Recenzie – Valsul de adio – Sensurile nebanuite ale infidelitatii

0
50

Valsul de adio este mai mult decât un roman despre infidelitate, responsabilitatea neasumată a paternităţii extraconjugale și urmările nefaste ale minciunii asupra unui cuplu de lungă durată. Așa cum ne-a obișnuit în romanele sale, Milan Kundera are talentul de a răsuci sofisticat dialogurile, dezvăluirile, evenimentele și reacţiile personajelor, astfel încât să ai impresia că miza este cu totul alta decât cea lăsată la vedere în primele pagini în care este dezvăluită aventura picantă a unui trompetist de jazz care face din infidelitate un mod de viaţă.

Un roman psihologic impecabil

Valsul de adio este primul roman publicat de Milan Kundera după stabilirea în Franţa. Romanul  va fi savurat intens, de la prima până la ultima pagină. Va fi apreciat de cititorii uimiţi când ajung să descopere niște sensuri și replici antologice răsărite în cele mai banale situaţii de viaţă ale personajelor.

Despre bărbaţi infideli, soţii chinuite de suspiciune și femei devenite amante fără voia lor și care visează la o mare iubire s-a tot scris. Însă atunci când analizează încurcăturile ce apar una după alta în viaţa muzicianului Klima după aventura de o noapte cu angajata unei staţiuni balneare din Cehoslovacia, Milan Kundera transformă romanul Valsul de adio într-o bijuterie a romanelor psihologice.

Vei observa încântat sensurile filozofice și ramificaţiile nebănuite ce decurg dintr-o (deja) clasică problemă de cuplu. Doar Milan Kundera putea muta o poveste despre frivolitate în lumea unor idei profunde. Aceste idei pot lega, prin umor inteligent și dialoguri pline de miez, demne de filosofii existentialisti, istoria personală de marea istorie a Europei de Est.

Triunghiul amoros

Valsul de adio reia, aparent previzibil, subiectul triunghiului amoros. Însă va căpăta alte sensuri. Infidelitatea devine pretextul ideal pentru începutul unor dialoguri memorabile. Personajele acestui triunghi sunt un trompetist pasionat de jazz (Klima), Kamila, soţia lui, care nu poate rămâne însărcinată, și Ruzena, o tânără care vrea să plece dintr-un mediu provincial ce ucide visurile femeilor emancipate.

Klima nu se află la prima abatere. Așadar, când s-a lăsat din nou pradă tentaţiei după un concert susţinut în staţiunea balneară unde lucra asistenta Ruzena, a crezut că totul va rămâne la stadiul de aventură. Însă Ruzena îi spune că a rămas însărcinată după noaptea petrecută împreună. Este hotărâtă să păstreze copilul. Klima, în ciuda nenumăretelor aventuri, ne dă de înţeles că soţia lui, Kamila, a rămas marea lui iubire. Celelalte femei nu contează. Ele nu sunt decât efemerele tentaţii care să-i confirme această certitudine.

Imprevizibilele urmări ale soluţiei găsite

Subiectul romanului pare unul succulent, previzibil. Despre triunghiurile amoroase, amante dezamăgite și neveste minţite constant este plină literatura. Milan Kundera apelează la niște personaje secundare cu viaţă interioară sofisticată. Datorită lor poate devia povestea într-o direcţie neașteptată.

Personajele secundare sunt mult mai complicate la nivel psihologic decât personajul principal, Klima. Când muzicianul aflat în impas le cere sfatul, apare imprevizibilul. Este vorba despre acel imprevizibil care poate dinamita o întreagă existenţă. De fapt, Kundera îţi amintește că pentru omul nevoit să traiască sub dictatură nu exista probleme personale. El nu are voie să greșească. În comunism, nici o frivolitate nu i se iartă.

Infidelitatea lui Klima nu mai este o dilemă individuală. În comunism omul nu se poate distinge de colectivitate. Greșelile sale devin greșelile tuturor. Pot contanima moral. Urmările lor pot abate o întreagă generaţie de oameni noi de la drumul spre progres, întârziind și desprinderea de trecutul burghez decadent. Așadar, soluţiile oferite de niște personaje secundare inteligente și trecute prin viaţă pot lega drama personală a infidelului Klima de situaţia politică.

