Recenzie – Libraria – Acest vis implinit

0
113

Penelope Fitzgerald a scris un roman special pentru visătorii care și-ar dori să deţină propriul paradis terestru, care ia forma unei librării deschise într-o zonă pitorească de pe malul mării. Librăria este un roman al cărui subiect are legătură tocmai cu acest vis.

O deschizătoare de drumuri

Personajul central feminin, Florence, este o văduvă care își inveșteste economiile în deschiderea unei librării. Alege orașul Hardborough din regiunea Sussex. Deși nu-i lipseau aristocraţii erudiţi, care trăiau înconjurati de fast, la sfârșitul anilor ’50 orașul nu avea încă o librărie.

Nimeni nu se gândise că locuitorii ar merita această investiţie, mai ales cei mai puţini avuţi. Dar Florence nu se teme de sfaturile pesimiștilor și nici de intimidările voalate, în stilul rafinamentului englez, primite din partea celei mai influente doamne din oraș. Aceasta se simte detronată de noua antreprenoare idealistă, ce ajunge să cumpere tocmai casa modestă pe care influenta Lady Gamart dorea să o transforme în propriul ei centru cultural.

Librăria în epoca marilor schimbări

Alta în locul ei ar fi renunţat la visuri. S-ar fi simţit stingheră, străină, inadecvată. Nu și Florence! Ea ignoră atitudinea circumspectă a snobilor și avertizările celor ce stiu mai bine cum fucţionează legile nescrise ale influenţei în micul oraș. Până la urmă deschide librăria.

Această librărie devine atracţia orașului. Locuitorii pot fi consideraţi aliaţii lui Florence și clienţi fideli. Mai ales când ajunge pe rafturi noua senzaţie literară, considerată și îndrăzneaţă. Este vorba despre faimosul roman Lolita. Cartea lui Nabokov face vâlvă, iar atitudinile contradictorii sunt oglinda unei epoci a marilor schimbări.

Cum se administrează o librărie

Penelope Fitzgerald aloca multe pagini detaliilor minuţioase legate de ritualurile funcţionării unei librării. Aceste pagini vor fi un deliciu pentru visători. Cei ce și-ar dori să se mute într-un oraș liniștit de pe malul mării, unde să-și deschidă propria afacere dedicată lecturii, vor citi atent aceste pagini. Modul în care Florence alege cărţile noi, le stabilește locul pe raft, le prezintă și le ordonează transformă paginile romanului în tablourile unei existenţe intrate pe făgașul tihnei și al regăsirii de sine.

Felii de viaţă din pitorescul Sussex

Librăria nu este un roman amplu, cu acţiune trepidantă. Este mai degrabă un roman citit atunci când vrei să te retragi în colţul tău de liniște, cu fursecuri și ceai aromat, exact ca-ntr-o zi petrecută în stilul oamenilor din ţara lui Florence. Paginile te vor transporta chiar în orașelul din Sussex, unde timpul parea sa stea încă-n loc.

Viaţa locuitorilor era departe de agitaţia Londrei cosmopolite și dornice de a recupera efervescenţa-i legendară, ţinută-n frâu de anii războiului și ai lipsurilor. Totuși, Librăria nu este un roman plictisitor, deoarece nu-i lipsesc răsturnările de situaţie. Imprevizibilul i se datorează doamnei Gamart. Aristocrata orașului va încerca să tragă toate sforile posibile, astfel încât să-i pună beţe-n roate lui Florence. Perseverenţa lui Florence apare drept o sfidare în ochii celei mai influente femei din oraș.

Prietenii și rivalităţi

Romanul Librăria este și unul dedicat prieteniilor care se înfiripă în jurul cărţilor. La un moment dat, ai impresia că vezi scenele unui film în care solidaritatea apără visătorii în faţa cinicilor. Datorită acestor prietenii, la care vor contribui și câteva personaje secundare adorabile, viaţa lui Florence devine plină (și) de surprize plăcute.

Prin modul în care leagă vieţile unor personaje din generaţii diferite, Penelope Fitzgerald evită monotonia. Scriitoarea transformă scenele banale în micile miracole de zi cu zi. Aceste miracole sunt posibile datorită oamenilor care vin în ajutorul lui Florence tocmai când nu te aștepţi. O apără în felul lor de invidia doamnei Gamart, librăria devenind și un vis comun.

Demitizarea pitorescului

În ciuda imaginii idilice pe care o avem despre zonele pitorești din Anglia, romanul nu ascunde greutăţile oamenilor. În anii ’50 se resimţea puternic efectul inechităţii sociale. Cea devenită ajutorul lui Florence în librărie era o adolescentă săracă. Acest personaj secundar devine reprezentativ pentru marea prăpastie dintre cei având acces la educaţie și cei uitaţi în propria ignoranţă devenită o moștenire transgeneraţională.

Nu numai situaţia celor vulnerabili este prezentată. Librăria poate fi considerat și un mesaj satiric la adresa unei societăţi în care snobii influenţi și vanitoși ajung să controleze tot ce mișcă. Distrug visuri doar pentru a-și exiba puterea. Este vorba despre acea putere dată de legăturile prin care se păstrează aceeași ierarhie de sute de ani. Rivala lui Florence face la rândul ei parte din-ntr-un cerc exclusivist, al favoritismelor.

Doamna Gamart vine din lumea privilegiaţilor care pot distruge visuri datorită influenţei la nivel înalt. De-o parte o avem pe Florence, dornică de a-i ajuta pe cei vulnerabili să se apropie de cărţi. De cealaltă parte este Anglia încremenită în trecut. În această Anglie, valorile conservatoare se vor suprapune mereu peste nevoia de a păstra distanţa între clasele sociale, mai ales când idealiștii din afara cercurilor puterii încep să ameninţe (involuntar) popularitatea locală a privilegiaţilor.

Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul 10 cărţi despre artiste interbelice fascinante

10 carti despre artiste interbelice fascinante

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here