Recenzie – Ce vrem noi, femeile? – Isabel Allende ti se povesteste

0
468

Ce vrem noi, femeile? este genul de carte apreciată nu doar de fanii scriitoarei Isabel Allende. O vor parcurge cu același interes până și contestatarii scriitoarei, care o tot acuză de păcatul de a vinde milioane de exemplare apelând la povești apreciate de publicul larg, în mare parte format din femei, așadar genul de literatură numită maliţios comercială. În ciuda titlului considerat de mulţi clișeistic, noua carte a lui Isabel Allende atinge subiecte cât se poate de serioase. Abundă în informaţii pretioase despre istoria modernă a statului Chile, despre multiplele straturi ale societăţii sud-americane, despre cauzele sociale, psihologice sau istorice ale inechităţii de orice fel sau despre femeile care au înfiinţat organizaţii specializate în apărarea drepturilor omului.

Pentru fanii lui Isabel Allende, această carte nu are nevoie de multe detalii convingătoare. Intuiţia le spune deja că noul volum autobiografic intitulat Ce vrem noi, femeile? va fi la înălţimea așteptărilor. Şi de data aceasta, Isabel Allende reușește să îmbine talentul de povestitoare, istoria ţării natale și capacitatea de a crea un spaţiu securizant pentru cititorii ei. Este același spaţiu în care domnesc empatia și tolerenţa și unde sunt primiţi cititorii veniţi să caute adăpost din toate colţurile lumii.

O Isabel Allende precoce

Cei ce amplificau prejudecăţi legate de scriitura lui Isabel Allende sau de femeile care scriu bestseller după bestseller vor avea o revelaţie. Isabel Allende nu este doar o povestitoare care vinde bine. Care știe să inventeze istorii de viaţă captivante, mizând pe nevoia cititorului de a evada. În Ce vrem noi, femeile? vor descoperi o Isabel Allende foarte bine informată cu privire la istorie, sociologie și literatura universală de bună calitate.

Scriind această carte, Isabel Allende își împarte biografia în povești despre metamorfozele unei femei născute într-o societate (încă) tradiţionalistă. Până și contestatarii ei vor fi impresionaţi de abilitatea precoce de a se analiza. Când își amintește despre copilărie și adolescenţă, Isabel Allende ţi se dezvăluie în ipostaza celei trezite. Este acea trezire a conștiinţei. O trezire datorată capacităţii timpurii de a sesiza ipocrizia machistă, inegalitatea dintre femei și bărbaţi.

Deși născută în sânul clasei sociale considerate privilegiată, Isabel Allende știa pe ce lume se afla. Nu se hrănea din iluzii. Le spărgea zgomotos, una câte una, ca pe niște baloane de săpun enervante. Moţăirea în puful huzurului burghez nu era pentru ea. Nici nevoia de a se abandona într-o căsătorie perfectă, alături de un bărbat considerat o partidă bună.

Isabel cea revoltată

O vei aprecia pe Isabel Allende mai ales datorită hotărârii ferme de a evita ignoranţa la care erau condamnate adolescentele de condiţie bună. Isabel Allende era o revoltată, nicidecum o tânără burgheză fermecătoare. Mai bine zis, își dezvoltase farmecul aparte (și uneori greu de dus) al inteligentei nesupuse.

După spusele mamei sale, Isabel Allende era feministă încă dinainte de a merge la școală. Rebelă, încăpăţânată, nu accepta nici în ruptul capului normalitatea burgheziei sud-americane. Atitudinea retrogradă a înaltei societăţii respectabile îi alimenta răzvrătirea. În timp ce mama se temea de ideile fiicei rebele, idei născute din lecturile ce ascuţeau simţul observaţiei incomode, bunicul tradiţionalist îi devenise un fidel partener de discuţii. Chiar dacă nu aproba ideile nepoatei, măcar o asculta.

Blestemul dublei măsuri

Vorbindu-ţi despre identitatea feminină și despre conștientizarea propriului feminism, Isabel Allende îţi vorbește despre efectul inechităţii de gen. Este vorba despre dubla măsură în evaluarea abilităţilor unei femei și ale unui bărbat atât în lumea artei, cât și în stabilirea dreptăţii sau a vinovăţiei.

Ceea ce i se permite unui bărbat nu îi este iertat unei femei. Succesul comercial este considerat, de cele mai multe ori, un semn al superficialităţii în cazul unei femei. Citindu-i gândurile, ajungi să conștientizezi multe dintre cauzele din spatele prejudecăţilor legate de calitatea romanelor scrise de femei.

