Recenzie – O lunga petala de mare – Din Spania pana-n Chile

0
374

O lungă petală de mare confirmă încă o dată talentul lui Isabel Allende în a scrie bestseller după bestseller, de parc-ar fi descoperit o reţetă magică. De fapt, reţeta ei se bazează pe vechea nevoie a cititorului de a descoperi povești din alte ţări, niște povești despre oameni ce au trăit existenţe mult mai aventuroase decât ale sale.

Istorii de viaţă intense

Personajele din romanul O lungă petală de mare au simţit într-o viaţă cât alţii în zece. Nici nu putea fi altfel. Ele și-au trăit cei mai frumoși ani, ai primei iubiri și ai înfriripării marilor prietenii, în deceniile în care visurile personale se contopeau cu idealuri colective apărate cu înflăcărare (și nu de puţine ori chiar și cu sange). Mai bine zis, au trecut de la un eveniment istoric la altul, niciunul ferit de urmări copleșitoare. Fiecare dintre aceste evenimente avea intensitatea unui seism ce disloca mentalităţi vechi de sute de ani și îi demonstra fiinţei umane că până și cele mai îndrăzneţe utopii se pot adeveri (cu un preţ mult prea mare).

O familie de idealiști

În centrul romanului se află familia Dalmau, din Catalonia. Este familia unui profesor de muzică, adept al ideilor progresiste cu potenţial scandalos. După cum probabil și bănuiţi, familia Dalmau era cu mult înaintea epocii ei. Asemenea celor deschizători de drumuri, copiii familiei nu sunt feriţi de pericole.

Fiecare membru al familiei Dalmau are niște idei progresiste pe care doar empatia și dorinţa de a fi solidar cu semenii vulnerabili par să le întreacă în intensitate. Şi tocmai marea compasiune va asigura salvarea familiei. Familia adăpostește o tânără curajoasă, gata să ia oricând viaţa în piept. Ea va reuni familia Dalmau în momentele în care istoria dezrădăcinează cutremurător.

Personajul feminin curajos

Numele tinerei este Rosen. Ea fusese adoptată de un nobil și înscrisă la cele mai bune școli pentru domnișoarele din înalta societate. Dar în anii studenţiei ea mușcă fără pic de regret din fructul zemos al libertăţii promovate de tinerele emancipate, deloc de familie bună. Astfel, Rosen renunţă la protecţia tatălui de modă veche. Își ia viaţa în propriile mâini și ajunge eleva preferată a unui reputat profesor din familia Dalmau. Acesta era cunoscut în Barcelona și datorită idealurilor progresiste, considerate. subversive.

Doi fraţi, aceeași femeie

Rosen va deveni iubita lui Guillem, fiul rebel al familiei Dalmau. Guillem avea idei de stânga și lupta alături de republicani împotriva ofensivei lui Franco. Însă cel ce o va lua de nevastă va fi până la urmă Victor, fratele cu viitor mai cert al lui Guillem. Victor nu era mai puţin idealist, dar prefera să lupte pe front în halat de medic, nu de soldat.

Fratele rebel se pierde în Războiul Civil din Spania anilor ’30. Acest război avea să anunţe urgia și cruzimile din anii ‘40. Victor, fratele mai cumpătat în afișarea ideilor progresiste, fuge din Spania, pentru a-și pune la adăpost soţia ce abia născuse copilul avut cu logodnicul dispărut în războiul civil. Locul exilului este într-o ţară lunguiaţă, despre care se spune că s-ar afla la capătul lumii. Este vorba despre ţara lui Neruda, Chile.

Pablo Neruda în ipostaza unui salvator

Numele marelui poet Pablo Neruda nu apare întâmplător. Poetul are un rol esenţial nu doar în turnura ce o va lua viaţa doctorului Victor și a lui Rosen. Neruda a salvat de la moarte zeci de mii de spanioli. Fără intervenţia lui, ei ar fi fost executaţi sub dictatura lui Franco. Complicii dictatorului i-ar fi pedepsit astfel crunt pentru ideile lor politice sau pentru dorinţa legitimă de a scoate Spania din amorţirea ce amintea de mentalitatea feudală. Rosen și Victor se născuseră într-o lume în care Statul și Biserica erau de partea celor privilegiaţi și în care oamenilor născuţi în familiile sărace li se interzicea dreptul de a-și depăși condiţia.

Vaporul care ducea spre Chile

Pablo Neruda a îmbarcat mulţi refugiaţi spanioli ajunși în Franţa după finalul Războiului Civil. Nava Winnipeg i-a dus peste mări și ţări. Pe mulţi i-a debarcat în vestitul port Valparaiso, din Chile. De fapt, și titlul romanului O lungă petală de mare este inspirat din versurile lui Neruda, închinate ţării natale.

Pe nava Winnipeg se aflau și Victor, soţia lui, Rosen, și fiul acesteia. Debarcarea în Chile va fi începutul unor evenimente ce îi vor aduce pe aceștia în preajma oamenilor ce au întors paginile din istoria noii lor patrii, Chile.

