Recenzie – Dora si Minotaurul. Viata mea cu Picasso – Curajul unei artiste interbelice

0
198

Când își povestește viaţa, fotografa și pictoriţa interbelică Dora Maar te absoarbe și te face martor al nașterii unei noi lumi artistice. Te pune la aceeași masă de cafenea boemă cu Frida Kahlo, Andre Breton, Man Ray, Brassai, Eluard sau Picasso. Acestuia din urmă i-a devenit muză și amantă damnată. A cunoscut astfel soarta celei alungate din raiul unui mare creator narcisist direct în infernul căderilor nervoase. De această soartă nemiloasă aveau parte mai toate femeile îndrăgostite de Picasso. De fapt, numele cărţii scrise de Slavenka Drakulic amintește de compoziţia semnată de Picasso – Dora și Minotaurul.

Cine a fost Dora Maar?

Statul de muză al Dorei Maar îl depășește, în memoria colectivă, pe cel de artistă vizionară. Încă nu este apreciat destul rolul ei de artistă deschizătoare de drumuri în fotografie. Din păcate, marile artiste care au luptat împreună cu bărbaţii pe baricadele artei inovatoare nu au parte de aceeași popularitate. Viaţa Dorei Maar o dovedește din plin.

Prin captivantele jocuri de lumini și prin experimentul suprarealist în arta fotografică, Dora Maar și-a câștigat același statut cu al lui Man Ray. Preocuparea intensă pentru echitatea socială și pentru universul marginalilor, al dezmoșteniţilor, a purtat-o pe urmele unor fotografi precum Bresson sau Robert Capa. Nu au lipsit nici fotografiile erotice sau dedicate modei, pe care această prezenţă feminină considerată exotică a modelat-o folosind tehnicile fotografiei de artă.

Nu întâmplator este folosit cuvantul exotic atunci când te referi la biografia Dorei Maar. Așa era ea percepută. Mulţi o considerau o peruană ajunsă la Paris. Nu era peruană, dar avea o legătură strânsă cu America Latină. Tatăl ei având origini croate (și purtând stigmatul copilului din flori al unei servitoare) a fost angajat ca arhitect într-un Buenos Aires aflat în plina expansiune, când influenţa marilor capitale europene și modelul grandorii specifice unei metropole nord-americane modelau orașele sud-americane.

Influenţele multiculturale

În Buenos Aires, Dora se îndrăgostește de tango. Datorită acestui dans, comparat cu o febră, Dora își pune primele întrebări despre erotism. Însă mama ei, o franţuzoaică burgheză având veleităţi de creatoare de modă, se teme de influenţa argentiniană asupra Dorei. Mai ales după ce află că franţuzoaicele nu aveau o faimă decentă în Buenos Aires. Cuvântul francesa era legat de lumea bordelurilor. Aici ajungeau multe franţuzoaice plecate să-și caute norocul peste ocean.

Dora a crezut multă vreme că decizia reîntoarcerii în Franţa natală avusese legătură cu seara în care mama ei a surprins-o mișcându-se nerușinat în ritmul tangoului, alături de un partener de dans mai mare decât ea. Mama grijulie nu putea permite ca Dora să ajungă o altă francesa din Buenos Aires.

Ajunsă la Paris, adolescenta Dora lasă în urmă spaniola, dar nu și acel spirit liber șlefuit de o ţară sud-americană. Deși vorbea o franceză impecabilă, Parisul îi amintea de originile considerate exotice. Până și mama ei facea aluzii răutăcioase la firea dificilă a încăpăţânatei Dora. Îi spunea obsesiv că moștenise firea tatălui slav. Din fericire, Dora și-a găsit un aliat în tatăl ei. Acesta i-a încurajat pasiunea pentru fotografie, înscriind-o la o școală de artă și design.

Descoperirea jurnalului pierdut – Îndepărtarea de rădăcini și revenirea târzie

Legătura cu tatăl a fost definitorie pentru evoluţia Dorei. Aceasta și-a definit identitatea artistică schimbându-și numele de familie și devenind Maar, la sugestia lui Man Ray. Însă avea să revină în Croaţia tatălui ei scriind.

În jurnalul său, Dora Maar s-a exprimat în croată. De altfel, jurnalul a fost cumpărat, după moartea artistei, în anii, ’90, de un colecţionar din Rijeka. În prefaţa cărţii Dora și Minotaurul, aflăm că editorul a fost contactat de acest colecţionar. Astfel, vei putea citi gândurile Dorei Maar despre devenirea ei ca artistă în paginile scrise de Slavenka Drakulic.

Semnificaţia psihanalitică a pasiunii pentru fotografie

La baza multor însemnări ale Dorei Maar a stat întâlnirea cu psihanalistul multor artiști emblematici: Jacques Lacan. Dora ajunge pacienta inovatorului Lacan după ruptura de Picasso. Din cauza unei relaţii eșuate, Dora suferă o cădere nervoasă. Lacan va încerca să o vindece, încurajând-o să-și exploreze amintirile.

