The Giver sau nimic nou pe planeta SF

0
686

Ideea filmului The Giver – tradus în româneşte după nu-ştiu-ce-reguli-alandala Darul lui Jonas – este una deja consacrată în filmele SF. Adică se dă o societate ultra-utopică, condusă matriarhal de o atotputernică Chief Elder (Meryl Streep) şi de un sfat al bătrânilor (începând cu preistoria şi terminând cu Superman, acest grup select de elderly este unul din clişeele cele mai accesate) în care, pe modelul Ender’s game, un băiat induce anarhia cu dorinţele lui altruiste.

Scenariul are la bază cartea omonimă a lui Lois Lowry.

Filmul lui Phillip Noyce avea toate şansele să fie altfel: începe interesant, cu imaginea comunităţii omeneşti conturată în alb-negru şi cu un absurd care promite. E adevărat, arhitectură identică şi confuzantă avem şi în insulele artificiale ale Dubaiului, dar regulile societăţii sunt un flavour nou: războiul e abolit, oamenii sunt spălaţi pe creier şi controlaţi de la ora de trezire până la ora stingerii, mănâncă toţi la fel, cresc toţi la fel, durerea nu există nici ea graţie unei injecţii auto-administrate metodic de fiecare individ în parte iar dragostea, afecţiunea sau ura sunt concepte care nu au cum să se dezvolte.

Unde mai punem că familiile nu sunt familii ci „unităţi familiale”, închegate artificial pe baza algoritmului stabilit de conducere, iar copiii sunt născuţi de mame desemnate şi date apoi spre creştere acestor celule sociale bizare.

Toate bune şi frumoase, până îl cunoaştem pe Jonas (Brenton Thwaites), un adolescent în prag de absolvire care tânjeşte să fie ca toţi ceilalţi, dar, problemă, nu-l lasă poetul…scriitorul. Într-un mediu în care culorile nu există, ca nu cumva oamenii să fie invidioşi pe ochii sau culoarea părului vecinului, Jonas vede totul cum trebuie, adică, vorba celor de la Les Elephants Bizzares – în culori. El are doi prieteni din copilărie – pe Asher (Cameron Monaghan, cunoscut publicului din Shameless US) şi pe Fiona (Odeya Rush), de a cărei privire albastră şi bucle de foc Jonas se îndrăgosteşte fără scăpare.

La ceremonia de absolvire, un fel de ritual ciudat în care fiecărui tânăr i se desemnează un loc în societate, solemna Maryl Streep îi comunică lui Jonas pe sub solemnul său breton EBA-style, că el a fost desemnat să fie primitorul memoriei, adică un fel de creuzet al umanităţii care să cunoască adevărul adevărat.

Aici intră în scena Jeff Bridges,căruia rolul din Tron i-a servit drept încălzire pentru interpretarea dăruitorului – aţi ghicit, el este The Giver. Retras şi hăituit de povara tuturor lucrurilor pe care le cunoaşte (sooooo Tron), el are datoria de a-i transmite lui Jonas învăţăturile despre lume. Dar nu prin viu grai ci prin…aluniţe, sau nu ştiu cum să le spunem semnelor de la încheieturile mâinilor prin care cei doi fac transfuzie de înţelepciune.

Povestea este condimentată de apariţia în peisaj a unui bebeluş foarte plângăcios în care Jonas îşi recunoaşte viitorul ucenic şi pe care va încerca să-l salveze cu  orice preţ. Mai avem mostre de prietenie la bine şi la rău… blah.. blah… un sărut într-o cascada..blah…iubire…blah…blah..o apariţie diafană a lui Taylor Swift, care face ce ştie mai bine şi anume cântă…fulgi de zăpadă…buze crăpate de frig…drone spion… şi un final care te lasă cu ochii în soare şi care îţi trădează inteligenţa, semn că şi autorii SF se plictisesc la un moment dat.

În rolul mamei lui Jonas o regăsim pe Katie Holmes, iar în rolul tatălui pe glacialul Alexander Skarsgård.

Galerie video

SHARE
Articolul precedentFestivalul Serile Lipatti
Următorul articolJustin Timberlake – Blue Ocean Floor
mm
Esti liber sa alegi. Dar optiunile sunt aproape infinite si timpul este cea mai valoroasa resursa. De aceea, noi te ajutam sa faci rapid alegeri inspirate, inteligente, personalizate. Ce filme sau seriale noi ti se potrivesc, ce locuri interesante poti sa vizitezi, ce carti noi bune merita citite, ce citate si statusuri inspirationale, cum sa economisesti pentru experientele noi si multe altele.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here