Reintoarcerea in Ihaca (Retour a Ithaque)

Havana între apus şi răsărit este locul perfect pentru derularea unor amintiri despre tinereţe, greşeli, visuri şi ocazii pierdute, mai ales când se reîntoarce, după şaisprezece ani de exil, Amadeo, acel Ulise al grupului de prieteni de altădată. O singură noapte pe o terasă deasupra oraşului torid este suficientă pentru derularea unei poveşti formate din alte povesti la graniţa dintre comedie şi drama, în acele culori ale nostalgiei specifice regăsirii din Retour a Ithaque.

Reîntâlniţi după atâţia ani, cei mai buni prieteni amestecă poveştile personale cu dezamăgirea legată de situaţia Cubei. Unul este un artist ratat din cauza alcoolului, altul s-a lăsat de îndeletnicirile artistice pentru a deveni un prosper om de afaceri, altul trăieşte de pe azi pe mâine din leafa de oftalmolog în timp ce fiii săi au fugit la Miami, iar unul dintre ei este nevoit să lucreze ca muncitor, deşi este inginer. Filmul regizat de Laurent Cantet (Vers le sud, L’emploi de temps, Resources humaines) îi are în rolurile principale pe actorii: Isabel Santos (Barrio Cuba, Honey For Oshun), Jorge Perrugoria (Che, Estorvo, Barrio Cuba), Fernando Hechevarria (Les amants du bagne), Nestor Jiménez (Hormigas en la boca, La guarida del topo), Pedro Julio Diaz Feran, Carmen Solar (Vampiros en La Habana), Rone Luis Reinoso şi Andrea Doimeadios.

În România, filmul va avea premiera pe 19 iunie 2015.

Noble

Dacă numărul ridicat al filmelor despre genii de digerant în perioada premergătoare premiilor Oscar te-a făcut să exclami Wow, doar bărbați!, Noble ar putea să-ți restabilească încrederea în capacitatea femeilor de a face lucruri mărețe (încredere care oricum n-ar trebui influențată de filme…).

Realizarea Christinei Noble este lupta continuă pentru drepturile copiilor începută acum trei decenii în timpul unei călătorii în Vietnam. Cu o viață de coșmar  -și-a petrecut copilăria în orfelinat, a fost victima unui viol în grup, copilul i-a fost dat spre adopție fără voia ei, iar mai târziu căsnicia i-a oferit ocazia de a trece violența domestică pe lista de orori- Christina Noble a schimbat macazul în urma unui vis recurent cu copii vietnamezi în plin război. 

Noble este tipicul film biografic respectuos, dar povestea protagonistei ar putea trezi puține sentimente de altă natură. 

Recomandări pentru weekend-ul 20 – 22 februarie

Îndragostiti și îndrăgostite, urmează runda a doua de celebrare a iubirii, numai că pe stil românesc de data aceasta. Noi suntem aici și vă recomandăm ca întotdeauna evenimente faine la care să mergeți cu jumătatea. Dacă nu vă uitaţi la ceremonia premiilor Oscar, desigur…

 

În weekend-ul acesta vizionam în premieră…

 

Big Eyes. Ferestrele Sufletului. Ultimul film regizat de Tim Burton în care o regăsim pe Amy Adams (American Hustle, Her) interpretând rolul pictoriţei americane, Margaret Keane, rămase în umbra soţului impostor.

The Theory of Everything– Teoria întregului. Adaptat de Anthony McCarten după cartea scrisă de Jane Hawking, The Theory of Everything se ocupă mai puțin de teoriile propriu-zise și mai mult de dinamica relației Stephen-Jane (Felicity Jones).

The Woman in Black 2: Angel of Death – Femeia în negru 2: Îngerul Morţii. Film de groază despre casa Eel Marsh, unde se petrec lucruri ciudate provocate de o fostă locatară nefericită. Fantoma acestei locatare va fi trezită de apariţia unui grup de copii nevoiţi să se mute în casa ei după ce au fost evacuaţi din Londra.

White God– Oraşul câinilor. Câștigător al premiului Un Certain Regard la Cannes, este un rewrite al filmului Rise of the Planet of the Apes, în care cei mai buni prieteni ai omului, câinii, se ridică împotriva acestuia. 

 

În weekend-ul acesta citim…

 

O recenzie a filmului Fifty shades of greyşi acurateţea reprezentării erotismului, de la The New Yorker.

 

Ce a avut de spus H. P. Lovecraft despre spiritul timpuriu al bloggingului.

 

Cartea de bucate a lui Salvador Dali (pentru îndrăgostiţii care vor să gatească ceva special).

 

Câte ceva despre reclamele din perioada art deco din Japonia. 

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

Câteva cântece de la Nina Simone care s-a născut pe 21 februarie, 1933. E soundtrack-ul perfect pentru vremea aceasta capricioasă.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

Zilele Cinematografiei Turce – care ne arată o Turcie mai puţin cunoscută publicului larg.

