Recenzie – Adio, fantasme – Traversarea afectiva spre Sicilia

0
96

Romanul Adio, fantasme (tradus de Cerasela Barbone la Ed. Polirom) îţi confirmă, încă o dată, că poţi miza pe scriitoarele italiene dacă vrei o carte bună, cu personaje care să-ţi rămână în memorie. Asemenea scriitoarelor meridionale din generaţia sa, Nadia Terranova știe cum să lege viaţa interioară plină de enigme a personajelor feminine de transformările unui oraș istoric, pe care mulţi și-ar dori să-l viziteze.

Urmărind încercările personajului feminin central de a-și lua adio de la un trecut revenit prea des în prezent, ajungi să cutreieri pitorescul oras Messina. Orașul este considerat și una dintre porţile de intrare în Sicilia. Acest personaj feminin pe nume Ida se reîntoarce în orasul natal pentru câteva zile. Trebuie să o ajute pe mama ei să renoveze apartamentul, ce urmează a fi vândut, odată cu amintirile dureroase. Amintirile Idei sunt legate de secretul despre inexplicabila dispariţie a tatălui ei.

Revenirea în Sud

În Adio, fantasme reapare obsesiva legătură dintre feminitate și orașul Sudului. Această legătură pare omniprezentă în romanele scriitoarelor meridionale. Revenirea în Sudul natal se suprapune adesea peste niște afaceri neîncheiate și peste răni transgeneraţionale ascunse.

Messina cea inundată de soare indiferent de anotimp, cu ale sale cartiere pestriţe sau elegante, devine un alt personaj central. Pentru a reveni în Messina, Ida nu ia avionul din Roma, noul său oraș, unde a cunoscut faima datorită emisiunii ei radiofonice. Preferă să ia trenul până-n Calabria, apoi feribotul spre Messina.

Reîntoarcerea acasă, la amintirile fremătătoare despre familie și primele iniţieri erotice din adolescenţă ar trebui să se transforme într-o mare traversare. Reintrarea în Sicilia după două decenii de fugă emoţională trebuie să exprime desprinderea de celelalte ţinuturi ale exilului. Este o desprindere care poate lua forme simbolice dureroase în conștiinţa meridionalilor insulari.

Traversarea e treaba mea, e cel mai personal lucru pe care-l am și vreau s-o fac singură.

Apartamentul fantomelor

Revederea apartamentului în care și-a petrecut primii ani din viaţă devine o revigorare a fantomelor. O revigorare prin flashbackuri sau exprimată mai degrabă simbolic, în scene descriptive. Fantomele sunt îmbăiate în vraja creată de lumina Siciliei, coborâtă asupra orașelor istorice labirintice. În timp ce zugravii greci angajaţi de mama ei se ocupă de modificările necesare apartamentului, Ida petrece ore întregi pe acoperișul blocului, pe care mama ei dorește sa-l transforme într-o terasă luminată discret în orele serii.  De pe terasa devenită o prelungire a casei natale vei avea parte de niște priveliști seducătoare ale portului din Messina.

Nu-ţi ia mult până să-ţi dai seama că personajul central are talentul specific unui copil părăsit. Talentul ei constă în a transforma un simplu apartament într-un spaţiu dilatat, ieșit din timp. După dimineaţa în care tatăl despresiv a plecat și nu s-a mai întors, Ida și-a construit un timp diferit. Era un timp inegal, ce i se arăta doar adolescentei care nu primea răspunsuri, dar care le inventa pe ale ei.

Apartamentul este un spaţiu cu graniţe stranii, în care obiectele devin simboluri, vorbesc sau, dimpotrivă, ascund. Te va impresiona modul în care Nadia Terranova a delimitat lumea personală de exterior folosind spaţiul. Mai ales când a exprimat prin metafore imaginea unui tată devenit fantomă. Şi tot de spaţiu se folosește pentru a face o incursiune în mentalitatea sicilianului confruntat cu teama și neputinţa.

Reîntoarcerea năucitoare

Nadia Terranova te ademenește cu promisiunea unui mister și a devoalării frapante. Este misterul ce ţine de plecarea tatălui. Ida și-a tot imaginat motivele din spatele dispariţiei. Golul ce înlocuiește explicaţiile a fost umplut de-a lungul anilor de reproșuri nerostite. Reprosurile i-au afectat legătura cu mama. Nefiind rostite vulcanic, patimaș, s-au transformat în sentimentul vinovăţiei. Ida se gândește că poate ea și mama ei au merităt să fie părăsite.

