Recenzie – Evanghelia dupa Pilat – Eric-Emmanuel Schmitt ofera o alta interpretare umanista

0
272

În Evanghelia după Pilat, unul dintre cei mai iubiţi scriitori ne reamintește de mesajele umaniste ale Creștinismului, dar într-un mod care depășește barierele dintre culturi, religii și epoci. Eric-Emmanuel Schmitt nu scrie doar despre săptămâna patimilor cristice și despre înviere, ci și despre mesajele universale transmise: iubirea de aproape, blândeţea, compasiunea faţă de cei consideraţi marginali și nevoia de toleranţă.

Ori de câte ori abordează teme asociate unei religii, cum a făcut și în Domnul Ibrahim și florile din Coran sau în Copilul lui Noe, scriitorul Eric-Emmanuel Schmitt dă la o parte dogma și caută interpretările umaniste valabile pentru toţi oamenii. În romanul Evanghelia după Pilat, încearcă să-și imagineze modul în care locuitorii orașelor străbătute de primii creștini au perceput schimbările aduse aceștia. Foarte mulţi au văzut în ideile primilor creștini o salvare a celor adesea respinși, neputincioși, condamnaţi la sărăcie și la excluziune. Însă nu puţini au fost cei ce s-au temut de schimbarea puterii în relaţia dintre clasele sociale sau între conducători, clerici și cei obedienţi în faţa lor.

Fresca unei epoci

Multe dintre pasajele romanului Evanghelia după Pilat seamănă cu scenele unui roman istoric. Sunt descrise fidel veșmintele epocii, obiceiurile, ierarhia socială și ritualurile vieţii cotidiene. Ai impresia că te plimbi la rândul tău prin Ierusalimul de acum două milenii sau prin celelalte orașe istorice labirintice. Imaginile sunt vii, cu mulţimi forfotitoare, mirosuri puternice de mirodenii și parfumuri. Așadar, ai putea considera acest roman și fresca unei epoci.

Eric-Emmanuel Schmitt descrie credibil forţa ideilor propovăduite de Isus. Erau niște idei pe care cei nevoiași le percepeau ca fiind blânde, însă conducătorii le considerau ameninţătoare. Ideile începeau să contrazică valori bătute în cuie de sute de ani. Însă nu doar vechii locuitori ai Palestinei simţeau schimbarea. Autorităţile Imperiului Roman erau la rândul lor ameninţate. Se temeau că discipolii creștini vor provoca răzmeriţe.

În mintea protagoniștilor din lumi opuse

Scriind Evanghelia după Pilat, Eric-Emmanuel Schmitt nu s-a temut de acuzaţiile de blasfemie. A vrut să intre în lumea interioară a lui Isus-omul care aștepta soldaţii într-o grădină înmiresmată. De asemenea, a vrut să își imagineze și ce simţea cel mai important roman, trimis de imperiu pentru a supraveghea locuitorii subversivi.

Romanul este structurat în două părţi. În prima parte, Isus devenit personaj își povestește viaţa. Rememorează clipele importante din copilărie și primele revelaţii despre adevăratele valori care trebuie asociate divinităţii. Aceste amintiri sunt descrise cu atâta căldură și graţie, încât seamănă cu picturile de la începuturile Renașterii.

A doua parte a romanului este o călătorie în mintea lui Pilat, cel mai de seamă reprezentant al Imperiului Roman în teritoriile străbătute de Isus. Eric-Emmanuel Schmitt și-a imaginat gândurile, temerile și regretele din conștiinţa lui Pilat. De asemenea, și-a imaginat rolul avut de influenta lui soţie. Aceasta dorea să-l apere pe Isus după ce fusese vindecată de acesta. Îl credea un salvator.

Importanţa ideilor împotriva fanatismului

Dacă prima parte a romanului seamănă cu o succesiune de picturi expresive, a doua este una epistolară. Pilat își mărturisește conflictele interioare și impresiile despre un teritoriu sfătuit să-l guverneze cu o mână de fier.

Pilat și Isus fac parte din lumi având aspiraţii și valori opuse. Totuși, Eric-Emmanuel Schmitt găsește o punte între ei. Ambii încearcă să înţeleagă, să își pună întrebări despre umanitate și despre propria misiune. Chiar dacă răspunsurile și efectele acestora diferă.

Imaginându-și lumea pământeană în care a trăit Isus, Eric-Emmanuel Schmitt amintește de importanţa ideilor în vremuri de mari schimbări care dislocă mentalităţi. Scriitorul și-l imaginează pe Isus dezamăgit de oamenii care erau mai receptivi la miracolele sale decât la ideile umaniste. Își doreau magie, nicidecum să cântărească ideile, să gândească, să pună la îndoială certitudini. Doreau mai degrabă să înlocuiască niște ritualuri cu altele. Ar fi vrut să transforme Creștinismul într-o succesiune de superstiţii apărate cu bigotismul specific unor fanatici.

De la Schmitt la Kazantzakis

Prin Evanghelia după Pilat, Eric-Emmanuel Schmitt se apropie de încercarea unor mari scriitori precum Nikos Kazantzakis de a le aminti cititorilor despre importanţa gândirii în receptarea mesajelor creștine. Dogmei trebuie să i se opună libertatea minţii și invitaţia de a găsi valorile umaniste universale căutate de primii creștini dornici de a scăpa de brutalitatea unei societăţi darwiniste, crude, guvernate de abuzuri și de frici. Paginile acestui roman amintesc și de iubirea de aproape a lui Francisc de Assisi, așa cum îl vedea Kazantzakis în Sărăcuţul lui Dumnezeu.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.

Te invităm să citești și articolul:

Top 10 cele mai bune cărţi din 2020

TOP cele mai bune 10 carti din 2020

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here