Hotel – un spectacol de Eugen Jebeleanu ce tratează tema absenței cuvântului și cea a singurătății individului în societate.

Ka-chiiing!–piesă de teatru care ne invită sa ne reevaluăm relaţia cu banii.

Omul-pernă, spectacol care ne prezintă o anchetă în care scriitorul Katurian și fratele său Michal sunt găsiți vinovați: unul ca imaginează crime de neînchipuit, iar celălalt că le-ar experimenta.

Picnic pe câmpul de luptăpiesă a dramaturgului absurdist spaniol Fernando Arrabal, ce reprezintă o satiră anti-război care contrastează ororile războiului cu o ieșire liniștită a unei familii la picnic.

Falstaff – opera în trei acte, care spune povestea bătrânului cavaler John Falstaff, un scandalagiu și un alcoolic notoriu, care pentru a face rost de bani decide să cucerească două femei bogate din oraș.

Absolut !– un one-man-show cu Marcel Iureș, în regia lui Alexandru Dabija care transpune printr-o adaptare inteligentă povestea Ivan Turbincă, scrisă de Ion Creangă, în lumea noastră.

Casanova – prezinta memoriile celui mai cunoscut şi hăituit seducător al secolului 18.

Festivalul Like CNDB – unde vedem cele mai interesante producţii ale Centrului Naţional de Dans Bucureşti.

Discuţie: Autori LGBT în cadrul lunii LGBT.

Last Knights

Last Knights este povestea unui războinic decăzut (Clive Owen), pus în fruntea unei armate ce declară război împotriva lui Gezza Mott (Aksel Hennie), un conducător sadic și corupt, pentru a apăra onoarea stăpânului său, Lordul Bartok (Morgan Freeman).

Filmul a fost regizat de cineastul japonez Kazuaki Kiriya (The Legend of Goemon) și este bazat pe un scenariu scris de Michael Konyves (Barney’s Vision). Filmat acum mai bine de doi ani în Praga, filmul, distribuit de Lionsgate, va avea premiera în primăvara acestui an, pe 3 aprilie 2015.

In cafeneaua tineretii pierdute – Despre o timida care seduce

Există femei timide care atrag atenţia tocmai datorită efortului de a rămâne în umbra grupului gălăgios în care vor să se piardă. Una dintre acestea este şi Louki, o prezenţă ştearsă pentru zilele noastre, dar a cărei discreţie putea fi considerată un accesoriu strident, o excentricitate în cafeneaua studenţilor boemi fără viitor, dornici să se înfrupte oricând şi oricum din substanţele interzise consumate de idolii lor artistici, la fel cum o făceau şi cu operele lor. Deşi era un extraterestru în lumea lor, Louki ajunge să le domine memoria.

De fapt, nu o chema Louki, aceasta era doar numele primit în urma botezului monden din cafeneaua tinerilor fără ţintă, dar cu mesele pline de poezii şi romane-cult. Un detectiv va zice despre ea că a vrut să fugă de un soţ cu aspiraţii burgheze. La rândul ei, le va spune că a vrut să cutreiere Parisul, dincolo de graniţele paradisului nocturn format din vestitele nume ale mitologiei deocheate- Pigalle şi Clichy, pentru a scăpa din universul limitat al mamei ce a fost cândva o dansatoare la Moulin Rouge. Ajunsă în lumea plutitoare a studenţilor ce animau cafeneaua pierzaniei, devenită un templu al aşa-zisei generaţii pierdute, ea va capta atenţia unor fotografi obsedaţi de instantaneele ce aveau să devina adevărate comori pentru exploratorii unui Paris magic, aşa cum apărea în fotografiile lui Bresson, Doisneau sau Brassai. Unul dintre cronicarii acestor clipe trecătoare voia să capteze traseul clienţilor din marele furnicar ce anima cafenelele din Oraşul Luminilor prin găsirea punctelor fixe ale unui periplu nonşalant, pe care mulţi îl credeau o mişcare browniană adaptată la viaţa dezordonată a boemilor. Acestor martori ai trecătoarei Louki li se alătura un bărbat ce participase, alături de ea, la şedinţele bizare ale unui guru cu pretenţii de orientalist.

Fuga, negarea identităţii până la înlocuirea ei, deghizarea sau răspunsurile evazive oferite pentru a-şi anula datele biografice devin trăsăturile personajelor din marile romane scrise de Patrick Modiano, printre care şi Bulevardele de centură sau Câinele-fantomă. Louki este un astfel de personaj, în schimb, romanul În cafeneaua tinereţii pierdute ar putea fi considerat atipic pentru lumea creată de Modiano. Louki, spre deosebire de alte protagoniste misterioase, este forţată de scriitor să ţi se destăinuie, chiar dacă ea adânceşte şi mai mult enigma privind cauza evadării sale, a dorinţei de se refugia în cafeneaua studenţilor pierde-vară. Pentru cei care l-au cunoscut pe Modiano datorită operelor în care personajul misterios este privit doar prin ochii unui admirator ce vrea să-şi recupereze propriul trecut prin restaurarea biografiilor unor persoane care l-au fascinat în tinereţe, acea parte a romanului în care Louki vorbeşte despre ea însăşi, despre adolescenţa ei, devine o surpriză şi o deviere de la traseul obişnuit spre care duc de obicei mărturisirile protagoniştilor.

