Recenzie – Michelangelo ereticul – Pentru pasionatii de arta dependenti de romanele palpitante

0
159

Michelangelo ereticul este precum un film de epocă. De el se vor bucura atât pasionaţii de artă și devoratorii de romane istorice având acţiunea în Renaștere, cât și cei dependenţi de poveștile palpitante. Matteo Strukul este un foarte bun povestitor, capabil de a crea imagini cinematografice prin intermediul prozei. A demonstrat-o și în romanul anterior tradus în limba română, Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte. De asemenea, scriitorul italian știe să-și transforme paginile în scene care să farmece. Majoritatea sunt precum un tablou în culori abundente, cu personaje expresive.

Michelangelo și vanităţile Romei

Romanul Michelangelo ereticul surprinde legătura dintre marele artist renascentist și Roma. El ajunge în acea Romă devenită o cetate a viciilor care se înfruptă din splendoarea opulentă. Aici devine preferatul papilor, deși nu ezită să-i sfideze, să li se opună pentru a-și apăra viziunea artistică. Tot în Roma, artistul singuratic va cunoaște două femei care îi vor alina tristeţea provocată de marea dezamăgire în faţa unei frumuseţi umane ameninţate de purulenta corupţie și de fanatismul inchizitorilor.

Două femei atipice, din lumi opuse

Personajele feminine care apar în viaţa unui Michelangelo provin din medii opuse. Vor îndulci, prin devotamentul lor, pesimismul unui artist epuizat de multiplele dezamăgiri și conflicte periculoase cu aristocraţia vanitoasă a Romei. Unul dintre personaje a ramas în istorie și datorită poeziilor scrise, nu doar generozităţii faţă de artiști. Este vorba despre faimoasa marchiză de Pescara, Vittoria Colonna.

Celălalt personaj feminin vine din rândul anonimilor pe care îi așteptă fie mizeria din cartierele marginalilor, de unde erau adesea recrutaţi hoţii ori servitoarele din bordelurile ieftine, fie cele ce aveau să-și depășească umila condiţie datorită frumuseţii bine cizelate, devenind astfel cele mai influente curtezane, ajunse atât în apartamentele Vaticanului, cât și în cercurile puterii nobiliare. Numele acestui personaj feminin este unul predestinat: Dizgraţia.

Rămasă orfană, Dizgraţia devine hoaţă pentru a putea supravieţui în mahalaua Romei. Ajunge vestită datorită marelui talent de a se căţăra pe acoperișurile Romei pentru a obţine prăzile necesare supravieţuirii. La un moment dat, apare promisiunea unei vieţi departe de sărăcia cumplită. Dizgraţia intră sub protecţia uneia dintre cele mai vestite curtezane din istorie – Imperia. Intriganta curtezană o folosește pe Dizgraţia pentru a-i spiona pe Michelangelo și pe femeia de care acesta se simte foarte apropiat: Vittoria Colonna.

Pericolele din viaţa lui Michelangelo

De ce trebuie spionat Michelangelo? Deoarece este bănuit că s-ar fi lăsat influenţat de marchiza Vittoria Colonna. Despre ea se spunea că ar fi devenit o adeptă a Reformei iniţiate de Luther. Erau anii în care Luther ajunsese cel mai mare dușman al autorităţii papale. Bazându-se pe informaţiile obţinute de frumoasa Dizgraţia, curtezana Imperia încearcă să rămână aproape de cercurile puterii de la Vatican. Şeful gărzilor este cel care i-a solicitat aceste informaţii. Însă calculele Imperiei vor fi date peste cap.

Dizgraţia, spioana Imperiei, ajunge să simtă mai degrabă simpatie pentru Michelangelo și pentru amabila Vittoria Colonna. Așadar, va face un joc dublu. Mai ales că-l avea deja la picioare pe unul dintre cei mai mari seducători și parșivi bărbaţi ai Romei. Acesta era nimeni altul decât temutul căpitan al gărzilor aflate în serviciul inchizitorilor. Tol el i-a cerut Imperiei să trimită spioni care să-l urmarească pe Michelangelo.

Michelangelo ereticul este un roman despre un artist care va încerca să exprime filozofic, prin artă, legătura omului cu Divinitatea. Totodată este și un roman despre salvarea inocenţei într-un oraș extrem de corupt, unde toţi cei ce s-au născut fără privilegiile rezervate nobilimii și clericilor, devin extrem de vulnerabili.

Între carnal și metafizic

Romanul lui Matteo Strukul aminește de cele două dimensiuni care fac din sculpturile lui Michelangelo niște capodopere atemporale, care seduc fiecare generaţie. Este vorba despre carnalul senzual și metafizicul atins prin armonia exprimată estetic. Marile opere ale lui Michelangelo împacă nevoia de imortalizare a perfecţiunii, ce naște dorinţa, și nevoia de a ridica trupul uman la nivelul spiritualului. În romanul său, Matteo Strukul armonizează splandoarea senzuală a Romei, preocuparea locuitorilor pentru frumuseţea exterioară (de la palate la trupurile etalate îndrăzneţ și căutarea spiritualului) și contemplaţia plină de revelaţii profunde.

