Adriana Gionea

De câte filme scurte este nevoie pentru a te scoate din casă-n plină iarnă geroasă? Pentru început, doar de zece, dar să fie neapărat comedii şi, mai ales, dezgheţate şi grupate în trei categorii:  Râzi de te prăpădeşti, Comedie neagră şi De râsu plânsu.

Mulţi dintre cei care au văzut prima parte din Nymphomaniac s-au întrebat: Unde-i Lars? A fost un film bun, care-ţi punea mintea la contribuţie, demonstrând că sexualitatea nu poate fi înţeleasă fără cultură şi umor. Totuşi, cam potolit pentru a fi regizat de Lars von Trier, acelaşi vinovat de Antichrist sau Dogville. În schimb, al doilea volum din Nymphomaniac, aminteşte mai mult de voluptatea regizorului când reuşeşte să te şocheze, dorind să-ţi scoată certitudinile din cap. Vei avea parte şi de câteva scene viscerale, specialitatea lui Lars, pe măsură ce tânăra Joe, interpretată de Stacy Martin renunţă la erotismul suav şi devine Charlotte Gainsbourg, cinică, ermetică, nihilistă, dar la fel de fragilă.

Venus a lui Botticelli se plimbă lasciv prin apartamentele papale. Cardinalii întorc tabloul unei sfinte pentru a nu fi martoră la scenele deocheate petrecute în Cetatea Sfântă, iar într-o cameră alăturată se trag sforile pentru înscăunarea viitorului papă, deşi predecesorul încă mai geme în agonie. Pe malurile Tibrului sunt vânaţi medicii plecaţi să caute sânge tânăr pentru a-l resuscita pe slujitorul suprem al Domnului, abia trecut printre cei drepţi. Când, în final, va ieşi fumul alb pe hornul Capelei Sixtine, familiile bogate ale Romei se înfioară, nu din cauza extazului religios, ci din cauza fricii.

Cum să-ţi furi singur căciula în stil american, fără să te ştie nimeni? Trebuie să-ţi faci planuri din copilărie, începând să distrugi vitrinele prăvăliilor din cartier pentru a prospera micul business cu sticlă al tatălui tău.

În ciuda imaginilor-teaser irezistibile, Nymphomaniac Vol. I nu este un film pentru onanişti. Îţi trebuie ceva răbdare şi apetenţă pentru autoanaliză dacă vrei să înţelegi ce se ascunde în spatele apetitului sexual greu de potolit al protagonistei, ce-şi povesteşte viaţa într-un stil apropiat de Proust şi de varianta mai pe şleau a jurnalelor scrise de Casanova. Pentru a prevesti acel amestec ofertant dintre eros şi moarte (că doar e Lars von Trier), a fost adăugat şi un preludiu muzical asigurat de chitara întunecată a celor de la Rammstein. Iar dacă eşti un fan al psihanalizei, vei dori să descâlceşti dialogul surprinzător dintre nimfomana extrem de lucidă şi ascultătorul destăinuirilor sale.  

Mulţi oameni în toată firea s-ar poza cu personajul favorit la Disneyland, chiar dac-au aflat de multă vreme că-i doar un student deghizat, care face rost de bani pentru studii sau pentru băuta cu prietenii.

Mauvais Sang (The Night Is Young)este un film-cult al cinematografiei franceze din anii ’80. Pelicula regizorului Leos Carax, cel care a semnat nebunul Holy Motors în 2012, abordează, sub forma unei poveşti de iubire, problema uneia dintre maladiile omenirii.

Printre spectacolele incluse în programul The Met: Live in HD, stagiunea 2013-2014, este şi opera Boema, compusă de Puccini. Spectacolul păstrează viziunea clasică impusă de Franco Zeffirelli şi poate fi văzut pe 5 aprilie 2014 - ora 19:55, la The Light Cinema (Liberty Center).

Japonia este o lume în care delicateţea feminină, a foşnetului de chimono, şi puterea tenace a samuraiului au fost dintotdeauna cele două faţete ce i-au fascinat pe străini. Scriitoarea Lesley Downera fost şi ea sedusă de acest univers, dar, spre deosebire de colecţionarii suvenirurilor ce mimează originalul, scriitoarea având origini asiatice (mama ei venea din China) şi un tată pasionat de Orient, a devenit o expertă în cultura japoneză. După o documentare migăloasă, Downer a scris Curtezana şi samuraiul, un roman în care sensibilitatea florilor trecătoare (curtezanele) salvează de la moarte luptători, după ce lumea shogunului se prăbuşeşte.

Fanii SF-ului abia aşteaptă 2014, când va fi lansat Interstellar, regizat de Christopher Nolan (Inception, trilogia The Dark Knight). Filmul are ingredientele necesare pentru a confirma toate aşteptările negative cu privire la viitorul îndepărtat: crize planetare, dispariţia hranei şi prăbuşirea civilizaţiei umane. La toate acestea se adaugă teorii ştiinţifice moderne, adaptate pentru ecranul cinematografului.