Louki putea fi personajul inocent care priveşte spectacolul decadenţei de la fereastra unui imobil ce dă spre piaţa inundată de luminile cabaretelor faimoase ale Parisului burlesc. Dacă ar fi trăit în alt deceniu, ar fi fost pescuită de Henry Miller de pe cheiurile Senei, intrigat de senzualitatea ei melancolică, înrtr-una dintre peregrinările sale mai puţin picante. Dar Modiano face din acest roman o fotografie în care nişte contururi ferme şi nişte repere clare au o singură finalitate: o evaporare bruscă, asemenea siluetelor de pe o peliculă fotografică expusă prea mult la soare. Cu cât vocile celor trei bărbati care au cunoscut-o vor să găsească un sens în trecutule ei, cu atât Louki fuge din prim-plan, încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva existenţa ei nu a fost altceva decât un truc inventat de imaginaţia personajelor dornice să îşi recupereze trecutul prin inventarea unei protagoniste formate din umbre, deoarece istoria lor de viaţă are nevoie de fapt de rupturi pentru a le permite jocul preferat: escapismul în clipa-fotografie.

În cafeneaua tinereţii pierdute este un roman aparte în Parisul văzut de Modiano, care, prin ochii personajelor ce vor să o înteleagă pe Louki, începe să devină un oraş al Eternei Reîntoarceri, în care banalul este plin de goluri formate la intersectarea unor străzi obscure, considerate şi zone libere sau neutre. În acest labirint se ascund boemii fugari, oamenii ce nu au mai dat pe-acasă de zeci de ani şi cei ale căror urme s-au pierdut în dispariţii bruşte. Tocmai datorită acestui periplu cu note uşor ezoterice, bine camuflate în cotidian, exact cum se întâmpla cu atmosfera din Bucureştiul lui Eliade, În cafeneaua tinereţii pierdute ţi se prelinge pe sub piele dacă ai darul de a te bucura de voluptatea nostalgiei ridicate la rang de artă în cărţile scriitorului francez.

Editura Art, 2014

imagini: Robert Doisneau (www.facebook.com/pages/Robert-Doisneau si www.filmsnotdead.com)

Cainele-fantoma – Tacerea developata in camera obscura

Pentru cititorii dornici să regăsească tocmai în Parisul actual nopţile ceţoase din fotografiile realizate de Brassai, în care oamenii deveneau nişte siluete evanescente, iar străzile, nişte alibiuri ale secretelor nespuse, romanele scrise de Patrick Modiano pot fi o călătorie în cuvinte spre misterul dătător de senzaţii şi trăiri ambigue din albumele marelui fotograf devenit o icoană decadentă a oraşului nebun de altădată. Unul dintre acele romane ale căror pagini semănă cu explicaţiile sumare înşirate pe spatele unor fotografii pentru a face lumină în atmosfera vagă este şi Câinele-fantomă. Acest roman este un omagiu adus Parisului din imaginile ce i-au scris istoria vizuală prin anonimii străzilor clandestine şi ai cartierelor pitite.

Atmosfera din romanele scrise de Modiano a fost asociată cu liniştea noir din universul nocturn al lui Brassai, datorită umbrelor ispititoare în care se transformă personajele sale. Biografiile acestor personaje sunt developate prin lentilele protagoniştilor ce vor să îşi recupereze trecutul în momentele de criză interioară (la fel de subtil exprimată). Totuşi, primele amintiri ale personajului principal din Câinele-fantomă – prin care se încerca refacerea istoriei de viaţă a unui fotograf ce îşi dorea să dispară – seamănă mai mult cu Parisul diurn al cuplului în dungi a la Godard, cuplu devenit o eblemă a renaşterii Parisului nesăbuit, de data aceasta captat de alt fotograf-simbol: Bresson. La fel ca tinerii lui Bresson, protagonistul şi iubita lui de la 19 ani îşi petreceau o după-amiază fără griji la o cafenea boemă când fotograful misterios pe nume Francis Jansen îi imortalizează fără nici o rezervă, folosindu-se de instrumentul indiscreţiei de amorul artei, emblematicul aparat Rolleiflex. Scena se petrecea în primăvara anului 1964.

Peste câteva decenii, tânărul de altădată surprins alături de iubita sa va încerca să cârpească povestea încărcată de goluri a fotografului. El ajunsese, în anii ’60, un adolescent intrigat de arta fotografului, apoi un admirator devenit scribul artistului, căruia îi pune în ordine şi îi datează fiecare poză, asemenea unui arhivist al memoriei. Aşa descoperă că a cunoscut-o în copilărie pe femeia ce i-a marcat viaţa fotografului Jansen, ajuns ucenicul, apoi protejatul faimosului Robert Capa. Fotograful Robert Capa este asociat cu fotoreportajele din timpul războiului civil spaniol, dar şi cu Agenţia Magnum, înfiinţată alături de Bresson. Spre uimirea protagonsitului-narator, Jensen este departe de a fi o vedetă spectaculoasă a Parisului monden postbelic, preferând anonimatul, nu vizibilitatea boemă de cafenea.