Suspansul demn de un thriller

Tensiunea dintre Klima și amanta Ruzena crește. Exerciţiul de echilibristica al soţului ce vrea să-și salveze căsnicia devine din ce în ce mai riscant. Încercarea de a păstra secretul rușinos capătă suspansul unui thriller.

Pe măsura ce te vei apropia de final, ai impresia că Valsul de adio se transformă într-un roman diferit. Nu mai este un roman previzibil despre infidelitate și despre urmările alegerilor. Poate fi considerat mai degrabă un roman cu tentă filozofică.

Datorită unor personaje secundare, evenimentele simple devin combustibil pentru suspans. Aceste personaje au propria viziune bizară asupra existenţei. Din filozofia lor de viaţă nu lipsesc absurdul, sentimentul apăsător al irosirii și disperarea est-europeanului ce vrea să evadeze din comunism.

Secretul este pe cale de a fi descoperit de soţie

Nu dinamica triunghiului amoros, ci dialogurile dintre Kilma și personajele secundare dau sarea și piperul acestui roman. Personaje secundare cunosc voluptăţile umorului spiritual. Unul dintre ele îi propune lui Klima o soluţie comică. Vrea să o convingă pe Ruzena să renunţe la planul ei de a-l obliga să-și asume paternitatea după aventura de-o noapte. Altele amintesc de umbrele tenebroase ale comunismului, întinse peste viaţa privată.

Sfaturile și dramele personajelor secundare nu fac decât să complice într-un mod absurd situaţia lui Klima. Gestul necugetat și ciudat al unuia dintre personaje și decizia soţiei de a verifica scopul vizitelor făcute de Kilma în staţiunea balneară amplifică tensiunile. Evenimentele din jurul infidelului Klima sunt derulate într-un ritm incitant și datorită descoperirilor pe care le poate face soţia înșelată cu privire la propria viaţă erotica, după ce ajunge să se intersecteze cu grupul unor tineri libertini, crescuţi în spiritul unei alte revoluţii, de data aceasta venită din Vest (revoluţia sexuală).

Între umor și posibilitatea unei tragedii

Milan Kundera face parte din categoria scriitorilor care înţeleg ascunzișurile naturii umane. Ei te pot face să treci prin multe stări și reacţii de-a lungul lecturii. Valsul de adio îmbină ingenios (și uneori înfricoșător) umorul cu sentimentul de sufocare pe care-l simt oamenii emancipaţi într-o ţară aflată sub dictatură.

Trecerea de la un registru afectiv la altul marchează și schimbarea atitudinii tale faţă de personaje. Vei descoperi uimit numeroasele întrebări care apar de-a lungul lecturii. Sunt întrebările pe care să ţi le pui, imaginându-ţi ce ai fi făcut dacă ai fi trăit în comunism.

Forţa cinematografică

Milan Kundera a scris romane ce pot sta la baza unui scenariu. Multe scene pot fi o mină de aur pentru un regizor dornic de a face un film de referinţă. Încrengăturile psihologice asociate relaţiilor umane explorate de scriitor, ambiguitatea morală a personajelor, transformările afective demne de un cameleon și fascinantele concluzii ivite la capătul unor dialoguri profunde sunt coagulate în anumite scene care fac dintr-un roman un film în proză. Astfel de scene sunt inteligent și incisiv introduse în Valsul de adio.

Nu de puţine ori vei avea impresia că tensiunea acumulată, reacţiile ce par să anticipeze o furtună și jocurile psihologice greu de suportat de anumite personaje sunt surprinse din unghiuri nebănuite de un regizor abil. Kundera și-a exersat flerul specific unui regizor ce transformă o scenă aparent monotonă, filmată în decor minimalist, într-o acumulare de sensuri și reacţii cu potential exploziv, care să provoace stupefacţie. Milan Kundera știe cum să exploreze deciziile imprevizibile. Este un păpușar care oscilează între tonul grav și farsa cu accente satirice. Face în așa fel încât gesturile personajelor să devină fertile pentru genul de regizor dornic de a impresiona spectatorul pasionat de romanele psihologice având potenţialul unui scenariu potrivit pentru un film-cult.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.

Te invităm să citești și articolul:

Cărţi de citit în 2021 – Cele mai așteptate cărţi ale noului an

Cărți de citit în 2021 – Cele mai asteptate carti ale noului an

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here