Recenzie – Petronille – Parisul sampaniei si al marilor prietenii

0
136

La întâlniri care schimbă vieţi și la șampanie Parisul se pricepe cel mai bine. Şampania de cea mai bună calitate se găsește până-n și cele mai neînsemnate localuri. Acolo, întâlnirile devin prietenii durabile, iubiri damnate între muze și artiști sau pepita de aur pentru acel rebel aflat în căutarea unei surse de inspiraţie. Cel puţin asta îţi da de-nţeles istoria literaturii, de la avangardiștii interbelici încoace.

În Petronille este vorba despre relaţia dintre două suflete-pereche. Dar nu despre una de cuplu, ci despre o prietenie mijlocită de șampanie și de apetitul pentru scris. Această prietenie specială s-a legat între faimoasa Amelie Nothomb și o studentă care i-a tot scris, după ce i-a citit romanele (ne aflăm în anii ’90, când încă erau la modă scrisorile trimise autorului preferat).

O prietenă pentru șampanie

Prietenia dintre Amelie Nothomb-personajul și admiratoarea ei se leagă mai ales datorită unei căutări obsesive de către Amelie Nothomb a unui suflet care să-i împărtășească dragostea pentru șampanie. Mai bine zis, Amelie Nothomb căuta pe cineva alături de care să bea, apoi să cutreiere în orele târzii ale nopţii cartierele Parisului. Beţia cu sampanie se transformă într-o artă, una care nu exclude filosofarea, luciditatea, umorul, creativitatea.

Şampania este mai mult decât o băutură. Este un nectar dătător de transă, de inspiraţie. Dacă Parisul ar avea ayahuasca lui, s-ar numi Şampanie. Ai putea ajunge la această concluzie dacă ar fi să accepţi modul în care Nothomb venerează calităţile spirituale atribuite șampaniei. Şi nonconformistei Petronille Fanto îi place șampania, deși îi spune lui Amelie Nothomb că ea nu s-a născut într-un mediu burghez. Dimpotrivă, Petronille este o studentă provenită dintr-un mediu proletar, având un tată pentru care publicaţia L’Humanite este una de căpătâi.

Cine este de fapt ghidușa Petronille?

Petronille o atrage pe Amelie Nothomb nu numai datorită pasiunii împărtășite pentru șampanie. Scriitoarea consacrată este fascinată de interesul lui Petronille pentru contemporanii lui Shakespeare, mai mult sau mai puţin cunoscuţi în zilele noastre.

Ceea ce începe precum un film amintindu-ţi de bijuteriile Nouvelle Vague, din anii ’60, cu dialoguri pline de replici bine ţintite și calculate, dar mimând mai degrabă plutirea fără  direcţie a nonșalanţei trândave, devine o lectură fascinantă pentru cei îndrăgostiţi de literatură. Mai bine zis, Petronille este un roman scurt ce îţi va cere să îţi mărești biblioteca.

Vei afla repede că studenta Petronille devine ea însăși o scriitoare admirată încă de la debut. Bineînţeles că numele ei real nu este Petronille, însa un search pe Google te ajută să-i descoperi adevărata indentitate. Petronille este de fapt scriitoarea Stephanie Hochet. Francofonii vor simţi entuziasmul descoperirii unei noi scriitoare. Este un entuziasm efervescent precum voluptatea bulelor de șampanie fină.

Întâlniri memorabile

Petronille este și un roman despre întâlniri memorabile. Unele dintre ele sunt amuzante și trecătoare. Altele devin mari prietenii după confidenţe de o francheţe uimitoare. Amelie Nothomb știe cum să transforme o intersectare de personaje într-un spectacol. Indiferent dacă este vorba despre vedete excentrice precum faimoasa creatoare de modă Vivienne Westwood sau de burgheze anonime ultragiate de obrăznicia tinerei Petronille, chiar în timpul unor petreceri unde se adună lumea bună a Parisului. De fapt, vei regăsi în Petronille aceeași mare calitate a romanelor scrise de Amelie Nothomb: consistenţa. Deși are dimensiunile unui microroman, ai impresia că poate încapea în el o lume întreagă. Descoperi un Paris în care ţi se dezvăluie mai multe orașe, fiecare cu epoca lui. Însă unele dintre cele mai interesante scene se petrec în Londa zeiţei punk Vivienne Westwood.

Amelie Nothomb o întâlnește pe Vivienne Westwood după ce acceptă propunerea unei reviste celebre de a-i lua acesteia un interviu. Se lasă convinsă în momentul în care i se spune că însăși marea Vivienne Westwood a vrut ca Amelie Nothomb să-i ia interviul, deoarece îi admira stilul.

