Recenzie – Frankissstein – Jeanette Winterson face o profetie(?)

0
115

Când revizitează operele clasicilor, lui Jeanette Winterson îi reușesc niște acrobaţii literare uimitoare. Sunt acrobaţii năstrușnice, creative, excentrice, uneori sentimental-poetice sau filosofic-vizionare, alteori picante, dar mereu pline de erudiţie. A dovedit-o foarte bine în romane precum O paranteză în timp sau Lighthousekeeping. În noul său roman – Frankissstein – Jeanette Winterson deviază acrobatia spre un amestec de erotism axat pe diversitate, observaţii asupra unui prezent ce tinde să îndeplinească distopiile futuriste, în care oamenii vor fi înlocuiţi de roboţii consideraţi mult mai performanţi, și previziuni angoasante abordate prin umor.

Revizitatea epocii lui Mary Shelley

Personajele din romanul Frankissstein te poartă în două epoci, între care Winterson descoperă niște similitudini profetice. De fapt, romanul pare un film în care scenele din secolul al XIX-lea alternează cu scenele din prezentul cercetătorilor și al antreprenorilor ce mizează plini de entuziasm pe inteligenţa artificială, considerată singura poartă spre viitorul omenirii.

Scenele petrecute în secolul al XIX-lea par desprinse dintr-un film de epocă foarte bine realizat. Sunt niște scene care se petrec într-un loc pitoresc, pe malul unui lac. Aici își construiseră elegantele viele de vacanţă reprezentanţii aristocraţiei. Într-o astfel de vilă decid să-și petreacă vacanţa niște artiști vizionari. Printre ei se afla Byron, poetul Shelley și partenera lui, Mary Shelley. Aceasta avea să scrie, în zilele petrecute pe malul lacului, celebrul roman-cult Frankenstein.

Zilele petrecute de acești artiști rebeli în vila elegantă a născut multe legende suculente de-a lungul timpului. Unii spuneau ca s-au dedat unor comportamente scandaloase. Alţii au subliniat doar importanţa creatoare a zilelor petrecute în inima peisajului mirific. Pentru Winterson, acest peisaj mirific este prezentat în culorile nopţii. Îl tranformă astfel într-un tablou ce ar fi putut fi realizat de Caspar David Friedrich, în care natura oglindește straniu melancolia, ispitele misterului și umbrele sinistrului.

Înţelegerea unei epoci

Imaginându-și dialogorile, scenele și întâmplările din casa de pe malul lacului, Winterson scrie niște pagini credibile. Ai impresia că vezi în faţa ochilor momentele în care Mary Shelley l-a descoperit pe monstrul din roman, în imaginaţia ei.

În ciuda unor detalii ce plasează imaginile de epocă la graniţa cu suprarealismul, Winterson este foarte convingătoare atunci când redă gestaţia creativă din mintea scriitoarei. Foarte mulţi profesori de literatură o vor adora deoarece reușește să coreleze ficţiunea cu toate acele informaţii bine documentate, ce te ancorează în spriritul unei epoci. Mulţi cititori vor înţelege mai bine contextul social, știinţific și artistic din spatele romanului.

Frankenstein a fost scris în anii în care poeţii romantici și-au lăsat amprenta asupra literaturii, deschizând astfel porţile spre lumea poveștilor în decoruri nocturne cu tentă onirică, dar și spre acele istorii tenebroase, morbide, ce inspiră groază. Tot în acea epocă, știinţa avansase, implicit medicina influenţată de noile descoperiri privind corpul uman și posibilitatea prelungirii vieţii. Era epoca întrebărilor privind puterea știinţei de a demonstra că poate exista viaţă și după moarte.

Medicii și oamenii de știinţă împingeau limitele unei cunoașteri atribuite până atunci doar divinităţii. Nu întâmplător, printre invitaţii lui Byron din vila de pe malul lacului se afla și doctorul Polidori.

Similitudinile dintre epocile în care trăiesc personajele

Romanul înfricoșător și revoluţionar al lui Mary Shelley a fost scris în epoca marilor schimbări sociale influenţate de progresul tehnologic. Munca manuală începea să fie înlocuită de mașini, anunţând revoluţia industrială. Aceste schimbări erau privite cu entuziasm de progresiști, dar și cu teamă de cei din păturile vulnerabile. Piaţa muncii se schimba ameninţător. Oamenii începeau să se întrebe dacă mai erau utili, dacă mai puteau câștiga lupta cu mașinile ce le înlocuiau mâinile dibace folosite în muncile grele și prost platite.

Tot în faţa unui progres imens, ce zguduie mentalităţi și filosofii de viaţă, se află și personajele care trăiesc în secolul XXI. Aceste personaje vor să inventeze roboţi care să înlocuiască fiinţa umană. Oamenii vor fi niște fiinţe demodate. Roboţii vor fi nu doar mai rapizi în executarea sarcinilor ce ţin de nevoile de pe piaţa muncii. Acești roboţi vor face să dispară toate problemele cauzate de existenţa relaţiilor umane. O dovedește cel mai bine afacerea unui personaj cu păpuși sexuale ce imită foarte bine fiinţa umană, dar care nu exprimă și nevoia unei intimităţi emoţionale, devenită o sursă de complicaţii inutile pentru unii.