În acest roman îl vei descoperi pe Michelangelo în ipostaza ce aminintește de mesajul transmis de celebra sa creaţie reprezentându-l pe Moise. Privirea lui Moise aruncată omenirii este cutremurătoare, pătrunzătoare. La fel este și privirea lui Michelangelo (personajul imaginat de Strukul) asupra epocii sale.

Gândurile unui artist care își cunoaște bine semenii

Fără a deveni un fanatic, Michelangelo este scârbit de ipocrizia și de excesele nobilimii și ale clerului. Acest cler privit de el a renunţat la dimensiunea spirituală a vieţii, atât de bine promovată de Renaștere. Vaticanul devenise un viespar de intrigi și de abuzuri comise împotriva celor vulnerabili. Roma era considerată putredă. Așadar, Michelangelo începe să vadă o salvare a epocii sale în ideile celor ce vor să reformeze catolicismul.

Interesul marelui artist pentru ideile reformatorilor infiltraţi chiar în cercurile înalte ale Vaticanului este un păcat de neiertat în ochii Papei. Este de neacceptat pentru Papă ca tocmai preferatul ales din rândul artiștilor să fie sedus de ideile celor ce vor să condamne decadenţa Romei, mai ales a clericilor. Dacă până și cel mai iubit artist al epocii susţine inamicii puterii papale, atunci victoria Papei este cu adevărat compromisă.

O poveste plină de elemente irezistibile

Romanul este plin de imagini precum niște picturi dinamice și de întâmplări imprevizibile. Matteo Strukul îmbină astfel reflecţia cu acţiunea palpitantă, demnă de un roman cu mare priză la public. Vei descoperi multe detalii despre conflictele din cercurile puterii de la Vatican și vei devora poftă o poveste bine spusă.

Ingredientul care te face să citesti romanul cu sufletul la gură este unul dintre personajele feminine. Te vei atașa de acest personaj însetat de afecţiune. Personajul care va condimenta romanul mai este și înzestrat cu farmecul și isteţimea ștrengăriţei descurcăreţe. Odată cu apariţia acestei prezenţe feminine, romanul se bifurcă. Nu vei mai citi doar povestea lui Michelangelo. Multe pagini seamănă cu genul romanelor picarești despre maturizare. Totodată, povestea acestui personaj feminin cuceritor, apărut pentru a-i alina singurătatea lui Michelangelo, se leagă de reflecţiile marelui artist despre fragilitate, efemer, pierderea inocenţei și decăderea orașului de care se îndrăgostise.

Picturi în proză

Deși acţiunea se petrece în timpul Renașterii, acest roman are un dinamism și o abundenţă a detaliilor ce amintesc de compoziţiile baroce. Multe scene se apropie mai degrabă de pictura barocă, de forţa culoriilor și de tensiunea reflectată de personajele ce apar pe frescele copleșitoare sau în tablourile grandioase etalate în palatele Romei.

Totodată, Matteo Strukul reușește să menţină echilibrul între lumea exterioară devenită ameninţătoare, invazivă din cauza intrigilor, și intimitatea afectivă ascunsă a personajelor. Scenele decadenţei alternează cu niște imagini emoţionante ale tandreţii salvatoare. De tandreţea târzie, neașteptată, are parte Michelangelo în anii chinuitori ai melancoliei crepusculare venite să-l acapareze la apogeul carierei. Scenele de interior, în care își exprimă afecţiunea de care puţini îl credeau capabil, dau un farmec demn de acele picturi de mici dimensiuni, în care sensibilitetea de pe chipurile personajelor este dezvăluita printr-un licăr de lumină obţinut prin jocul nuanţelor din game cromatice opuse.

Michelangelo ereticul este un roman ce poate fi considerat un omagiu adus nu doar unui artist curajos, hotărât să respingă niște compromisuri asociate corupţiei și lingușirii. Matteo Strukul amintește de spiritul unei epoci. Povestea lui Michelangelo este de fapt una despre ideile umaniste. Michelangelo din roman ne vorbește despre cât de greu s-a obţinut acea libertate a gândirii, a creaţiei, devenită un drept esenţial, dar care va risca să fie luată de-a gata atunci când istoria va fi uitată.

Un balans între două capcane

Romanul Michelangelo ereticul nu vorbește doar despre condiţia artistului în raport cu jocurile puterii. Istoria de viaţă a lui Michelangelo, așa cum o interpretează Matteo Strukul, este un balans între doua capcane. Michelangelo și oamenii de care se simte apropiat încearcă să evite atât coruperea sufletului, cât și fanatismul care vrea să paraziteze orice manifest împotriva exceselor asociate decadenţei care ameninţă progresul intelectual câștigat într-o epocă vitală, așa cum a fost și Renașterea.

Michelangelo încearcă să găsească buna măsură. O măsură care să-i salveze viziunea artistică blamată (datorită folosirii nudurilor), dar care să nu rămână la stadiul vizualului carnal. Se va putea îndrepta până la capăt împotriva unei Rome în care tocmai apetitul pentru decadenţa cu aer senzual i-a salvat sculpturile și frescele pline de nuduri de la distrugere?

Poţi comanda online romanul de pe LibHumanitas.

Te invităm să citești și articolul 10 romane (și o surpriză) cu acţiunea la Veneţia, care te vor seduce

10 romane (si o surpriza) cu actiunea la Venetia, care te vor seduce

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here