Recenzie – Schita – Apropieri sub soarele Greciei

0
183

Soarele Greciei. Înserările fierbinţi din vara ateniană. Terasele doldora de guralivi. Acel vuiet al mulţimilor nocturne, scurs de pe străzile înguste. Răgazul oferit de plutirea în apele unui golf retras. Toate alcătuiesc fundalul ce transformă romanul Schiţă într-o lectură mult mai ispititoare și acaparantă decât i-ar fi permis evenimentele, personajele ori scriitura lui Rachel Cusk.

Doi străini se cunosc în drum spre Atena

Schiţă îţi menţine vie atenţia cum nu ar face-o de obcei un roman în care evenimentele palpitante lipsesc pentru a le permite dialogurilor să se desfășoare în voie. Majoritatea sunt niște dialoguri purtate între doi străini – un El și o Ea. Aceștia se întâlnesc în timpul unui zbor cu destinaţia Atena.

El este un afacerist grec, stabilit în Londra. Ea este o britanică despărţită de partener, mamă a doi copii. Grecia este ţara primei lui iubiri, dar și a căsniciilor eșuate. Decorul unei povești de familie ce își are începutul pe una dintre insulele pitorești ale Mediteranei. În schimb, pentru ea, Grecia (Atena, în special) este doar o destinaţie temporară. Aici va ţine un atelier de creative writing.

Poveștile amoroase ale unui afacerist grec rătăcitor

În timpul zborului, personajul masculin își povestește o parte din viaţa sentimentală, una plină de turbulenţe. Modul în care încep să se deruleze amintirile lui îţi dă impresia că treci dintr-o epocă în alta. Dintr-un timp bine definit în atemporalitatea unei insule acaparate de povestea unei familii influente. Este o poveste despre căsniciile de altădată, ce durează mult. Apoi vine și povestea noilor generaţii. De data aceasta o poveste a iubirilor adolescentine devenite apoi căsătorii destrămate. Mai este și povestea unui tată care încearcă să-și protejeze fiul vulnerabil de lumea dezlănţuită. Una transformată de fapt într-o confesiune despre neputinţa sa de a rămâne alături de femeia iubită.

Povestea personajului masculin curge fragmentat și melancolic, în ritmul amintirilor dintr-o zi de vară în care plutești leneș în apele Greciei. Odată ajuns în Grecia natală, afeceristul se oferă să îi fie ghid scriitoarei venite să ţină un atelier cu studenţii din Atena. Se întâlnesc la terasele ce absorb agitaţia estivală ori pleacă-n larg, spre locuri mai retrase.

Între vibranta Atenă și largul mării

Cei doi își întâlnire în Atena ori pe mica lui ambarcaţiune. Poartă dialoguri despre legături afective, regrete, infidelităţi. Ce-i drept, vorbește mai mult el. Ea este mai degrabă un ascultător. Unul capabil de a folosi amintirile interlocutorului pe post de ancoră a propriei memorii.

Când nu-l ascultă, ea se lasă în voia peisajului marin la care visăm foarte mulţi dintre noi. Prezenţa insulei asociate cu mitul lui Tezeu, imaginea unei familii ce se bucură de vacanţă în apele Greciei, liniștea întreruptă doar de sunetele păsărilor ascunse într-un golfuleţ mai retras scot la suprafaţă niște asocieri de gânduri și concluzii despre familia și trecutul ei. Deși pline de revelaţii izbitoare, gândurile respectă până la urmă discreţia care să nu disturbe lejeritatea unei zile de vară.

Vraja Greciei

Rachel Cusk demonstrează că alegerea inspirată a unui loc poate face diferenţa între un eșec și un succes literar. Probabil că nu ai fi fost la fel de atras de carte dacă acţiunea s-ar fi petrecut într-un loc tern. Dacă-n locul Atenei ar fi fost un oraș cu luminozitatea anemică din anotimpurile mai reci. În absenţa acelui fundal ispititor oferit de albastrul Greciei, dialogurile ar fi devenit niște simple clișee. Ideile ar fi părut diluate, iar scenele previzibile și enervant de statice.

Imaginile ne trimit direct în Grecia estivală, care populează multe visuri despre vacanţa ideală. Acestea devin cadrul perfect pentru a scoate ce este mai bun din scenele romanului. Vei fi impresionat de modul în care a reușit Rachel Cusk să devieze imaginile demne de o vacanţă însorită lejeră spre niște incursiuni profunde în lumea personajelor. Demonstrează astfel că poţi transmite idei consistente despre legăturile umane (de cuplu sau de familie) chiar și atunci când apelezi la un decor ce induce relaxarea atribuită unei lecture ușoare, pe plajă.