Întâlnirea dintre Nothomb și Westwood va fi una demna de un film. S-ar putea face o scenă antologică din această întâlnire. Pe care pe fanii lui Vivienne Westwood i-ar frapa, amuza și înfuria în același timp. S-ar putea interpreta că zeiţa punk din regatul londonez ar fi fost dată jos de pe soclu de o scriitoare nemiloasă (care mai e și francofonă, reînviind legendara animozitate dintre englezi și francezi).

Fantomele artiștilor neîmblânziţi

În paginile despre călătoria în Anglia, Amelie Nothomb amintește de vechiul conflict mocnit între spriritul englez și cel francez. Dar nu se cramponează de el. Când se simte însingurată în inima Londrei, o cheamă pe noua prietenă, Petronille, să-i fie aproape. Iar Petronille o duce printr-o Londră știută doar de cei ce își amintesc de primii deschizători de drumuri în lumea teatrului elisabetan.

Cei ce au citit și romanul lui Anthony Burgess despre nonconformistul Christopher Marlowe (Moartea la Deptford) o vor adora pe neastâmpărata Petronille. De fapt, în imaginaţia lui Amelie Nothomb, Petronille, cu a ei obrăznicie inteligentă si gesturi de frondă, este urmașa lui Marlowe. Mai mult, Petronille ar putea fi reîntruparea feminină a dramaturgului cu viaţă scandaloasă.

O prietenie de invidiat

Citind acest scurt roman, mulţi râvnesc la ce are Amelie Nothomb. Până acum își doreau talentul ei, care a transformat-o în genul de scriitoare ale cărei romane dau dependenţă. Dar când apare Petronille în viaţa lui Nothomb, mulţi vor dori și talentul de a-și face prieteni diferiţi de ei. Amelie Nothomb are și marea calitate de a transforma într-o prietenie durabilă o întâlnire cu genul de fană având o personalitate diametral opusă.

Petronille este și un roman despre două minţi sclipitoare. Romanul îţi amintește de acele prietenii care se nasc din scânteia unei întâlniri pe care flerul o transformă din chimie interpersonală în genul acela de relaţie securizantă.

Fiecare are ceea ce îi lipsește celeilalte. Una este burgheza care deschide uși pentru prietena genială, dar provenită din clasa celor fără privilegii. Cealaltă este amestecul tonic și asumat de trăsături care îi arată burghezei din familia de ambasadori un anumit tip de autenticitate la care nu avea acces. Totuși, ambele au în comun o perspectivă aparte asupra naturii umane. Acolo unde alţii văd doar o altă poveste care se repetă, ele văd o interpretare inedită.

Fericirea înseamnă a te simţi bine lângă celălalt

Ceea ce a început sub semnul dependenţei de șampanie a continuat energic, spumos, apoi profund. De la degustarea celor mai bune tipuri de șampanie s-a trecut la discuţii și la mărturisiri pe care unii și le fac abia după ani de convieţuire. Astfel, Amelie Nothomb îţi amintește de binefacerile intimităţii care nu poate exista decât în relaţia de prietenie.

Romanul Petronille începe asemenea unui film în stilul Nouvelle Vague. Nonșalanţa pariziană și plutire în timp, dar pișcată de trimiteri de stânga, a la Godard, atitudine pișicheră a la Truffaut, dialoguri și multe cărţi de parcă ai vedea un film de Rohmer și o tușă feminină (și feministă) pitită sub umorul creativ-jucăuș din universul lui Agnes Varda.

Exact ca-n filmele de altădată, cele două prietene cutreieră. De fapt, prietenia lor este o cureierare fără un o direcţie clară, dar care începe să capete sensuri multiple sub transa rafinată a șampaniei. Ele cutreieră nu doar străzile Parisului, ci de-a lungul marelui labirint numit istoria culturii. Petronille poate fi considerat și un road trip între epoci, între curente literare, între generaţii și mentalităţi. Şi tocmai acest road trip îl face irezistibil.

Nevoia universală

Amelie Nothomb se ancorează într-o experienta personală pentru a vorbi despre o nevoie universală. Este nevoia de a căuta și a găsi fericirea în Celălalt. O fericire posibilă doar prin împărtășirea unor idei ce fac schimbul emoţional și mai intens. Mai ales când este vorba despre un schimb emoţional ce implică alteritatea. Petronille demonstrează că una dintre cele mai frumoase legături este cea dintre doi oameni care în mod normal nu s-ar fi întâlnit. Dar hazardul adora excepţiile, de parcă le-ar sorbi meticulos din cupe de șampanie.

Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul:

10 cărţi despre artiste interbelice fascinante

10 carti despre artiste interbelice fascinante

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here