Traducătorii/Les traducteurs este un thriller pentru oamenii bolnavi. Mai bine zis, pentru cei consideraţi bolnavi de lectură, de bibliofilie. Rezonează cu personajele acei visători care nu își pot găsi oxigenul decât într-o cameră unde pereţii au devenit biblioteci și noptierele suporturi pentru teancurile de cărţi înalţate semeţ spre tavan precum coloanele unui templu antic sau precum stalagmitele dintr-o peșteră a comorilor.
O dedicaţie pentru iubitorii de cărţi
Având răsturnări de situaţie ce amintesc de romanele Agathei Christie, Traducătorii/Les traducteurs este genul de thriller pe care îl vor savura cu adevărat cei dependenţi de lectură. Mai ales cei pentru care învăţarea unei limbi străine este poarta de intrare în paradisul voluptăţilor supreme. De fapt, ar putea fi considerat o dedicaţie pentru cei ce au făcut din lectură un mod de viaţă și o adevărată misiune din găsirea cuvintelor potrivite care pot face trecerea profundă și afectivă a unei cărţi dintr-o limbă în alta.
Fără a pune bariere demne de un elitism snob între dependenţii de lectură și cei ce nu le înţeleg obsesiile și trepidaţiile de plăcere în faţa unei carţi noi, lansată de autorul preferat, Régis Roinsard a scos un film în care majoritatea cititorilor se vor simţi în lumea lor. La această lume au fost adaptate elementele din reţeta unui crime thriller insolit.
Intriga este legată de furtul paginilor unui roman ce încă nu a fost lansat oficial. Romanul îi poate face milionari atât pe autorul având o popularitate mondială, cât și pe cel care deţine editura. Toate personajele transformate în suspecţi fac parte din lumea traducătorilor. Există și un personaj care nu este ceea ce pare și care poate răsturna deznodământul. Şi, ca-n multe dintre thrillerele deștepte, apar și niște mesaje referitoare la tot ce nu merge bine în societatea actuală, de la obsesia pentru succesul cuantificat în sume exorbitante la lupta dintre talent și oportunism sau la conflictul dintre nevoia de a recepta o carte prin luciditate și aprecierea ei superficială, influenţată exclusiv de venerarea autorului pe care marketingul îl transformă într-un star (adesea chiar și fără voia lui).
Nostalgia trezită de imaginea unei lumi din trecut
Traducătorii a fost lansat la finalul lui 2019. Așadar, înainte ca pandemia să închidă librarii, în unele cazuri, pentru totdeauna. În România, filmul a început să fie promovat după februarie 2020. Pentru mulţi dintre cinefilii pasionaţi și de citit, primele scene ale filmului vor elibera suspine de nostalgie. De fapt, nostalgia este la fel de intensă ca misterul.
Vei privi nostalgic și niste scene cu oameni sosind entuziasmaţi pe un aeroport. Sunt nimeni alţii decât protagoniștii filmului, de meserie traducători. Apoi vei vedea și alte imagini ce amintesc de vremuri considerate apuse. Sunt imagini ce redau forfota unui târg de carte. Unul adevărat. Este faimosul târg de la Frankfurt, o destinaţie la care visează multi cititori branșati la dinamica lumii literare internaţionale. Aici se ia pulsul literaturii actuale și tot aici se dau tonul unor trenduri literare.
În film, vedeta târgului de carte este noul roman din seria Dedalus. Romanele pline de mister ale seriei au cucerit milioane de cititori. Așadar, noua carte se anunţă a fi evenimentul anului, iar manuscrisul o adevărată comoară. De aceea manuscrisul trebuie să stea ascuns într-un bunker. Şi nu în orice bunker. Cartea este o vedetă. Bunkerul trebuie să fie precum vilele de lux în stil modernist, pe care le vezi de obicei în revistele de arhitectură și pe care doar magnaţii și le pot permite. În acest bunker de lux ajung traducătorii. Aleși pe sprânceană, ei trebuie să traducă un anumit număr de pagini pe zi.