Pentru a uita de trecut, Ida și-a făcut o altă viaţă, la Roma. S-a căsătorit pentru a găsi o prezenţă masculină securizantă, dar a rămas independentă în același timp, precum o insulă secretă, amintid și de vorbele lui Piradello care afirmă că fiecare sicilian este el însuși o insulă.

Întâlnirea necesară

Ajunsă în Messina, Ida este aruncată în spirală trecutului marcat de abandon. Speră că soţul ei va pleca din Roma pentru a veni să o consoleze. Dar vindecarea îi este adusă de o altă prezenţă masculină. Este vorba despre Nikos, fiul zidarului care ajută la renovarea casei.

Plimbându-se prin cartierul periferic plin de ruine – Maregrosso, Nikos își deschide sufletul pentru a rosti propriul secret. Cuvintele acestuia devin cheia necesară ușii interioare ce oferă acces la sensurile căutate de Ida timp de douăzeci și trei de ani. Sunt acele sensuri fără de care nu poate încheia un doliu.

Un simbol ce leagă orașul de personaje

Întâlnirea dintre Ida și Nikos pe fundalul unui cartier lăsat în paragină este fructificată cu talentul demn de un regizor. Nadia Terranova cunoaște foarte bine potenţialul simbolic al unor locuri mai puţin cutreierate de turiști. Discuţia invadată de nostalgie și de neputinţa de a-l revedea pe cel plecat brusc merită un fundal pe măsură. Așadar, scriitoarea siciliană găsește un reper vital pentru a reda trăirile sfâșietoare ce despart două etape de viaţă. Este un reper înţeles doar de acei locuitori ai Messinei care simt intens fragilitatea clipei efemere reflectate în frumuseţea coșcovită a unei case vechi, ce sparge monotonia unui cartier devenit cenușiu, sau în povestea unui locuitor excentric.

Acest reper este Casa lui Puparo. A fost construită de un zugrav ce reinterpretase în colaje fanteziste miturile și folclorul local. Pasionaţii de artă contemporană l-ar considera un Ion Bârladeanu al colajului în arhitectura de amatori înzestraţi cu talent nativ.

Despărţirile întârziate

Adio, fantasme este un roman al despărţirilor întârziate. Aceste despărţiri nu se pot încheia decât prin reîntoarcerea în locul natal. Revenită în Messina, Ida își dă seama că nu doar de tată va trebui să se despartă. Va trebui să înţeleagă de ce Sara, cândva cea mai bună prietena a ei, s-a îndepărtat.

Reîntâlnirea cu prietena din copilărie îi va arăta Idei o imagine despre sine greu de dus. Sara îi dezvăluie imaginea unei Ide copleșite de propria dramă, incapabilă să mai perceapă și durerile altora. Găsești în drama Sarei o trimitere la imaginea femeii siciliene emancipate, pentru care insula natală poate deveni prevestirea unei nefericiri provocate de imposibilitatea împlinirii visurilor.

Relaţia dintre personaje și cititori

Ne plac scriitoarele italiene deoarece au talentul de a construi acea intimitate vitală între personaje și cititori. Este o relaţie plină de autenticitate, care depășește bariere culturale. Nadia Terranova nu face excepţie. Ţi-o apropie atât de mult pe Ida, încât ai impresia că te vindeci împreună cu ea.

Simţi că ai petrecut o viaţă lângă Ida, în calitate de prietenă sau de soră. Foarte multi cititori se regăsesc în Ida sau în personajele secundare. Astfel, Adio, fantasme întărește opinia conform căreia fiecare lectură devine o călătorie. Una în care speri te îndepărtezi de tine pentru a te apropia de Celălalt, dar care, de fapt, reușește sa te apropie și mai mult de tine însuţi. Vrei să-i asculţi pe Ida și pe Nikos în faţa casei fanteziste ridicate de excentricul zidar Giovanni Cammarata, dar îţi dai seama că i-ai transformat de fapt în ascultătorii tăi, ai secretelor și amintirilor.

Poţi comanda volumul de pe site-urile Polirom, Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și articolul:

Cele mai așteptate cărţi în 2021

Cărți de citit în 2021 – Cele mai asteptate carti ale noului an

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here