inovaţia scriiturii puternic irigate de analiza psihologică.
Editura Humanitas Fiction, 2014
imagini: filmul “Victoria” (regizor Torun Lian); www.visitdrammen.no/sculptura bu.digication.com