Asemenea cuplului din Călătorie de nuntă (un alt roman definitoriu pentru stilul şi lumea lui Modiano), Jensen alege evaporarea socială, precum o fantomă. Nu răspunde la telefon, îşi părăseşte din când în când atelierul pentru a se refugia într-o cameră de hotel, se fereşte de întâlnirile cu anumiţi cunoscuţi frecventaţi în trecut, apoi se mută brusc într-o ţară exotică, unde i se pierde urma. Modiano ne oferă câteva indicii, dar păstrează voluptatea ambiguităţii mereu adâncite de căutarea, prin scriitura la persoana I, a unei biografii eliptice, repovestite de protagonistului-narator captivat de aura personajului ascuns. Fotograful este un personaj-fantomatic tipic pentru romanele scrise de Modiano. Este plin de secretele unui om enigmatic, inaccesibil, dar şi de gesturile ce trădează ospitalitatea senină, ce inspiră şi îndeamnă la explorare, dar niciodată la elucidare.

În timp ce Londra dădea un alt personaj-fotograf devenit un simbol al anilor ’60, întruchipat de seducătorul histrionic din Blow-up, filmul regizat de Antonioni, în Parisul aceleiaşi decade ce a dărâmat multe bariere ale pudorii, mai existau personaje ce îşi acopereau dezinhibarea printr-o lumină evazivă. Acestea sunt personajele din romanele scrise de Modiano, aproape ireale în nebunii ani ’60. Sfatul dat de Jensen protagonistului – acela de a crea tăcerea folosindu-se de cuvinte – rămâne definitoriu pentru întreaga viziune asupra naturii umane, din romanele lui Modiano.

Într-un Paris tributar călătoriilor spre abisurile psihicului, scoase la suprafaţă de suprarealişti şi de fotografii inspiraţi de arta lor, Modiano preferă acea pâclă subtilă oricăror excavaţii zgomotoase în adâncurile personajelor sale. Este genul de scriitor ce le va păstra secretele până la capăt, adâncindu-le, paradoxal, tocmai prin mici aluzii furnizate la momentul potrivit. Nevoia vitală de mister sfidează legile timpului şi, în loc să devină şterse sub acţiunea nemiloasă a luminii care decolorează, anumite fotografii din memoria personajelor sau pelicule ajung să ofere nişte imagini mult mai lămuritoare pe măsură ce trec anii.

Editura Art, 2014

imagini: Bresson (www.photodigest.be) si  Brassai (flickrhivemind.ne)

Kidnapping Mr. Heineken Official

În 1983, un grup de prieteni vechi au pus la cale delictul secolului: răpirea unuia dintre cei mai bogați oameni din lume – moștenitorul imperiului de bere Heineken – Alfred Heineken (Anthony Hopkins).

Actul șocant săvârșit sub amenințarea cu arma în plină zi pe străzile din Amsterdam a condus la cea mai mare răscumpărare plătită vreodată (aproximativ 16 milioane de euro astăzi) pentru răpirea unui individ. Filmul urmărește întreaga poveste pornind de la pregătirea și executarea planului până la consecințele ulterioare și prăbușirea finală a răpitorilor.

Filmul este regizat de Daniel Alfredson (The Girl Who Kicked the Hornets’ Nest) și îi are în distribuție pe Anthony Hopkins, Sam Worthington, Jim Sturgess, Ryan Kwanten și Thomas Cocquerel.

Kidnapping Mr. Heineken va avea premiera în România pe 27 martie 2015. 

El si Ea- Cele mai frumoase cupluri de pe marile ecrane

0

Orice încercare de a alcătui o listă cu cele mai frumoase cupluri de pe marile ecrane se loveşte inevitabil de aceeaşi problemă: sunt pur şi simplu prea multe, fiecare el şi fiecare ea este ales cu grijă astfel încât cei doi să arate perfect împreună. Prin urmare, ne-am îndepărtat de clişee şi am căutat acele filme în care cei doi actori reuşesc să se autodepăşească şi să ne pună faţa unui cuplu credibil a cărui dinamică dezvăluie ceva, o parte cât de mică, din ce mai înseamnă iubirea astăzi.

1. Casablanca: Ingrid Bergman & Humphrey Bogart

Cassablanca este unul dintre acele filme care pot fi revăzute mereu cu aceeaşi plăcere iar meritul le revine în parte lui Ingrid Bergman şi Humphrey Bogart  care spun povestea a doi îndrăgostiţi despărţiţi de război care se reîntâlnesc la capătul lumii şi sunt obligaţi să se separe din nou.