Un stil fluid precum discuţiile într-o zi de vară

În romanul Schiţă regăsești plăcerea unei analize psihologice într-un stil ce permite o lectură fluidă, limpede. Rachel Cusk extrage idei preţioase despre legăturile interumane, care îţi dau de gândit, însă nu într-un mod alambicat, afectat, copleșitor. Personajele reflectează asupra existenţei lor exact în locurile pe care nu le asociezi de obicei cu autoanaliza și revelaţiile, ci mai degrabă cu îndepărtarea de sine, prin distracţie și relaxare.

Seducţia exercitată de roman asupra cititorului se datorează în primul rând balansului inteligent între tendinţa personajelor de a se retrage în propriile gânduri, unde le așteaptă concluziile grele, și acea plonjare în trepidanta lume exterioară, la care invită orice mare oraș forfotitor dintr-o zonă meditareneană. Datorită acestui balans, dialogurile copleșitoare despre eșecuri afective capătă seninătate. Ele oferă un mai degrabă un farmec vecin cu nostalgia în loc să le arunce personajele în hăul disperării. Totodată, imaginile ce trimit mai degrabă la broșurile turistice ajung să capete acea stranietate intraductibilă.

Stranietatea însorită

Există o stranietate solară ce respiră în aproape toate paginile din Schiţă. De fapt, simţi că mai există ceva, mult mai profund, în spatele unei scene de cafenea sau al unui peisaj marin care de obcei suspendă orice tentaţie de a mai lua viaţa în serios, în favoarea unei detașări estivale prelungite. Nici un dialog simplu nu pare ceea ce este la început. Până și cea mai banală discuţie va lua turnuri psihologice nebănuit de adâci și cosistente.

Ai putea să compari Schiţă cu filmele în care, deși mare lucru nu se întâmplă (cel puţin nu în sensul narativ), există suficiente elemente care te fac să te bucuri de ele, să le recomanzi. Toate aceste elemente apar prin sincronizarea, mai ales la nivel vizual, dintre pulsaţia estivală din Atena și conexiunile emoţionale dintre personaje.

Te vei plimba prin Atena

Atmosfera efervescentă din Atena este una care invită la participare. Scenele sunt descrise în așa fel încât să ai iluzia că te afli tu însuţi pe pe o străduţă îngustă, urmând să iei cina alături de prieteni ori să rătăcești în căutarea unei cafenele, după ce abia te-ai întors dintr-o plimbare în larg, spre insule.

În această atmosferă, personaje din lumi și culturi diferite se întâlnesc. Asiști la dialogurile dintre ele, de parcă ai fi și tu invitat la întâlnirea dintr-un local aflat în zona înţesată de turiști ori de localnici petrecăreţi.

Povești de viaţă intersectate

La fel de preţioase pentru consistenţa psihologică a romanului devin și acele scene ce prezintă ideile participanţilor la atelierul de creative writing din Atena. Ei își citesc povestirile pe o temă dată. Una dintre întâlniri îţi dă impresia că fiecare participant ajunge el însuși o povestire. Aceasta exprimă nevoia de a găsi un sens al existenţei, de a da o semnificaţie întâmplărilor din trecut.

Aglomerare și intimitate

La fel de ademenitoare este și alternanţa dintre imaginile reprezentând spaţiul urban și peisajele marine ce invită la escapism, la o reîntoarcere spre propriile gânduri. Scriitoarea-personaj oscilează între obligaţiile sociale și intimitatea emoţională din timpul plimbărilor în largul mării. Activităţile sociale o ţin în Atena. Dar Atena rămâne mai mult pe fundal sau pitită în senzaţiile pregnante, puse pe seama caniculei invazive.

Totuși, reverberaţiile unei Atene ce pulsează la orice oră din zi și din noapte sunt atenuate când ajung la personaje. Chiar și plasat în exuberanta Grecie, Schiţă rămâne un roman al nevoii de liniște (și liniștire), de reîntoarcere către sine. L-ai putea compara cu voluptatea unei amiezi în adăpostul răcoros oferit de un apartament elegant, dintr-o clădire veche, la ora siestei.

Legătura dintre loc și lumea interioară

Romanul este precum acel apartament ale cărui ferestre dau spre inima orașului, dar care îţi permite să te retragi securizant în penumbra unei camere acoperite cu obloane, care te invită să te bucuri de propiile amintiri în lumina mediteraneană prelinsă doar, în acea oră a zilei în care timpul se dilată sau aţipește în canicula descătușată. La fel este și călătoria ateniană a protagonistei. Se desfasoară între lumina orbitoare a unui adevăr ce poate pârjoli, un adevăr precum soarele amiezilor caniculare, și ecourile filtrate, atenuate ori suspendate ale revelaţiilor incomode.

Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul despre Obiectivele turistice din Atena și despre cât costă un city break în capitala Greciei

Obiective turistice în Atena și cât costă un city break în capitala Greciei

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here