Traducătorii, o castă privilegiată
Traducătorii par, în acest film, o castă privilegiată. Nu doar pentru că pot avea accesul la viaţa de huzur oferită de un miliardar generos, ce le pune la dispoziţie vila de lux, cu piscină și toate bunătăţile culinare posibile (să tot traduci în condiţiile astea!). Adevăratul privilegiu este accesul, în premieră, la noul roman. Acest roman nu va apărea decât după ce va fi tradus mai întâi în limbile ţărilor iconice, asociate pasiunii pentru lectură, de la italiană, spaniolă și portugheză la franceză, germană, chineză, rusă, greacă sau limbile scandinave.
Film
Romanul va avea o lansare în mai multe limbi, așa cum merită un scriitor devenit un star mondial. Însă autorul preferă mai degrabă liniștea unei mici librării independente. Librăria se află pe malul mării, într-un orășel pitoresc. Aici, timpul pare să fi stat în loc, existând doar pentru nostalgici. Dialogul dintre aceste scriitor, care nici el nu este ceea ce pare (asemenea unui veritabil personaj dintr-un thriller), amintește de conflictul dintre idealiștii liberi și oamenii de afaceri (din a căror lume pare să facă parte și patronul editurii).
Capcana de lux
Un crime thriller ca la carte are nevoie și un decor potrivit, care să exprime pericolul. Decorul ales este cât se poate de bine ales pentru acest thriller. Este un thriller în care intriga înaintează tacticos, răbdător și enigmatic. Regizorul a lăsat personajele să își dezvăluie ușor, ușor umbrele, alianţele, atuurile, așii din mânecă ori slăbiciunile. Îmbinarea dntre lux și minimalismul excesiv de geometrizat și rece al unei locuinţe scumpe, apropiate de stilul brutalist, din care pare extirpată orice urmă de intimitate asociată unui cămin, exprimă tăios existenţa unui observator egocentric, narcisist, calculat și obsedat de control.
Rolul acestui observator greu de suportat îi este atribuit patronului de editură. Adoptând mimica unui magnat fără scrupule, el îi supervizează arogant pe traducători. Aceștia acceptă să fie închiși într-un bunker transformat într-un hotel de lux. Renunţarea temporară la contactul cu lumea exterioară promite o răsplată pe măsură. Ei vor avea acces, înaintea tuturor, la una dintre cele mai așteptate cărţi. Este genul de răsplată care valorează cât aurul în lumea celor ce simt că intră în sevraj dacă autorul preferat nu mai scrie o carte nouă.
Misterul întreţinut prin diversitatea personajelor
La început totul decurge frumos, liniștit, ca-ntr-un salon unde se adună prieteni pasionaţi de lectură, pentru a discuta despre tot ce are mai bun noul sezon literar. Şi cum prietenii vin din ţări diferite, asociate cu anumite clișee menite să traseze graniţe psihologice din vremuri imemoriale între Nord și Sud, între Est și Vest, între ţările meridionale, al căror orgoliu se hrănește din gloria civilizaţiilor și a imperiilor din trecut și ţările devenite un etalon al prosperităţii moderne, vei avea parte de replici pline de umor inteligent, care întreţin agreabil atmosfera în decorul rece al vilei.
Singurul personaj ce planează precum o umbră peste liniștea din bunker, anticipând pericolul, este traducătoarea din Rusia. Interpretată de Olga Kurylenko, este un amestec de mister seducător asociat femeii slave și histrionism dublat de gravitatea unei tragediene luate din lumea lui Cehov. Ea se face remarcată prin excelentele calităţi de traducătoare și ajunge în camerele secrete. Îţi vei da repede seama că prezenţa feminină misterios nu este decât personajul menit să-ţi distragă atenţia.
Regizorul este asemenea unui magician priceput. Ştie cum să-ţi devieze privirea pentru a nu-i sesiza trucurile. Astfel, îi permite personajului manipulator să-și ducă planul până la capăt. Acest personaj este precum un păpușar diabolic. El dirijează din umbră furtul manuscrisului. Își plănuiește abil marea lovitura. Te lasă ironic să învinuiești personajele inofensive, dar care dau semne că ar fi în stare să încalce oricând regulile.
Importanţa răbdării bine răsplătite
Traducătorii/Les traducteurs este un thriller care îţi oferă satisfacţia unui deznodământ și a unei deconspirări imposibil de anticipat la început. Însă evenimentele palpitante se derulează în ritmul unui cititor mai răbdător din fire.
