Din primele 5 minute filmul ne prezinta o atmosfera grea, murdara si aproape claustrofoba. Potrivit pentru un thriller, as spune, desi imi doresc sa se dea cameramanul 5 metri inapoi din cand in cand, pentru ca inteleg foarte greu cine pe cine bate sau impusca, desi ecranul de cinema este imens.

Dupa introducerea fara inflorituri, constructia personajelor continua la un pas verosimil, fara sa para fortata, inghesuita sau cu dorinte lacrimogene.

Atenţie, spoilere! Având în vedere apariţia lui Ryan Reynolds pe afişul The Captive în versiune cu barbă şi fes, pe un fundal claustral cu zăpadă, mă gândeam că se va pierde omul în inima iernii şi, încercând să ajungă acasă, ne va umple cu intensitatea dorinţei lui de supravieţuire, precum Robert Redford în All is lost.

Nu vă îndoiţi, în ciuda voiei bune mimate în stânga şi în dreapta, lunea e o zi grea pentru toată lumea. It sucks!

1. Ziua începe cu un mare căscat şi, deşi a sunat alarma, parcă mai intră puţin somn:

2 Într-un final te dai jos din pat, cu un chef de zile mari:

Şoareci şi oameni este o parabolă despre ce înseamnă cu adevărat prietenia, sacrificiul şi loialitatea, dar şi o lecţie tristă. George şi Lennie sunt doi tovarăşi de nedespărţit. După ce sunt nevoiţi să părăsească ferma unde lucrau, străbat regiunea în lung şi în lat în căutarea unei noi slujbe care să le asigure un trai decent.

Romanul cu nuanţe autobiografice Harfa de iarbă a lui Truman Capote este construit pe dialectica moralităţii, a eticului confirmat de societate în opoziţie cu libertatea indivdului de a opta pentru evadarea din comunitatea claustrantă. Construcţia dihotomică se reflectă şi la nivelul personajelor: surorile Dolly-Venera apar construite antitetic.