Saving Mr. Banks – Pentru cine va canta Mary Poppins?

0
876

Mulţi oameni în toată firea s-ar poza cu personajul favorit la Disneyland, chiar dac-au aflat de multă vreme că-i doar un student deghizat, care face rost de bani pentru studii sau pentru băuta cu prietenii.

La fel este şi filmul cu Mary Poppins interpretată de Julie Andrews, o prăjitură vizuală care te readuce în copilărie, pentru că prezentul se topeşte în iluzia vârstei de aur. Dar scriitoarea ce-a inventat-o pe năstruşnica dădacă, P.L. Travers (Emma Thompson), nu vede copilăria drept un paradis al dulciurilor în culori pastelate şi al jucăriilor ci, mai degrabă, ca pe un şir nesfârşit de zile înăbuşitoare sub toridul soare australian. Când un copil mare şi visător, precum Walt Disney (Tom Hanks), îi cere drepturile pentru a ecraniza povestea despre Mary Poppins ajunsă-n casa domnului Banks, ia naştere un parc de distracţii ciudat, unde flashback-urile din trecut se perindă haotic prin faţa ei, înlocuindu-i pe Mickey şi pe Minnie.

Mary Poppins îţi dă impresia unei fiinţe încântătoare şi lipsite de griji, dar munca pentru realizarea filmului a fost una greoaie, oamenilor din echipa lui Disney negociind din greu scenariul cu autoarea. Spre deosebire de personajul său, mereu cu zâmbetul pe buze, Travers era o femeie acră, genul englezoaicei rigide şi tipicare, mereu indignate de uşurinţa prin care Walt Disney, interpretat extraordinar de Tom Hanks, trece prin viaţă şi prin casa familiei imaginare, din care făcea parte Mary Poppins. Scriitoarea o vrea pe Mary Poppins ceva mai pragmatică (imaginile din trecutul ei dezvăluie de ce), iar nonşalantul Walt vrea o fabricantă de lumi paralele, unde oamenii nu au alte griji în afara cântecelor pline de cuvinte inventate şi a paşilor dansanţi. V-o mai amintiţi pe Julie Andrews, nu-i așa?

Pentru oamenii veseli din însorita Californie, Travers este o pacoste. Acidă, mereu nemulţumită şi pregătită să demoleze orice idee, aceasta devine o scorpie demodată printre simpaticele asistente din preajma lui Walt şi arătarea ponosită de la barul hotelului de lux înţesat de tinerele ce-o imită vestimentar pe soţia lui Kennedy. Walt îşi doreşte un musical, în care protagoniştii dansează cu pinguinii sub formă de animaţie, dar scriitoarea detestă animaţia şi cântecele, şi nici actorii distribuiţi nu-i sunt tocmai dragi. Totuși, părăseşte Londra la invitaţia lui Disney (ce-o tot curtează timp de aproape douăzeci de ani), pentru a nu-şi pierde casa, imitând scenariul tatălui ei falit şi alcoolic (adevăratul Mr. Banks), interpretat convingator de Colin Farrell.   

De fapt, în filmul regizat de John Lee Hancock se bat cap în cap două lumi, cea americană, după chipul şi asemănarea Hollywood-ului, şi cea de un rafinament conservator, din care vine inventatoarea lui Mary Poppins. La o a doua vedere, găseşti adevăratul contrast, legat de modul în care Walt şi faimoasa autoare decid să-şi rezolve traumele copilăriei. Ea creează un personaj vesel, aşa cum nu (mai) poate fi, el vrea un film pentru acest personaj, special pentru a-şi ţine promisiunea făcută celor două fiice devenite fanele celebrei Mary Poppins, că doar el nu este Mr. Banks încât să uite cuvântul dat. Travers a inventat o familie, Disney, o întreagă lume, din care lipseşte doar acel membru fabulos plăsmuit de scriitoarea încăpăţânată.

La final, Saving Mr. Banks poate fi luat drept o terapie originală. În loc de canapea, găseşti un roller-coaster, unde trebuie să înveţi cum să te bucuri de îngheţata roz fără să o verşi pe tine, asta în timp ce-ţi vin în cap nişte amintiri nu tocmai dulci. Tom Hanks şi Colin Farell au dat ce-a fost mai bun din ei pentru a-ţi arăta forţa visurilor şi a fanteziei, contracarând injecţiile cu pragmatism oferite de sarcastica Emma Thompson în rolul scriitoarei ce-şi contrazice mereu personajul iubit.

Pe cine nu vrem de fapt să părăsim când nu renunţăm la propriile idei?Una dintre întrebările care nasc reflecţii după ultima scenă. 

Galerie video

SHARE
Articolul precedentConcert 30 Seconds To Mars
Următorul articolJungle – Platoon
mm
Pragmatica la ora 9, visatoare dupa 6. Ma infrupt cu lacomie din carti si ador sa vad un film la cinemateca. Imi place sa calatoresc prin ochii mintii, in timpul unui festival de film sau bucurandu-ma de o carte. Nu as putea trai fara arta, ceai sau filme. O zi in care sa nu povestesc despre o carte sau despre un film bun e una pierduta.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here