Farmecul personajelor secundare

Existenţa lui Victor se va intersecta cu personaje secundare expresive, ce vor da sarea și piperul romanului. Unele vor naște vâlvătăi, fie ele amoroase ori politice. Altele vor deveni protectoare precum niște amulete sau niște ferestre către o nouă lume. Toate reprezintă o parte dintr-un Chile gata să cunoască poate unele dintre cele mai mari răsturnări de mentalităţi din istoria omenirii.

În preajma puterii, dar și a marelui poet

Debarcaţi în Chile, Victor și Rosen urmează parcursul oricărui refugiat plin de resurse. Ei sunt mai ales tenace și fac orice pentru a păstra intactă legătura afectivă care îi ajută să evite disperarea. În Chile, Rosen își continuă visul de a deveni artistă, reînviind magia instrumentelor tradiţionale. Victor devine medic. Ajunge la un moment dat prietenul lui Pablo Neruda și unul dintre oamenii de încredere ai președintelui Salvador Allende.

Salvador Allende schimbase macazul în istoria ţării sale, înainte de a fi înlăturat de crunta lovitură de stat. Această lovitură de stat din anii ‘70 avea să instaureze dictatura militară a lui Pinochet, unul dintre cei mai odioși tirani ce au putut exista vreodată.

Isabel din familia Allende

Cititorii familiarizaţi cu biografia lui Isabel Allende vor depista în acest roman o declaraţie de iubire adusă ţării natale, Chile. Trimiterile către poezia și personalitatea lui Neruda sunt omniprezente în roman. La fel este și evocarea unor personalităţi istorice pline de idealuri, în ciuda unor controverse iscate. Totodată, O lungă petală de mare pare a fi și mărturia literară a unei reconectări cu propriul trecut, cu propriile rădăcini.

Isabel Allende este nepoata lui Salvador Allende. De numele lui Salvador Allende sunt legate atât simpatiile marxiste, cât și reformele ce vizau categoriile vulnerabile dintr-un Chile unde, așa cum se întâmplase în mai toate ţările sud-americane, erau încă prezente segregările moștenite din perioada colonizării. Şi tot de numele lui Salvador Allende se legau temerile privind contaminarea dorinţei de libertate și echitate socială de către ideile sovieticilor.

O lume divizată

Personajele romanului se mută de pe un continent pe altul, însă găsesc aceeași societate divizată între susţinătorii unor doctrine politice utopice, devenite un dezastru la nivel mondial. Este vorba despre nazism și comunism. Atât Spania natală, cât și primitorul Chile erau pline de extremiști. Stânga și Dreapta nășteau fanatici, gata să extermine pe oricine îi contrazicea. Deși mai aproape de tabăra stângii, atât Victor, cât și Rosen evită reversul revanșard al luptei pentru justiţia socială.

Victor și Rosen au un singur ideal: firescul. Iar firescul însemna reunirea familiei, păstrarea identităţii (în paralel cu adaptarea la cultura noii patrii) și găsirea unui strop de exuberanţă întruchipată de plăcerile oferite de niște apariţii dezinvolte în viaţa lor.

Încercarea de a povesti o istorie devenită și personală

Mulţi ar fi tentaţi să o acuze pe Isabel Allende (mai ales anti-comuniștii) de încercarea de a-l glorifica pe Salvador Allende, de a-l readuce în atenţia colectivă, mai ales a cititorilor tineri. Însă cartea ei nu este o încercare de a revigora imaginea unor idealisti de stânga. Isabel Allende nu ezită să amintească de fanatismul din ambele tabere. Nu uită așadar de capcana pe care o întindea idealul marxist. Devenit combustibilul unei revoluţii ce promitea salvarea celor asupriţi, putea instaura dictatori la fel de cruzi.

Invitaţia de a cunoaște o ţară

Până și cei mai mari contestatari ai unei scriitoare despre care se spune că vinde prea bine pentru a fi și talentată vor observa marele merit al ei: acela de a-l ispiti pe cititor să iasă din lumea lui pentru a merge departe și pentru a se informa despre istoria unor ţări aflate la celălalt capăt al planetei. Fiecare personaj din acest roman devine o ușă către un episod istoric.

Alte povești

O lungă petală de mare este o poveste ce ascunde alte și alte povești. Naraţiunea este precum niște foi de ceapă. Peste miezul alcătuit din povestea familiei de catalani fugiţi din Spania cucerită de Franco se vor suprapune poveștile personajelor secundare. Aceste personaje secundare nu au fost introduse doar pentru a face lectura și mai palpitantă.

Fiecare personaj devine reprezentantul unei idei, al unor mentalităţi și tipologii umane ce au influenţat schimbările sociale din Spania și Chile. Unele fac parte din tabăra acelora consideraţi anarhiști. Altele reprezintă oamenii crescuţi în mizerie, dar înzestraţi cu marea capacitate de a pricepe repede și profund schimbările sociale. Câteva își pierd minţile în vâlvătaia luptei pentru propriul ideal. O parte, dimpotrivă, își păstrează luciditatea până la capăt.