Până să se înteţească ritmul, filmul seamănă cu acele romane în care dezlănţuirea năucitoare a suspansului este amânată pentru a ţi se prezenta mai întâi personajele și micile decizii care le aduc în același loc al crimei. De asemenea, trebuie să te scufunzi mai întâi în atmosfera locului. Așadar, vei asista mai întâi la un balet al detaliilor arhitecturale. Apoi, la o trecere stranie de la o scenă la alta.
Aceste scene ce nu par la început închegate într-o naraţiune cursivă, pot crea confuzie la început. Mai ales că sunt scenele în care sunt introduse personajele, dar în care detaliile referitoare la personaje sunt înlocuite de goluri care mai degrabă fragmentează și dispersează misterul, în loc să-l concentreze doar în jurul manuscrisului dispărut, al cărui furt ascunde un mare secret.
Miza ascunsă în spatele unui thriller
Dacă treci de scenele ce par să întreţină confuzia, amânând întâmplările pe care le-ai dori într-un thriller veritabil, îţi vei da seama că fiecare detaliu aparent lipsit de noimă are logica lui în arhitectura intrigii cu tâlc. De fapt, pe măsură ce te vei apropia de final, vei descoperi o altă miză a filmului. Suspansul nu este decât momeala. Odată mușcată această momeală irezistibilă, te vei trezi în faţa unor observaţii despre natura umană, puse în contextul realităţii actuale. Iar concluziile anticipate de aceste observaţii sunt cele care îţi vor da de fapt niște fiori reci pe șira spinării.
Filmul lui Régis Roinsard este un bun exemplu nu doar despre cum poţi face un film antrenant, (de peste două ore), fără artificii inutile, folosind mai degrabă dialoguri concentrate într-un spaţiu minimalist și în care fiecare element ce ţine de arhitectură și design să fie exploatat echilibrat și cu maxim de efect în redarea stărilor și în anticiparea pericolului. Thrillerul este și un exemplu datorită echilibrului între entertainment și mesajul profund, cu tentă filozofică.
Un exerciţiu de echilibru
Lui Régis Roinsard îi reușește un balans eficient între accesibil și acele mesajele pentru cunoscători, ce i-ar fi închis filmul în bula destinată elitiștilor ce își vor orgoliul mângâiat. De fapt, scenariul glisează inteligent între nonșalanţa asociată unei parodii la adresa clișeelor din reţeta unui thriller și mesajul apăsător despre direcţia spre care o ia cultura, dar mai ales industria cărţii. Elementele dramatice, morbide, sunt flancate de cele ce fac din film o experienţă agreabilă, mai ales datorită personajelor spirituale din spaţiul meridional, ce trec de la zeflemeaua din arsenalul șarmantului la autoironia fină.
Imagini pentru bookaholicii pasionaţi de arhitectură
Cei pasionaţi de legătura dintre cinematografie și arhitectură se vor simţi și ei cu adevărat răsfăţaţi. Vor aprecia modul în care spaţiul este transformat într-un personaj. Este un personaj care emană stranietatea ce îmbină enigma și angoasa cu meleficul. Arhitectura devine și un personaj care avertizează cu privire la motivele din spatele acţiunilor malefice, exprimând vanităţi, alienare și lipsa de empatie.
Mesajul simbolic și profund
Traducătorii/Les traducteurs poate fi considerat și genul de thriller având un mesaj alegoric, extins către metafizic. Dependenţii de lectură își amintesc de miturile sacrificiului în numele creaţiei perfecte. Iar sacrificiul poate fi legat de pierderea inocenţei, de pactul diabolic, de preţul autodistrugerii plătit de cei pentru care arta exprimă obsesiile ori sclavia autoimpusă ca revers cinic al iluziei unei eliberări supreme din condiţia de fiinţă efemeră.
Poţi vedea trailerul aici.
Te invităm să citești și articolele:
10 filme recente, cu acţiunea în Franţa de altădată, care merită văzute
Cărţi de citit in 2021 – Cele mai așteptate cărţi ale noului an
10 filme noi cu actiunea in Franta de altadata, care merita vazute
Cărți de citit în 2021 – Cele mai asteptate carti ale noului an