Când își analizează viaţa, Dora Maar este la fel de profundă și curajoasă precum niște scriitoare interbelice emblematice. Vei fi captivat de gândurile ei referitoare la relaţia dintre copilărie, libertate și arta fotografică.

Revizitarea momentelor ce au dus la cristalizarea unei identităţi artistice ferme și a unei conștiinţe articulate de femeie avangardistă ocupă un loc important în paginile jurnalului. Însemnările încep ca formă de terapie psihanalitică, dar încet, încet devin o explorare de sine stătătoare.

O femeie în lumea bărbaţilor

Dincolo de a fi un material demn de a fi analizat de Lacan, jurnalul Dorei Maar este și o reflecţie vitală asupra condiţiei de femeie printre bărbaţii artiști. Intrată în lumea artei, Dora lasă în urmă timiditatea celei însingurate în anii de școală, fiind considerată o străină. Are încredere în vocaţia ei. Ştie că pasiunea pentru fotografie este un drum în viaţă, nu doar un hobby de burgheză ce se crede rebelă. Investește muncă, tenacitate și acea disciplină a perseverenţei moștenite de la tatăl sau.

Totuși, Dora știe că este o femeie care trebuie să joace după regulile bărbaţilor pentru a fi acceptată în cercurile avangardei. Pentru a fi recunoscută drept o artistă inovatoare, va dori să adopte, uneori ostentativ, un comportament pe care mama ei l-ar considera scandalos.

Pentru a fi credibilă, o femeie avangardistă renunţa la valorile trecutului. Nu pretindea fidelitatea în relaţia de cuplu (ar fi fost prea demondat). Își ascundea nevoia de afecţiune și de stabilitate. Punea curiozitatea sexuală pe primul plan.

O femeie nu avea nevoie doar de talent pentru a fi admirată, ci de acea atitudine degajată a libertinei asumate. Așadar, erau interzise orice semne ale atașamentului ce transformă o aventură într-o legătură ce amintea de rutina conjugală.

Întâlnirea cu Picasso

Dora Maar avea toate șansele de a se face remarcată în lumea artei ce reseta conoanele estetice. Succesul i se datora mai ales capacităţii de a înţelege ceea ce se dorea de la un artist avangardist: să se (re)construiască. Dora Maar se construiește incitant în relaţia cu alţi artiști. Legătura ce avea să-i aducă faima în cercurile avangardiste a fost cea avută cu scriitorul Georges Bataille. A fi amanta lui Bataille însemna acceptarea unei reputaţii erotice demne de excentricitatea unei picturi suprarealiste.

Mulţi credeau că Bataille punea în practică niște fantezii bizare. Femeia care le accepta își câștiga faima de curtezană sofisticată. În jurul Dorei circulau tot felul de zvonuri picante. Coregrafia seducţiei învăţate de la fostul amant i-a fost  extrem de utilă în ziua întâlnirii cu Picasso.

Farmecul exotic al Dorei Maar îl inspiră pe Man Ray. Acesta o fotografiază într-un costum demn de un cabaret în decoruri din ţări îndepărtate. Fotografia ajunge și în mainile lui Picasso. Zeul picturii moderne vrea s-o cunoască. Pentru el, Dora va deveni o muză fertilă. Datorită ei, va picta și va desena compoziţii devenite iconice pentru arta inovatoare. Pentru Dora, Picasso devine însă un izvor de nefericire.

O deschizătoare de drumuri

Însemnările Dorei Maar dezvăluie o personalitate cu talente multiple. Ar fi putut deveni la fel de bine și o scriitoare deschizătoare de drumuri. Avea o capacitate ieșită din comun de a se înţelege și de a-și înţelege epoca. Se autoanaliza profund și nemilos. Observatiile care impresionează cel mai mult sunt cele privind simbolurile din arta lui Picasso. Dora Maar te face să vezi cu alţi ochi emblematicile capodopere ale acestuia.

Paginile în care își analizează dependenţa emoţională din relaţia cu Picasso folosind interpretările date compoziţiei Dora și Minotaurul sunt uluitoare. Datorită paginilor în care surprinde mecanismele psihologice ascunse, Dora Maar poate sta alături de scriitoarele curajoase precum Anais Nin. Așadar, paginile autobiografice rămân un document preţios pentru a revizita perioada interbelică prin ochii unei femei ajunse în lumea artei. Multe dintre frazele Dorei Maar demonstrează și mai mult perspectiva ei vizionară. A intuit mișcările de afirmare ale emancipatelor care urmau să conteste răspicat dominaţia maschistă din lumea artei, cerând o reprezentare meritată și justă a feminităţii și a femeii-artist.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul Top cele mai bune cărţi din 2020

TOP cele mai bune 10 carti din 2020

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here