2.Before Sunrise: Julie Delphy & Ethan Hauke

Când Sinatra cânta Strangers in The Night nu se gândea la Celine şi Jessie, dar  pentru oricine a văzut filmul în care cei doi se îndrăgostesc şi hoinăresc prin Viena o noapte intreag ăştiind că se vor despărţi în zori, Ethan Hauke şi Julie Delphy sunt acei strangers in the nigh  t.

3.Top Hat : Fred Astaire  & Ginger Rogers 

 

Este clar că doi actori lucrează bine împreună atunci când sunt capabili să-şi anticipeze unul altuia mişcările în secvenţe de dans care par că sfidează gravitaţia, iar Fred Astaire şi Ginger Rogers reuşesc să plutească printre decorurile luxoase şi rochiile cu pene într-o poveste de dragoste care avansează în paşi de step.

4.Eternal Sunshine of The Spotless Mind: Kate Winslet & Jim Carrey

 The Eternal Sunshine of a Spotless Mind aduce impreună doi actori la care nu ne-am fi gândit că pot să joace atât de bine împreună. Filmul care urmăreşte doi foşti iubiţi care iau pe rând decizia de a-şi sterge orice amintire a relaţiei care tocmai se încheiase, ne pune deci faţă în faţă cu un cuplu atipic format dintr-un Jim Carrey extrem de sensibil şi o Kate Winslet haotică, nesigură, care ne face să uităm că până nu demult actriţa americană părea sortită să-şi joace cele mai bune roluri doar alături de Leonardo DiCaprio.

5. La Vita e Bella: Roberto Benigni & Nicoletta Braschi

Roberto Benigni şi Nicoletta Braschi, un cuplu şi în afara platourilor de filmare, au făcut numeroase filme împreună, însă La Vita e Bella este de departe cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care cei doi au pus-o în scenă.  In La Vita e Bella viaţa apare drept un basm cu printi şi prinţese, în care forţele răului sunt ceva mai înspăimântătoare decât de obicei, astfel că prinţul-librar Guido şi principesa-profesoară Dora trebuie să supravieţuiască într-un lagăr de exterminare.

6. Lost in translation : Scarlett Johansson & Bill Murray

Ce au în comun o tânără absolventă de filosofie şi un actor trecut de prima şi a doua tinereţe venit în Tokyo pentru o reclamă la wiskey ? Pentru început amândoi se simt la fel de pierduţi, în Tokyo, dar şi în propria viaţă. Legătura dintre Charlotte şi Bob Harris este neaşteptată, atipică şi extrem de nuanţată. In relaţia celor doi există  atracţie, prietenie şi sfaturi paterne, iar Bill Murray şi Scarlett Joahansson reuşesc să se ridice la înălţimea scenariului creând un cuplu surprinzător de credibil.

7. Bonnie and Clyde : Warren Beatty & Faye Dunaway

Când îi urmăreşti pe Warren Beatty şi Faye Dunaway în rolurile celebrilor pistolari, spărgători de bănci, nu poţi să nu-ţi doreşti ca cei doi criminali să scape de poliţişti şi să îmbătrânescă împreună într-un colţ uitat din Texas. In fond, cei doi nu sunt nişte personaje negative clasice, fugind  în egală măsură de lege, de plictiseala micilor oraşe în care zilele se scurg identice una după alta şi de o viaţă lipsită de orice semnificaţie.      

8. Vicky Cristina Barcelona: Javier Barden & Penelope Cruz

 Vicky Cristina Barcelona este povestea unui menage à trois complicat format în jurul  lui Juan Antonio (Javier Barden), în care  Penelope Cruz impresionează jucând rolul fostei soţii geloase care suferă mai tare decât pictorul atunci când nou-venita Cristina (Scarlett Johansson) decide să plece.

9. Frida : Salma Hayek & Alfred Molina

Filmul inspirat de biografia Fridei Kalho dedică o mulţime de scene remarcabile relaţiei tensionate dar pline de afecţiune dintre pictoriţă şi Diego Rivera. In Frida, Alfred Molina reuşeşte să transforme  pictorul cam rotunjor şi extrem de libertin Diego Rivera într-un personaj cald, căruia infidelităţile îi pot fi trecute cu vederea, prezenţa sa acaparând ecranul într-o asemenea măsură încât Antonio Banderas devine aproape invizibil. Diego şi Frida cu relaţia lor complicată sunt un cuplu pe care ne-ar plăcea să-l întâlnim şi să-l invităm la un tango.

10. Brokeback Mountain : Heath Ledger & Jake Gyllenhaal

Nimeni nu se aştepta ca filmul lui Ang Lee  despre doi cowboy din Wyoming să fie o poveste de dragoste plină de romantism, suferinţă, despărţiri şi regăsiri. Filmul a stârnit controverse la lansarea sa din 2005, părând o trădare a westernului tradiţional, însă de fapt povestea lui Ennis şi Jack nu face decât să aducă sentimente reale printre stereotipurile unui gen artificial, in care feminitatea şi masculinitatea sunt standardizate.