Scriitoarea amintește și de greutăţile prin care au trecut femeile având talent artistic. Mama ei picta, însă lumea tradiţionalistă în care trăise i-a permis doar un hobby, nu o carieră. Femeile își cultivau talentul artistic doar în timpul liber. Nu faceau din el o profesie. Isabel Allende a devenit independentă financiar și datorită romanelor sale. Mama ei nu și-a urmat vocaţia.

Radiografia unei societăţi și a lumii actuale

Pentru cei fascinaţi de America de Sud și de știinţele sociale, Ce vrem noi, femeile? este si o bună sursă de informaţii. Când își amintește despre trecut, Isabel Allende povestește despre un Chile interesant. De la paginile dedicate societăţii chiliene multistratificate și pline de contradicţii, aceasta ajunge să contureze o imagine de ansamblu a lumii prin ochii unei femei.

Vei citi nu doar despre inegalitatea în sociatetatea sud-americană, unde rănile colonialismului nu s-au închis încă. Majoritatea paginilor sunt și un semnal de alarmă asupra unui reviriment al machismului în multe ţări. Numărul femeilor care au acces la educaţie, la funcţii publice, la piaţa editorială este în creștere. Însă numărul celor obligate să trăiască sub teraroare a rămas alarmant de mare.

Inechitatea sprijinită de factori economici, politici și de fanatism a creat o prăpastie fără precendent. De-o parte se află acele femei care au acces la tot ce are progresul mai bun de oferit. De cealaltă parte au rămas femeile exploatate, abuzate, supuse. Ele sunt victimele unor mentalităţi ce amintesc de Evul Mediu întunecat. Şi sunt cu zecile de milioane, din păcate.

De la intimitatea unei mărturisiri la un semnal de alarmă global și zguduitor

Ce vrem noi, femeile? începe cu tonul intim al unei destăinuiri. Apoi vine tonul revoltatei ce își transformă ideile feministe în semnale de alarmă. Cu acest ton rezonează multe femei. Isabel Allende și-a asumat și rolul celei ce se încumetă să se ia la trântă cu misoginii atunci când femeile terorizate anonime nu o pot face. Are propria fundaţie prin care sprijină tinerele vulberabile din comunităţile sărace. De asemenea, a intrat în legătura cu femei recunsocute datorită activităţilor salvatoare din zonele unde abuzurile împotriva femeilor sunt o normă, iar abuzatorii au sprijinul unor lideri politici sau religiosi.

Paginile în care amintește despre dramele unor tinere din zone afectate de războaie civile sau despre secretele unor foste colege de școală îţi lasă un gust amar. Ajungi să te întrebi dacă într-adevăr lumea noastră, considerată una a progresului fără precedent, este și una sigură pentru femei. Cartea lui Isabel Allende are și rolul de a te scoate din bula confortului. Îţi arată, încă o dată, cât de subţire poate deveni graniţa dintre siguranţă și teroare.

Multe dintre cititoare își vor da seama că drepturile femeilor au nevoie de vigilenţa fiecăruia. Asemenea democraţiei, au fost câștigate prin multe sacrificii transgeneraţionale. Tocmai de aceea nu trebuie subestimat nici un mijloc de contestare a lor, indiferent de cât de inofensiv ar părea.

Un mesaj optimist

Pentru mulţi cititori, Isabel Allende este și o sursă de încredere în posibilitatea unui final salvator. Majoritatea romanelor sale ajung să le facă dreptate femeilor subestimate sau celor vulnerabili. Una dintre sursele vulnerabilităţii feminine este neîncrederea alimentată de teama de îmbătrânire.

Trăind o nouă poveste de dragoste, Isabel Allende vorbește despre teama femeilor care pun semnul egal între bătrâneţe și însingurare. Multe femei au fost învăţate să creadă că trecerea anilor înseamnă degradare, urâţire și, prin urmare, izolare. Unele dintre cele mai captivante pagini ale cărţii sunt dedicate iubirii târzii. Isabel Allende vorbește cu exuberanţă, sinceritate și entuziasm despre frumuseţea unei iubiri înfiripate după vârsta de șaizeci de ani. Așadar, cartea ei poate fi considerată și un lifting pentru încrederea în sine, care netezește ridurile produse de temeri ancestrale ce încă mai bântuie prezentul omului modern.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

Te invităm să citești și recenzia cărţii O lungă petală de mare

Recenzie – O lunga petala de mare – Din Spania pana-n Chile

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here