Dacă progresul industrial din secolul al XIX-lea năștea doar frici de ordin economic, descoperirile și experimentele inventatorului șarmant din Frankissstein ridică niște întrebări de ordin existenţialist. Cu priceperea ei de povestitoare convingătoare și cu talentul de a-și simţi epoca, Jeanette Winterson le dă de înţeles celor ce se tem de viitorul dominat de fiinţele robotizate că nu mai pot face nimic. Procesul evoluează într-un ritm accelerat, ameţitor. Nimeni nu i se mai poate opune și nu mai există cale de întoarcere, cum nu exista nici în cazul apariţiei monstrului din romanul lui Mary Shelley. De aici și aluziile sau paralelismele terifiante din roman.

O iubire actuală

În vila unde își primea lordul Byron oaspeţii se discuta despre știinţă din perspectiva inspiraţiei literare. În Londra personajelor din secolul XXI, pragmatismul ameninţă să anuleze orice altă formă de a exista, mai ales pe cea afectivă. Totuși, iubirea își face loc și în viaţa celui ce se închină la roboţi.

Şarmantul inventator, care se numește Victor, ca doctorul ce-i dă viaţă monstrului din romanul lui Shelley, se simte atras de un transgender, pe care-l consideră prea feminin pentru a fi bărbat și prea masculin pentru a fi o femeie. Numele acestui personaj transgender este Ry. Dialogurile dintre Ry și Victor emană tandreţe și profunzime psihologică.

Un nou experiment ce poate scăpa de sub control

Atracţia sexuală dintre Victor și Ry se transformă într-o complicitate, una riscantă pentru viitorul omenirii. Victor îi arată lui Ry încăperile din laboratorul subteran secret. Aici își duce la capăt experimentele. Asemenea personajului din Frankenstein, Victor este pe cale să creeze niște fiinţe artificiale, deopotrivă captivante și monstruoase. Oare se va repeta povestea creaţiei ce scapă de sub controlul genialului creator?

Ficţiune, sau previziuni?

Nici nu ieșise bine din adolescenţă, că Mary Shelley a și dat lumii o capodoperă vizionară. Povestea din romanul ei avea să deschidă multe drumuri. Atât în literatură, cât și în cinematografie. Pentru mulţi, aceasta a devenit un reper. I-au invidiat nu doar spiritul vizionar. Şi-a dorit să poată spună o poveste cu sens metaforic incomod. A reușit astfel să uimească niște ascultători ce nu se mai lăsau duși din faţa povestitorului.

Când și-a scris romanul prin care și-a uimit contemporanii, Mary Shelley a coagulat marile temeri ale generaţiei sale. A trăit într-o perioadă în care progresul și prosperitatea coexistau monstruos cu sărăcia extrema ce ducea la epidemii, la inechitate, provocând revolte ce se terminau într-o baltă de sânge.

Monstrul lui Mary Shelley era o metaforă a fricilor exorcizate prin scris. Roboţii la care visează omul de știinţă genial din romanul lui Winterson ar trebui să anihileze aceste frici. Odată creaţi, roboţii vor anula ravagiile făcute de lumea subiectivă. Nu vor fi egoiști și cruzi precum fiinţele umane. Datorită inteligenţei artificiale nu vor mai fi erori ce vor duce la tragedii, la războaie, la abuzuri. Frankissstein te face să te întrebi dacă nu cumva cei ce visează utopic la dezvoltarea inteligenţei artificiale vor de fapt eliberarea fiinţei de suferinţă, nu anihilarea ei, chiar dacă unii susţin că utopia lor poate vira mult prea ușor spre distopie.

Povestitoarele care te ţin captiv

Mary Shelley a devenit nemuritoare datorită romanului său, harului de povestitoare ce-și înţelege epoca, dar mai ales ecourilor ajunse în lumea afectivă a contemporanilor săi. Asemenea lui Mary Shelley, Jeanette Winterson scrie într-o eră a marilor schimbări ce solicită nu doar un efort de adaptare fără precedent, ci și niște schimbări colosale de valori, credinţe și opinii despre lume și existenţă.

Tot asemenea lui Mary Shelley, Winterson este o foarte bună povestitoare. Aceasta reușește să transpună angoasele umanităţii din Occidentul secolului XIX în prezentul nostru. Pentru conservatori și pentru toţi cei ce se tem de schimbări, personajul Ry este de neacceptat. Este fiinţa care anunţă sfârșitul unei lumi. O întruchipare a unei apocalipse, o confirmare că lumea lor tradiţională e pe sfârșite. Deși simte adânc prejudecăţile acestor conservatori, transgenderul Ry le împărtășește anumite opinii legate de apariţia roboţilor. De unde și invitaţia lui Winterson de a privi lumea personajelor din ambele tabere.

Te invităm să citești și articolul 30 de cărţi pe care să le citești în vacanţa de iarnă

33 de carti pe care sa le citesti in vacanta de iarna

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here