11. Annie Hall: Woody Allen & Diane Keaton

Woody Allen şi Diane Keaton nu formează niciodată un cuplu perfect pe ecran şi tocmai de aici vine şi farmecul celor doi. Unul este îndrăgostit de soarele din L.A., celălat de iarna din New York, însă amândoi se tem de păiannjeni. Relaţia celor doi este construită din mici evenimente , certuri, călătorii, conversaţii peste conversaţii despre tot ce e sub soare, până când cei doi nu mai au nimic să-şi spună şi se despart la fel de întâmplător cum s-au cunoscut.

12. Who’s afraid of Virginia Woolf ?: Richard Burton & Elizabeth Taylor

Fie că vorbim despre Who’s Afraid of Virginia Woolf, The Taming of the Shrew sau Cleopatra, Richard Burton şi Elizabeth Taylor au adus întotdeauna în filmele lor ceva din volatilitatea relaţiei lor reale, care i-a împins pe cei doi de două ori în faţa ofiţerului stării civile.

13. Doctor Zhivago: Omar Sharif & Julie Cristie

In ecranizarea romanului lui Borris Pasternak personajele principale încercă să supravieţuiască între două lumi, Rusia Taristă care se prăbuşeşte şi Rusia comunistă în care visătorii ca Iuri şi Lara nu-şi găsesc locul. In mijlocul unui peisaj îngheţat, povestea de dragoste dintre cei doi protagonişti pare să fie singura sursă de căldură.

14. Bugsy : Warren Beatty & Anette Bening

Bugsy nu este cel mai bun film cu gangsteri pe care îl puteţi vedea, însă Bugsy Siegel şi Virginia Hill formează un cuplu atât de credibil încât i-a convins chiar şi pe cei doi actori care după terminarea filmărilor au decis să se căsătorească.

15. In the Mood for Love : Maggie Cheung & Tony Chiu Wai Leung

Chiar dacă numele celor doi actori nu vă spun probabil mare lucru, cu siguranţă vă amintiţi filmul cu atmosfera sa care te învăluie odată cu muzica. In filmul lui Kar Wai Wong iubirea celor doi protagonişti rămâne pur platonică astfel că actorii sunt nevoiţi să comunice mai mult prin priviri şi gesturi reţinute.

Recomandari pentru weekend-ul 13-15 februarie

Îndrăgostiţi şi îndrăgostite, în weekend-ul acesta noi susinem cultura Anti Valentine, vizionând filme în temă și mergând la cât mai multe evenimente interesante și fără inimioare.

 

În weekend-ul acesta vizionăm în premieră…

 

Fifty Shades of Grey – Cincizeci de umbre ale lui Grey. O rescriere în cheie erotică a romanului Twilight, Fifty Shades of Grey urmărește relația dintre miliardarul Christian Grey (Jamie Dornan) și studenta la filologie Anastasia Steele (Dakota Johnson)  – legătură bazată pe fetișuri sexuale destul de scandaloase

 

Wish I Was Here – Rolul vieţii mele. Aiden (Zach Braff) este un actor șomer de treizeci de ani, incapabil să-și întrețină familia. Asta nu ar fi o problemă dacă Aiden nu ar fi complet rupt de realitate: nimic nu i se pare mai normal decât faptul că tatăl său (Mandy Patinkin, Homeland) îi întreţine familia.

 

Kingsman: The Secret Service – Kingsman: Serviciul secret. Pe fundalul unei crize globale declanșate de un geniu al tehnologiei, un agent secret cunoscut sub numele de Uncle Jack (Colin Firth) îl ia sub aripa sa pe Gary (Taron Egerton), un adolescent problematic, pentru a-l iniția în arta spionajului.  

 

Stockholm. Un film despre un el şi o ea, numiţi simbolic Él şi Ella, care se întâlnesc undeva la o petrecere şi se îndrăgostesc. 

 

În weekend-ul acesta citim…

 

Parerile lui Aldous Huxley despre droguri, democratie si religie

 

Despre cum sa ne facem un jurnal vizual

 

Despre ce ne face mai creativi… berea sau cafeaua ?

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

Albumul lui P.J. Harvey, Stories from the City, Stories from the Sea, si un articol in care artista vorbeste despre arta si rezonanta in studiourile de inregistrari.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

Festivalul Like CNDB unde vedem cele mai interesante producţii ale Centrului Naţional de Dans Bucureşti.

Expozitia "Faceti Dragoste Nu Arta" de Dan Raul Pintea– Galeria Galateca găzduieşte camera de autor a artistului Dan Raul Pintea care doreşte să accentueze rolul decisiv al Dragostei în tot ceea ce facem. 

Vernisaj – What About Poor Gregor Samsa? Expozitia de la Galeria Anca Poterașu a presupus un exerciţiu de imaginaţie, având ca suport conceptual cunoscuta figură kafkiană a Metamorfozei.

De la aftershock la nemurire, partea a 2-a A doua parte a expoziţiei de la Spaţiul Platforma unde vom asista la performance-uri.