Un Chile precum un mozaic

Cele mai expresive personaje sunt acelea care te fac să vezi mai bine mozaicul din care este alcătuită societatea sud-americană. Un mozaic format din privilegiaţi și urmașii asupriţi ai precolumbienilor. Urmașii populaţiei indigene sunt cei deveniţi peste veacuri servitorii familiilor burgheze, moștenitoare ale coloniștilor. Familiile ce au moștenit privilegiile conchistadorilor de altădată susţineau extrema dreptă din Chile și imixtiunea clericilor în viaţa privată.

Urmașii indigenilor cuceriţi nu știu decât să trudească toată ziua. Nu înţeleg lupta politica, nici beneficiile pe care le-ar putea aduce o revoluţie. Pur și simplu au uitat că au fost colonizaţi. Nu au conștiinţa luptei de clasă. Ei rămân servili (când alţii simt trepidaţiile schimbării) și încremeniţi în trecut alături de stăpânii lor decrepiţi cu aere de aristocraţi nimeriţi în coloniile exotice.

Condiţia unui personaj care exprimă cât o mie de pagini

Un personaj reprezentativ pentru un Chile autentic este Juana, servitoarea unei familii de vază. Fiica seducătoare a familiei burgheze îl va ispiti și pe Victor Dalmau. Se va lega apoi de el printr-un secret.

Prin câteva replici expresive, de femeie din popor având origini precolumbiene, Juana, servitoarea din casa burgheză, exprimă ceea ce alţii au înţeles abia după devorarea unor teancuri de cărţi despre societatea sud-americană. Devotamentul ei reflectă de fapt secole întregi de segregare.

O lume înţepenită

Asemenea celor colonizaţi prin brutalitate, Juanei i se pare absolut firesc să trăiască într-o lume unde stăpânul este stăpân, iar servitorul își știe bine locul. Mai mult, își avertizează stăpânul dacă vreunul dintre copiii săi frecventează anturaje nepotrivite, în care se răspândesc tocmai idealurile ce promit dreptul la demnitate pentru toţi oamenii. Într-un Chile divizat și incert, aceste idealuri ajungeau să fie considerate nocive chiar și de cei pe care îi apărau cu patimă. Deși venea din mizerie, Juana vedea în ideile de stânga un drum al pierzaniei, o cauză a libertinajului, a haosului, a destrăbălării.

Marile schimbări

Alături de personaje, vei descoperi un Chile efervesecent, în plina revoluţie. În acest Chile se promiteau reforme în favoarea celor ce trăiau în sărăcie extremă, dar în care până și cei amărâţi începuseră să considere echitatea socială drept un semnal ce anunţa o lume întoarsă pe dos.

Între cele două tabere ale societăţii (susţinătorii lui Allende, președintele de stânga, și cei ai dictaturii militare după model fascist) sunt prinse acele personaje aparent neutre. Unele vin din mediul burghez, însă nu vor să trăiască precum niște privilegiaţi blocaţi în trecut. Își contrazic scandalos părinţii și votează cu partidul adesea considerat spaima burgheziei. Un astfel de personaj este și tânărul devenit unul dintre protectorii lui Victor. Victor va fi atras de ideile lui, dar și de farmecele surorii acestuia. Ea era una dintre cele mai râvnite fete din mediul familiilor cu blazon.

Iubiri, pierderi și regăsiri

Scriind romanul O lungă petală de mare, Isabel Allende face de fapt ce știe mai bine. Conturează irezistibil personaje din lumi diferite. Le aduce împreună, le separă în timpul unor întâmplări dramatice, apoi ţese firul unor evenimente neașteptate, care să le reaproprie. Este precum regizorul unui serial de epocă devenit viral tocmai datorită unor personaje ce trăiesc exact la graniţa dintre două perioade istorice aflate în opoziţie. Aceste personaje înfruntă pericole, fără a se uita înapoi. Trec de la agonie la bucuria de a trăi și nu își pierd aspiraţiile.

Multiple interpretări

Personajele romanului asistă la dispariţia unei lumi și la nașterea clocotitoare a uneia ce avea să măture toate certitudinile din trecut. Pe această bruscă trecere își construiește Isabel Allende romanul. O lungă petală de mare poate fi considerat și încercarea de a demonstra că marile schimbări sociale nu lasă în urmă certidini ale binelui și ale răului, ci nesfârșite interpretări și opinii contradictorii.

Unii cititori vor vedea eroi istorici acolo unde alţii vor descoperi niște oameni politici ale căror idealuri ar fi putut duce o lume pe buza prăpastiei. În lumea personajelor, certitudinile nu pot exista decât atunci când se transformă în conștientizarea nevoii de celălalt, de compasiunea și de afectiunea lui, ce supravieţuiesc dincolo de orice mare conflict politic.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Citește și despre filmul Neruda.

Neruda – Jocul de-a poetul si politistul Gael Garcia Bernal

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here