Bloody Valentine Party – bal cu poveşti şi spectacol de teatru la Casa Scrie despre tine

Omul Pubela – Teatru Descompus de Matei Visniec. Un travelling performance de Alexandru Nagy pe 13 februarie.

Fratii Karamazov punerea în scenă a unuia dintre cele mai valoaroase texte ale literaturii clasice universale la Teatrul Elisabeta

Cărtureşti Carusel, noua librarie deschisă într-o casa de patrimoniu de pe Lipscani şi renovată ca spaţiu de cultură.

15 Filme despre New York – din Manhattan in Brooklyn

0

He adored New York City, he idolized it all out of proportion spunea Issac, vocea lui Woody Allen din Manhattan. Fraza însă îi descrie la fel de bine şi pe Spike Lee sau Martin Scorsese, fiecare îndrăgostit de felia sa din Big Apple. Woody este într-adevăr regele filmelor despre Manhattan şi Upper East Side, zonele mai burgheze ale oraşului, însă dacă ai nevoie de un ghid pe străzile întortocheate din Little Italy, Queens sau  Brooklyn, îţi vor prinde bine câteva filme de Lee sau Scorsese, asta până îţi faci curaj să mergi pe Coney Island cu Darren Aronofsky.

1. Manhattan

E greu să ne imaginăm Manhattanul sau podul din Brooklyn fără să ne vină în minte George Gershwin cu a sa Rhapsody in Blue. Filmul lui Woody Allen din 1979 a legat definitiv acordurile muzicianului de New York, la fel cum nu ne-a convins că undeva într-un apartament din Upper East Side  va exista întodeauna un intelectual nevrotic preocupat să despice firul în patru şi apoi în încă patru.

2. Taxi Driver – pe NETFLIX

Farmecul New York-ului stă tocmai în faptul că nu există unul singur, fiecare regizor fiind liber sa creeze propria sa versiune a oraşului. In Taxi Driver, privim Times Square sau The Village prin ochii unui taximetrist psihotic jucat de Robert de Niro. Proxeneţi, prostituate, perverşi de tot felul, poliţişti corupţi şi alte creaturi nocturne ies la iveală în lumina farurilor lui Travis Bickle, veteranul din Vietnam ajuns taximetrist şi mai apoi justiţiar.

3. Annie Hall

In filme ca Annie Hall sau Hannah and her Sisters, New York este un altfel de oraş al iubirii decât Parisul, mai puţin clişeic, mai cu picioarele pe pământ. Relaţiile încep şi se termină, îndrăgostiţii se despart iar apoi se împacă, au de ales între cei pe care îi iubesc  acum şi oraşul de care au fost îndrăgostiţi dintotdeauna. Povestea din Annie Hall încearcă să spună ceva despre oamenii reali care învaţă să supravieţuiască în iureşul newyorkez, să lege prietenii şi iubiri, pe care mai apoi tot ei le vor desface.

4. Breakfast at Tiffany’s

Breakfast at Tiffany’s a transformat magazinul de bijuterii din New York într-unul dintre cele mai celebre repere ale oraşului. Scena în care Holly Golightly (Audrey Hepburn) în rochia neagră de seară cutreieră străzile New York-ului în zori şi se opreşte  în faţa singurului loc care- i oferea siguranţă, Tiffany’s, face deja parte din bagajul imaginar cu care orice turist vine în New York.

 5. Miracle on 34th Street

Chiar dacă New York-ul s-a schimbat mult din 1947, anul în care a fost filmat Miracle on 34th Street, oraşul, mereu cu o rezervă copioasă de zăpadă, brazi şi lumini, pare şi astăzi perfect pentru a-ţi petrece acolo Crăciunul, mai ales dacă te numeri printre cei care în ultimii 20 de ani au văzut în fiecare an de voie, de nevoie Singur Acasă 2.  In fond, dacă Moş Crăciun se ascunde undeva în lume, atunci probabil este în New York, locul unde existenţa sa a fost dovedită într-un tribunal, ce-i drept imaginar.

6. Mean Streets

In New York poţi să te plimbi pe bulevarde celebre ca Wall Street sau Broadway, sau dacă vrei să vezi ce se ascunde în spatele spectacolelor strălucitoare şi a zgârie- norilor care-ţi dau dureri de gât, poţi să te aventurezi în cartierul italian Little Italy. Cartierul de la câteva străzi distanţă de Broadway este sediul mafiei italiene din Mean Streets, iar străzile pe care Johnny (De Niro)şi Charlie(Harvey Keitel) încearcă să le îmblânzească sunt cu adevărat rele.

7. Wall Street

Sequel-ului din 2010 cu Shia LaBoeuf şi un Michael Douglas îmbătrânit nu se ridică la înălţimea filmului lui Oliver Stone din 1987, poate pentru că între timp Wall Street nu mai atrage lupii tineri care astăzi preferă să se îndrepte spre Sillicon Valley şi să creeze reţele sociale virtuale. Totuşi, Wall Street este un portret încă actual al lăcomiei, ilegalităţii, al compromisurilor morale de care oamenii sunt capabili atunci când tot ceea ce şi-au dorit se află la câteva telefoane distanţă.

8. West Side Story

Dacă toţi tinerii actori visează să ajungă la Hollywood, dansatorii nu vor decât să urce pe scenele de pe Broadway, deci din lista noastră nu putea lipsi un musical. West Side Story aduce prin dans în New York povestea lui Romea şi Julieta . In locul celor două familii învrăjbite avem două bande rivale The White Jets şi The Puerto Rican Sharks, iar protagoniştii renunţă la numele lor cu iz italian devenind Maria şi Bernardo, toate aceste mici modificări neinfluenţând din păcate binecunoscutul final al poveştii.

9.  Requiem for a Dream – pe HBO Max

In filmul lui Darren Aronofsky, pe Coney Island, 4 personaje îşi construiesc propria lor insulă paradisiacă din halucinaţii. Odată deveniţi  dependenţi de droguri, Sarah, Harry, Marion şi Tyrone devin captivii unor lumi în care visul se poate transforma imediat în coşmar. Cel mai interesant personaj este de departe Sara Goldfarb (Ellen Burstyn), mama lui Harry (Jared Leto), o pensionară care devine dependentă de droguri când descoperă că acestea pot să o apere de singurătate şi să o ajute să ajungă la emisiunea preferată oricând ia o  mică pastilă.

10. Gangs of New York

Cu zgârie-norii săi din sticlă, bulevardele largi şi imensul parc din centrul oraşului, este uşor să uiţi că New York a fost cândva un port la Atlantic ca toate celelalte, poate doar cu mai multi gangsteri purtători de joben pe metrul pătrat decât majoritatea. Filmul lui Martin Scorsese cu Leonardo di Caprio, Daniel-Day Lewis şi Cameron Diaz, ne pune faţă în faţă cu un oraş lipsit de cele mai celebre repere ale sale: Statuia Libertăţii, Empire State Building, Brooklyn Bridge, unde singurul lucru tipic newyorkez este atitudinea bătăioasă a locuitorilor.

11. Once Upon a Time in America – pe HBO Max

In filmul lui Sergio Leone, muzica lui Ennio Morricone te poartă înapoi în New York-ul anilor ’20 când patru băieţi, Patrick “Patsy” Goldberg , Philip “Cockeye” Stein, Max Bercovic şi David “Noodles” Aaronson încearcă să transforme visul american în realitate încălcând toate regulile. Once Upon a Time in America este un film cu gangsteri infuzat de nostalgie, graţie pendulării între trei perioade distincte: anii ’20, ’30 şi sfârşitul anilor ’60, când Noodles revine la New York şi asistă la dezgroparea vechilor săi prieteni.

12. The 25th Hour

Ideea că mai are o singură noapte de libertate înainte să fie uitat într-o celulă timp de 7 ani îl forţează pe Monty Brogan (Edward Norton) să-şi înfrunte greşelile, iar punctul culminant este atins atunci când acesta are în sfârşit curajul de a se aşeza, la propriu, în faţa oglinzii. Monologul lui Monty rezumă tot ceea ce este bun şi rău în New York  de la săracii care curăţă parbrize fără să le-o fi cerut cineva până la brokerii de pe Wall Street, pentru ca la final să nu-i rămână decât regretul că se va despărţi de oraşul său.

13. Do The Right Thing

In Do The Right Thing Spike Lee se întoarce în cartierul copilăriei sale, Brooklyn, şi pornind de la un pretext minor dezvăluie o latură mai puţin cunoscută a New York-ului: tensiunea interetnică  gata oricând să se transforme într-un haos generalizat. Filmul începe aproape ca un feel good movie în care tinerii de culoare se distrează pe străzile din Brooklyn încercând să scape de căldura care devine din ce în ce mai sufocantă. Până la finalul zilei prejudecăţile vor da în clocot, totul pentru că la pizzeria italiană de pe strada urmărită nu existau decât portretele unor celebri italo-americani, ignorând clientela preponderent de culoare.

14.King Kong

Chiar dacă celebrul film al anilor ‘3o a fost filmat în mare parte în studio folosind machete ale oraşului şi avioane de jucărie, imaginea gorilei cocoţate pe unul dintre simbolurile oraşului rămâne o imagine iconică a cinematografiei secolului XX, fiind deja un loc comun în jocurile de tipul Cine sunt eu? dacă ne încredem în Tarantino şi filmul său Inglorious Basterds.

15. Goodfellas

Fie că este vorba despre intelectualii nevrotici ai lui Woody Allen sau despre mafioţii duri ai lui Scorsese, newyorkezii au umor, iar asta se vede din plin în Goodfellas, filmul în care mafia italiană apare ca o mare familie iar a fi gangster ca o profesie onorabilă la care toţi puştii din Brooklyn aspiră: To be a gangster was to own the world.

Ultimele articole